Vremea era în continuare instabilă
dar cu o prognoză favorabilă începînd de...duminică, 18 aug. Pentru prima
oară am apelat la excelenta informare meteo găsită pe www.euroweather.net, secţiunea România-Mţii Rodnei. Am plecat vineri d.m. din Baia
Mare soluţionînd la Sighetu M. şi Borşa cîteva probleme. În Borşa, la 20, 30 h,
ploua mocăneşte şi deja înnopta, ieşirea în debut traseu, mai ales cu
întregul calabalîc, devenind imposibilă, motiv pentru care am apelat la o
veche cunoştinţă, unul din primii cabanieri la Cab. Puzdre-ONT, Ion Timiş,
octogenar semeţ/viguros, borşan-fîntînar get beget. Toată noaptea ploaia a
bătut cadenţate ritmuri în şarpanta din draniţă acompaniată de şuvoiul
tumultuos-povestitor al v. Fîntîna scurs la nici 15 m prin faţa casei. Auto-
turişti din toată ţara. Cazaţi mai ales pe la tot mai înmulţitele, frumoase,
cu gust construitele vile, treptat glisînd spre civilizaţie-europenism,
practic de la tradiţionala budă colcăindă de larve scîrboase la băi &
WC-uri, chiar şi bideuri, faianţate.
Dimineaţa plouă în continuare
motiv pt. care am tras o fugă la Borşa oraş, abia după revenire instalînd
cortul în ograda permanent supravegheată de gazdă sau fiica acestuia. Cerul
continuă să fie plumburiu-variabil, cu vagi promisiuni de înseninare undeva
deasupra Poienii Ştiol, Podului Izvor, Cimpoieşului. O aversă fiind iminentă
totuşi am ales ca prim parcurs Cascada Cailor, strict în funcţie de evoluţia
vremii urmînd să continuăm spre Şaua Gărgălău cu reîntoarcerea prin Poiana
Ştiol-stîna Runcu Ştiolului-pe sub linia telescaunului la Complexul
Turistic Borşa.
Un
grup de turişti tineri, cehi sau polonezi, bine echipaţi, campaţi peste noapte
în nou construitul, de către Primăria Borşa, refugiu în Poiana Ştiol, la vreo
200-300 m S-SE de fosta cabană a ungurilor se
regrupaseră sub Cascada Cailor. Am continuat, după ce-am mai furat două cadre
foto (oare cîte realizasem peste ani aici?) pe versantul înclinat,
spălat an de an de torente şi avalanşe, imortalizînd gura peşterii, apoi Găvanul lăcrimînd, dînd peste albe flori gingaşe, ale
studentului, întîrziate flori galben-aurii de arnică, apoi surpriză, o
solitară, cu petalele zdrenţuit-delicate, parfumată garofiţă roz-pal. Turma de oi tocmai se retrăgea spre Poiana Ştiol, un alb ciobănesc mioritic hămăîind a
lehamite, mai mult pentru a-şi marca prezenţa. Trei simpatice tinere, dintre
care o veche cunoştinţă de la Mag. Extrem B. Mare, Roxana, se odihneau pe
stîncăriile de calcar, în zona finală a versantului, sosind
aici după o noapte mizerabilă pritocită în cort în Şaua
Gărgălău(urcaseră cu o zi înainte
dinspre cascadă cu intenţia de-a parcurge tur-retur traseul spre vf. Inău, acum
resemnate, decise să încerce ceva scurt, în zonă). Un Nissan Patrol
antracit suia în vervă dinspre Pasul Prislop scurmînd pajiştea, încercă o
voltă stg. ieşind din drumul bătătorit ce duce la stîna Izv. Cailor,
împotomolindu-se, auto-turiştii, vreo 6-7 orăşeni echipaţi ca atare, fiind
chemaţi la pus umărul.Aversa
reîncepu pe cînd ne apropiam de cochetul refugiu împrejmuit cu un ţarc,
triumfal pavoazat cu tricolor. Am intrat sub şarpanta prispei lungi,
încăpătoare, nebănuind că cei ce vin de-acum pe jos, prin mocăneasca ploaie,
nu sînt proprietarii sau că uşa refugiului nu era zăvorîtă. Am aflat, după
sosirea petrecăreţilor dotaţi din belşug cu horincă şi afinată, îndestulată
merinde, că intenţionau să suie cu Nissanul pînă lîngă Iezerul Bistriţei Aurii
şi că dacă acum recent decopertatul drum cu buldozerul nu le-a permis-o în
curînd aveau să finalizeze proiectul, în plus preconizînd, începînd chiar cu
săptămîna următoare, să purceadă la triplarea oglinzii de apă a iezerului prin
lucrări de escavare-decolmatare-schimbare a surselor fireşti de alimentare...Mă
întrebam retoric, de-a dreptul îngrozit, dacă se consultaseră în prealabil cu
vreun specialist hidrolog, eco-montaniard-biolog-naturalist..., dacă aveau
avizele, deloc birocratice pentru astfel de proiecte ce pot schimba
radical/ireversibil un si-asa fragil ecosistem. Nu, nu o făcuseră dar se
pricepeau ei (viceprimarul Borşei, un ing. de la EM Baia Borşa, consilier,
etc.) mă asigură prosperul patron al unei brutării cu rezonanţă pretenţios-
franţuzească, Paillard SRL, proprietarul Nissanuli, organizatorul picnicului
intempestiv. Între timp la refugiu mai sosiră ţărani ieşiţi să-şi adune caii de
sub Picioru Oncului. Am plecat spreIezerul Bistriţei Aurii dacă nu şocat cel
puţin contrariat de subit survenita iniţiativă
locală. Imediat ploaia reveni în valuri. Dinspre Şaua Gărgălău coborau ţărani cu caii
duşi de căpestre apoi, la dreapta pîrîului cascadat ce ocoleşte malul nordic
al lacului, un grup de turişti alungaţi din creasta principală de ploaia
parşivă, obsedantă.
Neguri albe măturau Picioru Oncului suind peste căldarea
Gărgălăului, ascunzîndu-l aproape în totalitate, copleşind în final căldarea
superioară, din estul Şeii Gărgălău, spre Culmea Musceta-Podul Cailor plafonul
spărgîndu-se uneori, albastrul cerului ivindu-se promiţător, mincinos.