Jurnale - Cu cortul in Iezer :: 15-16 martie

Am pus telefonul sa sune pe la 5 dimineata, macar sa dormim ceva pina atunci, ceea ce insa nu prea se intampla. La un moment dat aprind frontala sa vad cat e ceasul, nu e nici 2, deci mai avem de motait. Se face insa ceva mai frig, la picioare doar fiindca geaca groasa este totusi suficienta. In cele din urma pe 4.50 aprindem lumina, ajunge cu atata odihna, eu imi frec picioarele sa le aduc la o temperatura mai civilizata si montez si arzatorul sa facem ceva cald de baut. Nici prin cap nu ne trece sa iesim in frig sa luam ceva zapada fiindca avem apa din bidoane. Mancam cate o portie de cereale, bem cacao calda si parca e ceva mai bine. Cortul e uscat, nu e condens care sa fi inghetat, deci a respirat bine peste noapte; foaia exterioara insa sclipeste de cristale mici de gheata la lumina frontalei. Afara chiar incepe sa se lumineze asa ca ne mobilizam sa iesim. Cel mai complicat este cu incaltatul; sigur, plasticii n-au inghetat dar parca intra cam greu in picioare.

In fine, pe la 6.00 suntem afara, e o lumina placuta, se vede si luna iar toata valea e acoperita de nori, destul de jos sub noi. Pornim la o plimbare pina pe Batrana, macar atat daca tot am venit pina aici. Zapada scartaie placut sub bocanci si e minunat urcusul la ora asta matinala fara bagaj, doar cu aparatul foto. In fata noastra cerul incepe sa se coloreze, linia orizontului fiind de un roz pal incadrata de albul zapezii si albastrului cerului de dimineata. Din cand in cand cate un ochi inapoi sa nu ratam momentul iesirii soarelui din patura de nori dinspre rasarit, lucru care se petrece pe la 6.35 (avantajul imaginilor digitale ca stii exact la ce ora sunt facute). Incerc sa fac toate imaginile pe manual fiindca pe automat ies prea deschise, aparatul probabil ca nu stie ca este un rasarit, chiar daca are ceas in el:-) Din pacate reflexia in lentila n-o pot evita decat daca pun soarele exact in centru dar pina cand o sa lucrez cu unul mai destept ma multumesc cu asta mic. Pe la 6.40 ajungem si pe Batrana si ne pozam in diferite pozitii:-) Fagarasul este departe dar piramida Moldoveanu - Vistea este bun ca punct de reper; se vede bine si Lespezi - Negoiu asa ca incerc sa fac ce pot, cu cei 4x zoom pe care-i am si vad apoi acasa ce iese. Urcam si pe celalalt varf al Batranei (daca tot am dat banii astia). Mai facem ceva poze si, cu regret, ne intoarcem.

Iezerul Mare, Rosu, Piscanu, saua Batrana, Batrana
(de la stanga la dreapta)
(in ultimul plan, muntii Fagaras)

Soarele este deja sus, e lumina, norii din vale incep incet-incet sa se ridice; cu siguranta si azi va fi o zi cu soare (cel putin asa era prognoza). Pe la 7.30 suntem in plin proces de demontare a cortului. Prelungitoarele de la rachete s-au lasat mai greu convinse sa iasa din zapada betonata din jurul lor asa ca a fost nevoie de interventia pioletului; betele insa au fost maleabile; a trebuit sa curatam bine gheata de pe ele ca sa putem baga la loc rozetele. Pe la 8 si ceva pornim voiniceste la vale lasand in spate un cer albastru minunat. Coboram drept in jos si la un moment dat ocolim spre stanga sa ocolim o viroaga mare, ceea ce nu a fost foarte inspirat. Daca priveam mai bine de sus si daca ceata din vale ne lasa sa vedem poate ne dadeam seama ca nu era piciorul pe care trebuia sa coboram; asta vom realiza mult mai jos cand era prea tarziu. Deocamdata mergem incetisor la vale, in contracurent cu norii care se ridicau asa ca in curand nu mai vedem nimic spre Iezerul Mare. Dupa mai putin de 1 ora ne inscriem pe o limba lunga de zapada care merge spre dreapta si se termina pina aproape de locul dezgolit unde se afla stana (de fapt pe Plaiul lui Patru sunt 2 stani). Zapada e destul de tare, nu s-a inmuiat suficient chiar daca este zapuseala si calcaiele nu intra foarte mult asa suntem atenti la coborare; e o panta destul de lunga ca sa prinzi viteza mare pina ai reusi sa te opresti. Dupa ce se termina limba de zapada trecem pe langa o momaie (aparent, semn bun), apoi pe langa stana, mai aruncam un ochi in spate catre Papusa si Spintecatura si coboram pina la liziera sa cautam intrarea in padure (pe Plaiul lui Patru este triunghi rosu); am ajuns cam repede aici fiindca acest picior este mai scurt.

Nici urma de marcaj desi am cautat sarguincios, in schimb multe marcaje forestiere care pareau sa aibe o logica, in sensul ca mergeau oarecum la vale, spre dreapta; in plus, niste urme prin zapada prin padure. Sigur, marcajele padurarilor nu intotdeauna duc unde trebuie, aveam deja dubii mari ca am fi fost unde trebuia dar am hotarat sa coboram gandindu-ne ca undeva trebuie sa iesim desi nu este intotdeauna solutia cea mai buna... ca sa nu spun ca de fapt niciodata! Urmele insa coboara, e drept se cam pierd la un moment dat dar, cu mici exceptii, padurea e relativ rara si se poate cobori relativ normal. Suntem pe o culme care trebuie sa ajunga undeva, incadrata de doua paraie care se aud tot mai clar, ceea ce poate sa fie bine sau sa nu fie prea bine; un fir de apa te duce intotdeauna la unul mai mare in vale dar, evident, nu stii daca-l poti urma pina la o carare sau drum. Marcajele forestiere de pe copaci continua ceea ce inseamna ca se poate totusi circula pe acolo. Oricum, am tinut culmea atat cat s-a putut, am ocolit putin de vreo doua ori ca era cam accidentata dar apoi a parut ca se cam rupe. Intrucat firul de apa din dreapta se vedea deja aproape si nu parea foarte abrupt pina la el am hotarat sa coboram fiindca parea ca in fata urmeaza o ruptura de panta. Am coborat pina la apa cu atentie, fara probleme, am iesit in firul apei, mica de altfel, si, surpriza (placuta bineinteles), se vede un ditamai drumul. Si-asa se face ca am iesit destul de aproape de Cuca. Coborarea prin padure a fost cam 1 ora. Foarte probabil piciorul pe care am coborat a fost Fracea si evident am pornit prost de sus; daca nu erau norii din vale ar fi trebuit sa vedem ca piciorul asta e mult mai scurt decat Plaiul lui Patru pe unde trebuia de fapt sa coboram. Iar daca poti cumva vedea si ceea ce se afla la liziera padurii, pe Plaiul lui Patru sunt doua stani (cel putin asa e notat in cartea lui I. I. Dunareanu). Important de stiut ca se poate cobori si pe acest picior chiar daca nu este poteca insa nu e recomandat decat daca chiar ai ajuns acolo si nu ai ce face altceva. Foarte probabil (dar nu obligatoriu) si de la stana sa fie vreo poteca prin padure. Pina la Voina am marsaluit pe drum cativa km si cam asta a fost tot...

www.mariusradu.ro