Se descrie un
traseu pe care se poate ajunge pe culmea Munţilor Baiului.
Se pleacă
din gara Sinaia, pe şosea, spre nord către Cumpătu, anexă a
Sinaiei pe malul celălalt al Prahovei. După al doilea pod se
observă pe dreapta un drum forestier, deschis probabil cu vreo 2 ani în
urmă, denumit Căşărie. Drumul înconjoară cartierul
Cumpătul prin est, deasupra ultimelor clădiri de pe pantă. Se
merge pe acest drum în sus cam 1, 5 km.
Cînd undeva în
stînga se vede ultima vilă construită, relativ aproape de drum, pe partea
dreaptă a drumului se observă pe un arbore un marcaj forestier -
bandă roşie verticală. Este singurul reper semnificativ. Aici
începe o potecă pe care am mers vreo 20 min, după care am făcut
din nou la dreapta. Pădurea este împînzită de poteci făcute
poate de ciobani, poate de tractoarele forestiere, poate apărute prin
tîrîrea buştenilor tăiaţi. Se bagă de seamă urme de
roţi, şenile, făgaşuri. Apar adesea semnele forestiere
clasice care aici ne sunt de ajutor la orientare. Se urcă fără
dificultăţi prin pădure urmărind potecile mai bune,
luîndu-ne şi după semnele forestiere, dar mai ales ţinînd seama
că drumul nostru trebuie să urce tot mai sus. Este cel mai bine
să se urmeze pe cît posibil plaiul, adică zona cea mai înaltă
dintre Valea Tufei (stînga, nord) şi Valea Rea (dreapta, sud). Tot suind
prin pădurea deasă, pustie şi odihnitoare după 2-2, 5 ore de
la plecarea din gara Sinaia se iese brusc la păşune. Foarte aproape
este Stîna Mare, care trebuie evitată vara pentru a scăpa de cîini.
Şi în continuare ţelul este desigur să urci cît mai sus urmînd
potecile dacă există sau alegîndu-ţi traseul astfel încît
să urci mereu fără să cobori uneori prea mult. Se întîlnesc
în drum vîrfurile Cumpătul (1651 m) şi spre sfîrştul
urcuşului Baiul Mare (1895 m). Pentru a ajunge pe Culmea Baiului, la
drumul de căruţă ce străbate Munţii Baiului de la sud
la nord, nu este nevoie să urcaţi obligatoriu pe aceste vîrfuri. Dar
dacă aţi ajuns pînă acolo şi aveţi la dispoziţie
măcar o oră de rezervă de timp este foarte păcat să nu
o faceţi.
Odată
ajunşi pe culme observăm drumul de căruţă
menţionat şi coborîm pînă la el. De la Stîna Mare pînă la
drum se face 1h 45 min, la care veţi adăuga cca 1 oră pentru urcatul
şi coborîtul pe cele două vîrfuri întîlnite.
Din drumul de
căruţă sunt o mulţime de posibilităţi de
continuare a excursiei: spre nord pînă la telescaunul ce coboară în
Azuga, spre sud pînă în satele Posada sau Secăria, coborîri spre Valea
Prahovei de ex. pe la Piscul Cîinelui, pe Culmea Zamorei, pe la Sorica, şi
altele sau coborîri spre Valea Doftanei pe Valea Prislopului, Valea Floreiului,
Culmea Orjogoaia sau o coborîre pe sub Vîrful Cazacu şi apoi pe Valea Ceauşoaia
spre Valea Azugii, etc.
Timp necesar: 2½ - 3 ore Potecă nemarcată. Traseu de coborâre, accesibil îndeosebi vara şi toamna.
Ascensiunile la vf. Baiul Mare se realizează mai lesnicios pe culmile aflate la nord şi sud de Muntele Cumpătu, întrucît creştcrea în altitudine se face treptat. lată de ce considerăm mai nimerită prezentarea traseului pe Muntele Cumpătu În sens învers, de la vârf spre poale. Potecile care se desfăşoară pe culmile sale ies în malul drept al Prahovei, în cartierul Cumpătu, în mai multe puncte.
După ce de pe vârful Baiul Mare s-a admirat panorama vastă a unei mari părţi a Carpaţilor de Curbură, de la munţii Ciucaş (în NE) şi Grohotiş (E) până la munţii Bucegi (V), Postăvaru şi Piatra Mare (N), de la culmile subcarpatice şi defileul Prahovei de la Posada (S) până la vârfurile Neamţu şi Paltinu (N) (vezi descrierea la traseul 18), se începe coborîrea spre Prahova, urmărind către nord-vest şi apoi către vest una din nenumăratele poteci de oi care brăzdează versantul nordic al muntelui. Nu se va coborî deci la drumul de culme (din estul vârfului) care continuă spre nord până în şaua Baiului, iar de aici pe valca Zamorei; el poate fi privit. Aşadar, mergem spre nord-vest fie pe linia de culme, fie ceva mai jos (10-15 m), ocolind pe la nord vârful cel mai înalt al culmii (1908 m). De la acesta, direcţia traseului se modifică spre stânga (vest), urmărind cumpăna de ape dintre izvoa-rele Zamorei (N) şi râpele de la obârşia Văii Flele (S). Panta este aceentuată. Se întersectează sau se ocolesc mai multe vârfuri secundare. După circa 10 minute de la plecare ajungem pe vârful cu înălţimea de 1815 m. De sub acesta se des-prind două culmi - una spre sud-vest (culmea principală a Muntelui Cumpătu, aflată la 1650-1 750 în), iar alta către nord-vest (culme mai joasă, cu Stâna din Picior) - între care se desfăşoară mai multe văi secundare ce fonnează obârşia bazinului Şipei. Traseul nostru urmează în continuare prima culme. Se coboară mai întîi o pantă înclânată la 30-400 (uneori cu grohotiş) şi o diferenţă de nivel de aproape 100 m, după care poteca devine mai lată; în faţa (către SV) se profilează vf. Cumpătu, la care trebuie să ajungem. Lăsăm în dreapta bazinul Şipei şi poteca ce se desfăşoară către nord aproape pe curba de nivel. Panta generală se îndulceşte, poteca pe care o urcăm trece prin mai
multe micro-depresiuni. După 40-50 minute de la plecare ajungem pe vârful Cumpătul, la 1651 m. Aici se impun cîteva minute de relaxare, suficiente pentru a admira abruptul Bucegilor. Tot acum se va hotărî direcţia pe care se va continua traseul, deoarece aici survine cea de a doua bifurcare. Se poate coborî direct către vest, pe Plaiul din Mijloc, sau către sud-vest, pe la Stâna Mare.
Varianta pe Ploiul din Mijloc. La început, poteca este mai îngustă sau chiar lipseşte. Se coboară spre vest, mai întâi o pantă aceentuată (circa 70-80 în diferenţă de nivel), după care aceasta se atenuează, poteca ocolind mai multe vârfuri secundare. După 10 minute de la reluarea drumeţiei pe platou apare o stână aflată la 1 450 m înălţime. Continuăm traseul spre vest, coborând uşor încă 5-7 minute. Se întersectează drumul care leagă Stâna Mica (aflată În nord) cu Stâna Mare (se vede pe culmea din stânga) şi care ocoleşte obârşia văii Tufa. Încă circa 200 m şi se ajungc la marginea pădurii, la Stâna din Mijloc. Aici se pot lua înformaţii privind continuarea traseului. De la stână, poteca apucă spre dreapta (NV). La început (circa 20 minute), coborîşul este aceentuat datorită pantei mai mari. Din mulţimea potecilor de vite se va alege cea mai lată. Treptat, drumul coteşte către dreapta (panta scade sub 15"), descriînd o curbă largă, după care se angajează pe un povâniş timp de cîteva minute. În continuare, poteca descrie mai multe bucle cu panta mica. După aproape 45 minute de la plecarea de la stână se iese în drumul forestier care vine din bazinul Tufei şi coboară către vest (spre Zamora). Se urmează cu atenţie şoseaua către Zamora (dreapta) aproape 200 m. Din ea se desprinde la stânga o poteca îngustă care trece printr-o poiană. După încă 20 minute se ajunge la o static de releu. De aici se coboară (circa 10 minute) pe un drum pietruit aflat pe dreapta pârâului Tufa, pe lîngă locuinţele din capătul nordic al cartierului Cumpătu.
Varianta Stâna Mare - plaiul Tufa. De pe vf. Cumpătu se coboară pe poteca spre stânga (S-SV). În zare, către sud-vcst, aproape de margineapădurii, se zăreşte Stâna Mare, până la care sunt două drumuri. În prima situaţte se va coborl pe creastă urmărind îndeaproape panorama dintre vf. Baiul Mare şi vf. Piscul Câinelui şi totodată bazinul superior al Văii Rele (10 minute). La capătul sudic al crestei se va schimba brusc direcţia spre vest, luînd ca reper Stâna Mare. Coborîşul este rapid (circa 100 m diferenţă de nivel) şi dureăză aproape 10 minute. În cea de a doua situaţie se va urmări cu atenţie una din potecile care se desfăşoară către sud-vest, pe sub creastă, pe lîngă o stână secundară. La început panta este mai rapidă, dar treptat scade ca valoare. După 15-20 minute se ajunge la stână, unde se pot căpăta înformaţii asupra potecii care va fi urmată.
În continuare, de la stână, se întră în pădure. Drumul este lat, urmăreşte cumpăna de apă, iar panta este uşoară. După 12-15 minute de la plecarea de la stână apare o nouă bifurcaţie. O poteca coboară către vest (dreapta), în cartierul Cumpătu (circa 35 minute), iar a doua către sud-vest (în faţa), spre gara Sinaia. Se va continue traseul pe poteca mai lată dinspre sud-vest, pe linia cumpenei de apă. Frunzarul gros şi obscuritatea pădurii de fag împiedică urmă-rirea lesnicioasă a drumului. De aceea se vor lua ca reper şi semnele forestiere aplicate pe arbori (bandă roşie simplă, neîncadrată cu alb). La început, porţiunile cu pantă aceentuată altemează cu cele cu pantă mai lină. După 30-35 minute de la plecarea de la stână, poteca îşi schimba direcţia spre stânga şi coboară repede (timp de 10-15 minute) o diferenţă de nivel de aproape 200 m. O nouă bifurcaţie, de unde se poate apuca pe două direcţii. Către sud-vest (stânga) se desfăşoară o poteca îngustă care coboară rapid spre confluenţa Văii Rele cu Prahova în aproape 10 minute. Cealaltă variantă urmează o pantă mai
Una, dar mai lungă, orientată mai întîi către nord-vest (jumătate dreapta), apoi spre vest; se trece pe lîngă un izvor, pe sub linia de înaltă tensiune, şi se iese din pădure în dreptul podului pe sub care trece şoseaua care leagă cartierul Cumpătu cu gara. În dreapta, la baza versantului, se află rezervaţia de arini.
