Portret: Stefan Glowacz
după Vertical'Roc 6/2000
Traducere si adaptare: Virgil Mâslea Nici înger, nici demon  Privind în urmă, observăm că Stefan s-a remarcat brusc, însă târziu. Initial a locuit la Dusseldorf, destul de aproape de Olanda, unde nu găsesti sământă de munte. Familia se mută însă în Bavaria, părintii lui Stefan iubind muntele. Ani la rând nu face decât drumetie. Lucrurile se schimbă în ziua în care ajunge în Dolomiti: "Cima Grande a fost un soc. Nu-mi puteam reveni. I-am văzut pe tipii ăia urcând pereti atât de abrupti...Am hotărât că vreau si eu să fac asta." Are doar 12 ani. Încurajându-l, părintii îl sfătuiesc să învete corect tehnica. După câteva scoli de gheată si escaladă, la sfârsitul anilor '70, abia la 14-15 ani începe cătărarea pe stâncă. Apropierea este timidă. Echiparea dubioasă a traseelor nu-i permite să le abordeze altfel decât în stilul clasic. Stefan găseste în acest sport aventuros un mijloc de emancipare pe care alte sporturi nu il oferiseră: "Am făcut fotbal! Dar ai 10 coechipieri pe gazon si un antrenor care-ti indică de pe margine ce trebuie să faci. În escaladă e altfel, pentru prima dată n-am mai avut nevoie de cineva să mă dirijeze." Nimeni nu-si închipuia că Stefan avea să devină unul din cei mai buni cătărători ai generatiei sale, poate cel mai bun cătărător la vedere. "Pe atunci îmi era frică de dificultătile tehnice, mai ales în marii pereti. Gradele nu treceau de VI+. Am început cu III si IV, pe care le-am făcut timp de un an. Apoi am urcat un an gradul V si abia ulterior m-am apucet de gradul VI. Nu putem numi asta evolutie fulgerătoare, cu atât mai mult cu cât este vorba de escalalda artificială." Când Stefan descoperă liberul are loc o schimbare totală: "Am început să mă antrenez, să fac tractiuni cu zecile." Totul se precipită. În 1982 face gradul IX+. În 1984 repetă "The Face" (X-) în Frankenjura. În acelasi timp, Stefan are o carieră strălucită în competitiile de escaladă, frânată însă de o cădere si un menisc recalcitrant. Dar organizatorii concursurilor renuntă la stâncă în favoarea structurilor artificiale. "Au apărut tineri specialisti care studiau metodic prizele, cum ar fi François Legrand. Examinau prizele de la toti fabricantii iar atunci când o vedeau în traseu stiau cum s-o utilizeze. Aici am înteles că eu nu puteam face asa ceva..." Iată-l pe regele ascensiunilor la vedere la baza unui nou traseu, diferit, atipic. Fără să treacă prin Himalaya se apucă de big wall. Îngerul îi sfidează pe demoni! Se fac 8 ani de când Stefan a părăsit sistemul competitional în favoarea celor mai aspre locuri de pe pământ iar acest lucru se vede. În 1994 deschide traseul "Moby Dick", 28 de lungimi, până la XI+. Unde? Pe fata vestică a vârfului Juikarsuak (1880m) din Groenlanda! Escaladă liberă, înalt nivel tehnic, acces lung si dificil, climă aspră. Doar 2 repetări până acum! Progresiv am luat parte la expeditii în Groenlanda, Canada (Cirque of the Unclimbables), Baffin, organizând totul. "Este o întreagă filozofie, respectăm regulile artei. Expeditia începe la granita civilizatiei. De aici facem totul prin fortele proprii, fără mijloace ca elicopterul. Aventura se încheie abia când revenim de unde am plecat. Cred că acestea sunt expeditiile de viitor." În 1999 ajunge în Antarctica, la Renard Tower. Fidel deontologiei sale, expeditia traversează stâmtoarea Drake cu iahtul (între Capul Horn si Antarctica). Monolitul iese direct din valuri si împiedică orice fel de abordare. Din micile canoe trebuie să sari pe stâncă la momentul potrivit si să bati cât mai repede un piton. 800m, 17 lungimi, IX-, asigurări mobile. Asa se naste "Hart am Wind", traseu realizat de Glowacz, Holger Heuber, Kurt Albert, Jürgen Knappe, H.M.Götz si Gerhart Heidorn, sub amenintarea permanentă a furtunii. A urca gradul IX pe pereti enormi, la temperaturi polare, înseamnă foarte mult antrenament si pe panourile artificiale pe care Stefan le urăste atât de mult. "Cred că îmi mentin un nivel bun de pregătire deoarece încă fac X- la vedere si probalil, dacă mă antrenez mai mult, ating XI." În anul 2000 Stefan trece prin Vietnam si apoi prin Sardinia unde realizează a doua ascensiune a traseului "Hotel Supramonte" (X), de 10 lungimi, deschis de Rolando Larcher si Roberto Vigiani. Planuri de viitor? Marii pereti din China... Curriculum Vitae • 22.03.1965: se naste la Dusseldorf • 1967: descoperă Dolomitii • 1979: debutează în escaladă • 1980: primul VI • 1982: realizează traseul "Rednussflip" (IX+) în Frankejura • 1984: repetă traseul "The Face" (X-) • 1985: câstigă concursul din Brandocchia • 1987,1988,1899: câstigă RockMaster-ul de la Arco • 1992: câstigă RockMaster-ul de la Arco si Masterul de la Chambery • 1993: vicecampion mondial la Innsbruck • 1994: traseul "Moby Dick" (IX+) • 1999: traseul "Hart am Wind" (IX-) în Antarctica • 2000: repetă "Hotel Supramonte" (X) în Sardinia •
|
