Diaries - Glacier Express-Kander Active

           Dimineata,pe la 6, ajungem în camp. Chiauni de somn de pe autocar, ne revenim cu greu în frigul diminetii. Descarcam bgajele din autocar, inclusiv din lada pentru care era sa ne batem cu soferul si asteptam cuminti ca Ovidel sa vina cu un carut pentru bagaje.Apar dinspre cabana staff-ului, cu ochii la fel de cârpiti ca ai nostri, de data asta de somn, Radu si Dan. Aflam unde e locul de camp (subcamp 10) si începem sa ne mutam. Ni se confirma ceva ce stiam de acasa, din mailurile lui Radu: la 9:30 plecam în prima tura, pentru doua zile. Yupiiii, ne limitam sa spunem în gând, cu pleoapele cazute una peste alta. Un dus rapid, ceva mâncarica si…..la drum.
           Radu are un grup de englezi pe care îi conduce în tura asta. Ei nu par a fi marcati de ceea ce va urma, echipamentul lor e mai sumar decât al nostru, care avem plastici, manusi si bagaje de parca urcam pe Mont Blanc ! Plecam cu doua taxiuri (microbuze), care urca pe niste pante abrupte un drum pe care nu mai încape nici macar un biciclist pe lânga noi. Cica avem 20 de minute sa ajungem sus, pâna când ceilalti care vor sa vina în sens invers au voie sa porneasca. Interesant.

           Ne însoteste o mica turma de capre, care se încheie cu un tap impozant. Problema e ca miroase la fel de urât pe cât de tantos se tine. Îl “depasim” dupa mai multe tentative nereusite. Dam de un grup de turisti care coboara. Unul dintre ei are o umbrela prinsa pe rucsac si nu stiu de ce, îmi aminteste de Cristi. Au fost doar sa vada ghetarul si acum se întorc.Ajungem în sfârsit la ghetar. Plastici, coltari, betele telescopice, râsete….pornim.            Suntem trei corzi, Radu cu englezii si Lenuta, Rick cu Ovidica, Mircea, Zezu, Raluca si eu, si, bombanind din când în când, ca niste nedreptatiti,  Dan cu Paul si Dorin. Crevasele nu sunt mari, se pot sari, gheata e acceptabila, asa ca totul merge bine. Rick si unul dintre englezi îsi pierd unul dintre coltari, cu deosebirea ca supusul Reginei nu-si da seama singur de asta. Oricum, ei au prinsi coltarii Camp pe ghete normale, unele fara talpa Vibram.Ne însoteste pe tot drumul pâna aici o ploaie mocaneasca, ce mai “sta” cât suntem pe ghetar, însa norii ce apar din spate nu ne bucura de loc. Gata si cu Kanderfirn, ghetarul nostru. Dam de morena, dam si coltarii jos. Zapada e destul de moale încât sa ne îngreuneze miscarile. Îmi amintesc de ultimul revelion, petrecut tot în zapada.Dupa spusele lui Radu, nu ar mai trebui sa facem mult pâna la cabana. Urcusul nu e foarte greu, însa de pe o culme se vede mereu alta si asa mai departe, parca mergem pe loc. Între timp începe ploaia. Realitatea e însa ca oboseala de pe drum, împreuna cu putinele “roante” mâncate din buzunar ma fac sa revad, deloc încântat, tot filmul urcusului din Predeal spre Malaiesti din decembrie ’97 ! Sunt hotarât sa nu las povestea sa se repete si ma instalez la unul dintre ultimele popasuri în spatele lui Radu, care conduce grupul, astfel încât vom vedea cabana împreuna.

Cabana e la aproape 3000 de metri, deasupra unei caldari pe fundul careia se odihneste un superb lac, nu foarte mare. Desi suntem destul de plouati, ne uitam la peretii de gheata ai caldarii, care se ridica parca din lac. Daca se îndreapta vremea, o sa ne cataram putin pe ei. Cabana se dovedeste a fi lucrul cel mai adevarat la altitudinea asta.

           Ne lasam materialele tehnice în hol, la fel ca si plasticii, si, cu papucii de casa luati de pe rafturi, ne apucam sa bântuim pe coridoare. Radu deduce din privirile noastre întrebarea si ne spune ca putem sa dormim linistiti, nimeni nu se va atinge de ehipamentul nostru pâna dimineata. Încercam sa nu parem mirati de curatenia aproape de perfectiune care este în cabana, însa nu ne prea reuseste. În afara de noi mai sunt vreo cinci turisti, asa ca, români fiind, umplem curând cabana de râsete sanatoase.Între timp, catinel, catinel, apar si Zezu târtanu’ cu Dorin, pe fetele carora muntele îsi sapa încet, din prima zi, urmele. Mâncam (fara Dorin, care doarme deja) si, dupa ultimele povesti, pe la zece, seara, adormim rupti.