A treia zi, 21
august
O
mica discutie dimineata cu cercetasii României ne
hotareste ce vom face azi. Cea mai mare parte vor sa-l
vada pe Fritz, la Frundenhutte. Le urez succes si ramân
cu Dorin, Costi si înca vreo trei cercetasi sa amenajam
campul, care nu are nici macar o constructie, în a treia
zi. Înainte de a purcede la treaba, îmi petrec ziua
câtarându-ma în sala. Trasele sunt provocatoare, mai
ales cele din dreapta si prizele rosii. Vorbim si cu
batrânul care are grija de sala. Este o discutie despre
vremea de afara, care va fi baza unei mai îndelungate
prietenii cu respectabilul elvetian. Dupa ce m-am
catarat, cu Dorin, ignoram anuntul care spune ca taxa
este de 6 firfirei, si plecam sa vizitam localitatea. Ne
vom întoarce.
În camp
facem rost de lemne, sfoara avem de la Paraschiva, asa ca
ne punem pe treaba.
 |
Împreuna cu Dorin, dovedim ca în
zile imemoriale faceam chiar si constructii de
camp si, cu câte noduri ne mai amintim, începem
sa construin ceva, ’om vedea ce la
sfârsit.Seara, dupa cum vedem din reactiile
trupei, munca noastra are un rezultat acceptabil.
Discutam impresii din primele trei zile si
hotarâm în plen ca luni sa “punem” de
o seara româneasca, ca de la mama ei. |
Între
timp, Rick pare sa se fi lamurit ce vrea sa zica
Gebindele pentru sticlele de bere. Terminam ziua încercând sa facem cât mai
putin haz de necazul Corinei. Are o eczema dupa un
tratament cu Burovin la un picior si mai are si o factura
de aproape 50 de franci de la doctorul din sat, care,
culmea, lucreaza dupa principiul ca orice consultatie se
plateste.
Vrem
sa ne ajutam aproapele si, îndemnati si de figura
apocaliptica pe care o are mâna dreapta a lui Bubu,
hotarâm sa i se plateasca curiozitatea de a vorbi cu un
medic elvetian din banii ramasi de la vize si transport.
| Tot o figura afectata are si Costi
când propune sa donam bani si sediului din
Bucuresti, pentru plata cheltuielilor de
pregatire a campului. Desi nu par prea convinsi,
cercetasii României se gândesc din nou la
principiul al doilea al cercetasiei si trimit un
“balon de oxigen” celor care trudesc la
sediu sa mentina buna functionare a
organizatiei.În topul discutiilor mai intra si
delegatia de la Sinaia, care a venit pregatita,
cel putin sufleteste, sa calce pe un ghetar, care
o fi ala. |
|
Propunerile
noastre nu sunt prea agreate si Hockenfirn devine brusc
un ghetar care nu necesita tehnici deosebite. Se
pare ca nu gasim înca o cale comuna de a rezolva
problema.Adorm cu gândul la un titlu de film care s-ar
putea adapta la ceea ce preconizam: “Un vârf prea
îndepartat”. Apropo de Jungfrau. Iar Ovidica face
cinste cortului în care doarme si promoveaza sloganul
“Odihna lunga nu e scurta !”.
Noapte
buna!
|
