O săptămână pe Mt. Kenya (august 2009)

Pentru versiunea originală cu toate linkurile active şi eventuale întrebări - http://blogsipace.wordpress.com/2009/11/17/o-saptamana-pe-kirinyaga-mt-kenya/

Kirinyaga…muntele unde locuieşte “şeful” zeilor. Fascinant!

În august am reuşit să mergem pe Mt. Kenya după trei luni de planuri şi antrenament (cât am putut, toţi cei patru tovarăşi de tură lucrăm în Sudan, unde spre norocul nostru putem alerga şi căţăra la sfârşit de săptămână). Unul din cei mai fascinanţi munţi pe care am fost vreodată! Peisaje superbe, oameni foarte faini (atât porterii, ghizii şi ceilalţi montaniarzi pe care i-am întâlnit), o prospeţime (aer, natură, temperatură) pe care, venind din sudul Sudanului, am apreciat-o cum trebuie. Am reuşit o tură excelentă traversând masivul de la vest la est (Naro Moru – Chogoria), dormind cinci nopţi în cort (Met Station, Mackinder, Shipton x2, Road Head) şi căţărând traseul clasic spre vârful Batian din peretele nord-estic (până la 5070m) – 8 ore căţărat, 8 ore rapel.

Câteva impresii generale: natura e spectaculoasă, stânca foarte aderentă şi traseele – o plăcere (pe ancore mobile, doar punctele de rapel au bucle/inele de rapel/pitoane). Taxa de parc e relativ scumpă (50 USD / zi), se poate dormi în refugii pentru 15 USD / zi sau în cort (în multe locuri de campare nu există taxă). Echipamentul lipsă (cort, saci de dormit, izopren, haine tură, vase gătit etc) se poate închiria de la Batian’s View, un centru de activităţi care poate fi o “tabără de bază” foarte bună. Muntele e curat şi fără prea mulţi turişti. Porterii şi ghizii sunt foarte prietenoşi şi preţurile pe care le cer sunt rezonabile (porteri – cam 10 USD/zi). Colţari şi piolet sunt necesari doar pentru anumite trasee (care traversează gheţari). Ziua sunt cam 15 grade, noaptea temperatura coboară bine sub 0. Apă se găseşte la refugii/cabane, e nevoie de pastile dezinfectante sau trebuie fiartă. Deşi a fost înnorat, nu a plouat aproape deloc.

Tura am dedicat-o celor care lucrează pentru pace în Sudan. Puteţi citi mai multe pe blogul “Alpinism pentru Pace” (Mountaineering for Peace).

Concluzia? Vrem să ne întoarcem să căţărăm în zonă şi să încercăm alte trasee. Şi recomandăm tura cu căldură şi altora! Muntele merită vizitat.

Unul din aparatele foto pe care le-am avut la noi s-a pierdut (cel cu pozele din traseul de căţărat). Din fericire avem o selecţie a pozelor de pe celălalt aparat.