Raport de tură
Mont Blanc
14-23 iulie 2004
- Rezultate
- atingerea vârfului Mont Blanc pe traseul considerat clasic - pe la refugiul Gouter şi Dome du Gouter (cotaţie: PD, nu am considerat necesar să folosim piolet şi coardă, doar beţe de schi şi colţari, nu prezintă dificultăţi tehnice)
- coborârea pantelor de pe traseul clasic pe schiuri de către unul din membrii echipei (Lucian Stoica)
- Echipa
- Lucian Stoica, Borbely Zoltan, Kovacs Robert, Sabin Mureşan - toţi din Tg-Mureş
- Programul expediţiei
14 iulie - plccare din Oradea
15 iulie - sosire în Chamonix şi cazare în campingul Les Marmotes (les Bossons)
16 iulie - plecare spre refugiul (cabana) Gouter
17 iulie - ascesiune pe vârful Mont Blanc şi retragerea la refugiul forestier des Rognes
18 iulie - întoarcerea în les Bossons
19 iulie - vizită în Chamonix
20 iulie - tură la gheţarul Bosson
21 iulie - plecarea din les Bossons spre România
22 iulie - oprire la târgul anual al producătorilor de echipament sportiv (Friedrichschafen)
23 iulie - sosire în Oradea
- Programul detaliat pe zile
14 iulie, miercuri
Am plecat din Oradea cu microbuzul unor prieteni. La vamă nu am avut probleme deosebite la ieşirea din ţară. La vama elveţiană am fost întrebaţi dacă avem carne, alcool şi ţigări la noi (e voie un litru de tărie, doi de vin şi mâncare pentru drum - nimic mai mult). Am tranzitat Ungaria, Austria, Germania, Elveţia - fără probleme.
15 iulie, joi
Am ajuns în Chamonix în 20 de ore de la plecarea din ţară şi am mers direct la Oficiul Turistic, de unde am primit o broşură cu toate campingurile din zonă. Am ales satul les Bossons, unde calitatea serviciilor e bună iar preţurile sunt mici. Satul e la 3 kilometri de centrul localităţii Chamonix şi are o privelişte foarte frumoasă spre versanţii nord-vestici ai masivului Mont Blanc.
Cazarea am plătit-o în felul următor:
- 4 Euro pentru maşină (pe care i-am plătit chiar dacă nu am avut maşină)
- 4 Euro pentru cort sau rulotă (indiferent de numărul de corturi - noi am avut două)
- 4, 6 Euro de persoană / noapte
Împărţit la patru persoane câţi am fost am plătit puţin peste 6 Euro de persoană / noapte, pentru fiecare din cele patru nopţi pe care le-am petrecut în camping. Condiţii foarte bune, cu apă caldă în permanenţă, duşuri cu program 6 - 21, toalete curate, pâine proaspătă în fiecare dimineaţă şi linişte (nu am auzit deloc muzică de la celelalte maşini sau corturi). Fiecare grup de clienţi primeşte o parcelă pe care se parchează maşina şi pe care se pun şi corturile.
Am cules informaţii despre traseu şi despre condiţiile meteo pentru perioada următoare de la Meson de la Montagne, din Chamonix. La centrul respectiv poţi obţine gratuit orice informaţie ai nevoie despre trasee pentru ture şi de căţărare, prognoza meteo, starea zăpezii, rezervări la cabane de altitudine, echipe de salvare, atât de la personal cât şi consultând materialele care sunt puse la dispoziţia alpiniştilor.
16 iulie, vineri
Am plecat dimineaţa devreme cu trenul din les Bossons la St Gervais les Bains (4 Euro). De acolo am luat tramvaiul Mont Blanc (trenul cu cremalieră) până la altitudinea de 2372 m, la Nid D'Aigle (15 Euro dus, 22 dus-întors). Am urcat pe jos în aproximativ 6 ore până la refugiul Gouter (cu regim de cabană), la 3817 metri altitudine. Prima porţiune a traseului are în dreapta Şaua des Rognes şi ajunge la refugiul forestier (fără personal, se poate dormi peste noapte) cu acelaşi nume, situat la altitudinea de 2768 de metri. La câteva sute de metri înaintea refugiului este ultima sursă de apă, un pârâiaş care vine de sub limbile de zăpadă care coboară de pe versanţii din dreapta. De la refugiu am urcat pe un picior stâncos, pe o potecă şerpuită, până la gheţarul şi refugiul Tete Rousse. În funcţie de starea zăpezii de pe gheţar, e nevoie de colţari până la următoarea porţiune stâncoasă. Înainte de a începe urcuşul abrupt pe stâncă (căţărare liberă de gradul 1-2, pe alocuri sunt cabluri de oţel), a trebuit să trecem le Grand Couloir, care "colectează" pietrele de pe întreg versantul. Acestea cad cu viteză foarte mare şi e de recomandat ca alpiniştii să poarte căşti pe porţiunea respectivă, precum şi colţari (traversarea se face pe zăpadă). Odată traversat culoarul, am început să urcăm panta stâncoasă, căţărându-ne la liber pe multe porţiuni, până la refugiul Gouter (3817 m).
Odată ajunşi, ne-am cazat (urma să dormim în sala de mese pentru că nu am avut rezervare) la preţul de 11, 4 Euro pe noapte. Preţul respectiv este valabil în cazul membrilor cluburilor de alpinism (e bine să puteţi dovedi această calitate), în caz contrar se plăteşte 20 de Euro pe noapte. Alte preţuri la cabană - 20 de Euro - cina, 5 Euro - 1, 5 litri de apă plată. La cabană nu se găseşte apă şi a trebuit să topim zăpadă pentru ceai şi supă. Există în schimb toalete şi o cameră unde se pot folosi primusurile. Echipamentul tehnic (colţari, corzi, pioleţi etc.) şi bocancii se lasă la intrare în primele două încăperi. Întâietate la masă au grupurile care au ghizi, iar ceilalţi dorm şi mănâncă pe unde apucă sau au loc la mese după ce termină grupurile de ghizi.
La ora 20 se dă "stingerea" iar noaptea la ora 1 se trezesc primele grupuri.
17 iulie, sâmbătă
Ne-am trezit la ora 1 (dormind în sala de mese am fost treziţi de pregătirile de plecare ale celorlalţi) şi am început să ne pregătim. După ce ne-am echipat a trebuit să mâncăm într-un colţ al cabanei pentru că mesele erau ocupate de grupurile cu ghizi. La ora 3 am plecat pe traseu, alăturându-ne lungului şir de "frontale" care urcau spre vârful Aiguille de Gouter (3863 m). La câteva zeci de metri de cabană erau câteva corturi care am înţeles ca sunt puse acolo (le-am găsit şi la întoarcere) prin intermediul ghizilor. Camparea pe munte e interzisă şi se poate dormi fie la cabane sau refugii, fie în bivuac sau cort, cu condiţia ca acestea să fie instalate seara şi "ridicate" dimineaţa devreme. În caz contrar corturile sunt confiscate şi dacă te duci să-l recuperezi primeşti o amendă consistentă.
De la Aiguille de Gouter am continuat urcarea pe întuneric spre Dome de Gouter (4304 m) pe un gheţar acoperit de zăpadă. Poteca e foarte clară pentru că sunt cel puţin 120 de alpinişti care urcă zilnic spre vârf (atunci când condiţiile meteo o permit). Pe Col du Dome se coboară puţin pentru a se urca apoi lin până la refugiul Vallot (4362 m). Am început să facem fotografii (se luminase de ziuă) şi ne-am oprit la refugiu pentru 20 de minute în care am băut puţin ceai, am mâncat ciocolată şi energizante.
De la refugiul Vallot se vede creasta, şaua dintre vârfurile les Bosses (puţin mai dificilă decât restul crestei, aproximativ 4500 m altitudine) şi vârful Mont Blanc. Am continuat să urcăm şi am început să întâlnim primele grupuri care se întorceau (o parte din ei atinseseră vârful, o parte abandonaseră). Ultima porţiune de creastă (o oră înainte de vârf) e destul de îngustă şi necesită atenţie atunci când e parcursă. Am ajuns pe vârf la ora 8 şi 30 de minute şi am stat aproape o jumătate de oră.
Coborârea a fost mult mai rapidă, mai ales pentru Luci (Lucian Stoica), care coborât o bună parte din traseu pe schiuri. Ne-am oprit destul de des pentru fotografii şi filmări, inclusiv la refugiul Valot. Am ajuns la refugiul Gouter după ora 11 şi am stat mai bine de două ore pentru a mânca o supă - 4, 6 Euro (băuserăm destul de puţine lichide în tură) şi pentru a ne face bagajele. Am început să coborâm apoi spre refugiul forestier (vechi de peste 100 de ani, într-o singură cameră erau priciuri), unde am rămas peste noapte. Partea de versant mai abruptă a fost nevoie să o descăţărăm pe unele porţiuni, ceea ce ne-a încetinit puţin, mai ales pentru că aveam rucsacii mari.
18 iulie, duminică
Am coborât de la refugiu (2768 m) la Nid d'Aigle (punctul terminus al trenului cu cremalieră), apoi la penultima staţie - Col du Mont Lachat (2077 m). Am urmat poteca din dreapta, care ne-a dus, pe versantul stâng al văii, spre localitatea les Houches. De aici am luat autobuzul spre les Bossons (1, 5 Euro) şi am ajuns în camping în jurul orei 17.
19 iulie, luni
Ne-am odihnit, am vizitat Chamonix şi am decis să încercăm să urcăm a doua zi cu telecabina la Aiguille du Midi (3842 m) pentru ca apoi să urcăm vârfurile Mont Blanc du Tacul şi Mont Maudit. Prognoza meteo ne-a anunţat însă că va ploua toată ziua şi ne-am hotărâr să urcăm doar până la gheţarul Bosson.
20 iulie, marţi
Am plecat de dimineaţă spre Bosson (45 de minute din sat) şi ne-a prins ploaia chiar când am ajuns acolo, aşa că am renunţat să mai urcăm pe gheţar. Ne-am întors în Chamonix să aflăm prognoza meteo pentru miercuri şi am aflat că vremea va fi bună pentru tura pe care ne-o doream, dar că zăpada va fi instabilă, existând riscuri mari pentru producerea avalanşelor (în urmă cu câteva zile muriseră patru persoane, inclusiv ghidul grupului, în condiţii similare). Am decis să amânăm tura pentru data viitoare când vom mai vizia zona.
- Sponsori şi susţinători
Mulţumim din suflet următorilor prieteni, sponsori şi susţinători care ne-au sprijnit pentru tură:
Radio Tg-Mureş, partener media
Onyx Com, Carbondale, Magazinele Scopus, Ego şi GSM Center - Tg-Mureş
Magazinele ATTA, Mountain Experts, Rodica - Cluj Napoca
Mulţumiri deosebite lui Dinu Mititeanu, Anghel Marius, Torok Janos (Jo Indianul), Radu Mititean, Anca Curic, Lucian Negrea, Paul Iacobaş şi colegilor săi de la CRSE Oradea.
Fotografiile în format digital, materialele filmate precum şi alte detalii şi informaţii sunt disponibile la cerere. Persoană de contact Sabin Mureşan, sabin@patrir.ro.
