Marlene
spera să dăm de un platou pentru corturi.
Coborârăm pentru a face provizii de
apă apoi continuarăm spre N E , acolo unde exista un
saivan pentru vite, o stână şi câteva colibe.
Era aprox. ora 19,30 , adică se
scurseră 10,30 h de la plecarea de sub Şaua Gărgălău
(3,15 h din Şaua cu Lac) .
Se
înserase bine.
Începurăm să punem corturile. Ca
norocul eram feriţi de vânt . Pajiştea moale , aveam
să remarcăm mai ales dimineaţa, era perlată de albe
părăluţe (Bellis perenis) .
Marlene prepară un gulaş excelent cu
găluşti şi calupuri mici de telemea , pe când să
facă Dinu ceaiul primusul se stinse şi renunţarăm.
Ne
culcarăm .
Sacul meu era puţin umed din cauza
condensului nopţii recute dar în câteva minute găsii
confortul necesar pentru a adormi.
Spre nord eram protejaţi de liziera unei
păduri de molid iar spre V NV de culmea Gaja.
Nimic nu tulbură liniştea nopţii
înafara curioasei cete de călugăriţe monitorizate
de tânărul călugăr care , după orele 22 trecură pe
lângă tabăra noastră îndreptându-se spre pasul
Rotunda.
Ce s-ar fi făcut în caz de ger sau
furtună ?
Credinţa nu ar fi fost capabilă să-i
protejeze. Câtă inconştienţă !
*M-am
trezit (1 oct.2000) duminică dim. pe la 7 şi
deschizând cortul a trebuit să imortalizez un
superb debut de răsărit de soare cu fundal
Suhard-vf.Omului.
Am ieşit la o scurtă plimbare
în căutare de apă pentru cafea şi ceai, am
admirat zborul planat al unui uliu şorecar
copiind parcă curbele ample ale drumului ce urca
spre Culmea Gaja, am mai tras un cadru cu
negurile spânzurate pictural în căuşurile
obcinelor apoi auzii glasul lui Dinu care mă
atenţionă că era duminecă, zi de odihnă.
|
|
Se
trezise şi începu să se bărbierească tacticos, la
uşa cortului , nu înainte de-a pune în funcţiune
primusul. Soarele-şi trimise razele călduţe spre
micuţa noastră tabără topind bruma subţire a nopţii
trecute.
Luarăm micul dejun , adunarăm
calabalâcul şi pe la ora 10 o tăiam peste vrsantul
stg, a vf. Nichitş spre pasul Rotunda.
Întorceam adesea privirile pentru a
admira vf. Inău-Inăuţ-Roşu abia iţite de după
Culmea Gaja.
Parcurs lejer pe un drum accesibil auto,
înierbat.
Apăru o stână bine organizată şi în
apropierea ei găsirăm pulovărul negru , de lână, al
vreunei măicuţe , turistă-n noapte.
Molizi cu rădăcini exrem de
superficiale fuseseră doborâţi de furtunile verii
trecute.
Imediat
apărură tranşeele, lăcaşurile de tragere
individuală, punctele îngropate de comandă , relicve
ale atrocelor bătălii din primul război mondial.
Apăru un turist solitar însoţit de doi
câini ciobăneşti , ceva mai jos, acolo unde făgetul
ruginiu-pastelat se intercala molidişului verde
întunecat iar vf. Inău-Inăuţ-Roşu abia-şi
răsăreau capetele deasupra orizontului ne oprirăm să
facem câteva poze. Imediat apărură din vale trei
ciupercari din care doi, nelipsiţii rromi .
La aprox.
45 min. de la ridicarea taberei eram ajunşi la Pasul
Rotunda.
Consultarăm săgeţile indicatoare
comparând menţiunile/timpii cu cei din creastă şi cei
real parcurşi. Mari contradicţii !
Dinu se pregăti să-l caute pe cabanier
sperând ca acesta să coboare cu cochetu-i VW nou spre
Maieru-Sângeorz Băi. Îmi luai rămas bun cu regret dar
şi cu sentimentul că ziua precedentă amiciţia
noastră prinsese cheag, spiritul acela de echipă
instalându-se treptat, constituind premisa unor alte
ture comune.
Am
parcurs cei 4,1 km până la UM Vânători de Munte din
valea Bistriţei Aurii în 45 minute .
Lepădai fericit rucsacul şi în
aşteptarea maşinii salvatoare făcui din când în
când semne dar mai ales o râvnită plajă.
Petru Lucian Goja
e-mail:
alfasoft@alphanet.ro
-6-
|
