pe
creasta decorată cu un prelung breton de ienupăriş scund, pieptănat
de vînturi de la vest la est. Am făcut un popas de 35-45 min. prînzind, Iancsi
preparînd suc. Atenţie! Din Fundu Bilei pînă aici nu există surse
de apă potabilă, cea din Tăul Tomnatec fiind improprie consumului uman
(materii organice în suspensie, alge etc.). Din Saua Inăului pînă aici am parcurs 2 h (
6 h total de la Gura Bilei). Păstorii năsăudeni tocmai mînau la deal,
spre Fundu Bilei, o cireadă de vite, chiotele, îndemnurile onomatopeice,
colbul stîrnit de nărăvitele peste vară dobitoace, confereau atmosferei
impresia unei autenticescene western sau clip publicitar
Marlboro. De la izvoare spre nord, tăind pe
curbă de nivel clina estică a Tomnatecului Mare şi vreo două vîlcele, continua
o potecă bine conturată. Noi am luat-o direct în sus, pe picior, nebănuind că
vreo 3-4 vf. intermediare, un bord stîncos, apoi un picior calcaros estic, în
cele din urmă un obraznic hăţas de jnepeniş şi ienupăriş încărcat de rod albastru-vînăt,
intens eterat a dulce tămîie, în cele din urmă un pinten pietros cu o scochină
nivală spre stg. şi încă două mameloane bolovănoase decorate cu jnepeniş aveau
să ne aţină calea pînă la a ajunge la momîia de piatră ce marca vf. Tomnatecu
Mare propriuzis. Pe versantul vestic a Tomnatecului Mare se vedea o stînă,
o suită de poieniţe străjuite de pîlcuri sau limbi de molidiş acompaniind p. Tomnatec
spre vărsarea lui în v. Putredu.
Meritat efort, generos
răsplătit de panoramă, de aici Gărgălăul etalîndu-şi potcoava nord estică în
care ascundea triunghiul Iezerului Bistriţei Aurii, peste Picioru Oncului
descriindu-şi incipientul parcurs v. Bistricioara, (v. Bistriţei Aurii
după ce primeşte apele puţine ale p. Bîrjaba).
Perfect conturat din Poiana Ştiol spre Pasul Prislop drumul pastoral, atrăgînd
atenţia biserica mănăstirii în curs de înălţare (autor un borşan ce făcuse ceva bani,
postrevoluţionar, prin Italia, înclinînd subit spre viaţa
auster-monahală sau...cine ştie!?). O cu totul altă perspectivă de-aici
spre Pietrosul Rodnei-Buhăescu Mare-Puzdra-Anieş şi mult mai aproape Podu
Cailor- Culmea Musceta ...vizavi de Podu Cearcănului, vf. Cearcănu şi Cornu
Nedeii din Mţii Maramureşului. Acumulaserăm 3, 45 ore din Şaua Inăului
(7, 45 total de la Gura Bilei) din care 35-45 min.pauza de prînz
şi încîntare. Tomnatecul Mare continuă spre N-NV cu o sinuoasă spinare ceva mai joasă drapată cu pajişte alpină,
terminîndu-se deasupra malului dr. a v. Putredu, în dreptul Bîrjabei
printr-un al treilea vf. Tomnatec, de doar 1633 m altitudine. Cred că traseul
marcat în urmă cu 35-45 de ani cu pct.roşu continua din vf. tangent-descendent
pe versantul nord-estic, pe deasupra unor stîne şi azi populate în final
descinzînd în v. Bilei la 10 min. de vărsarea acesteia în v. Bistriţei Aurii.
O artroză post fractură la genunchi din perioada în care
făcuse gimnastică de performanţă îl deranja pe Iancsi. Am decis împreună pt.
abordarea celui mai direct, chiar şi dacă dificil, în special scurt traseu de
coborîre, optînd pt. directa versantului estic. Iniţial prin pajişte
cu bolovani, lespezi, ienupăriş, jnepeniş, afiniş şi rododendron rar îmbobocit
apoi prin pajişte alpină scundă, urma o zonă de izvoare adunate în evantai şi
imediat apoi conturatul pîrîiaş zglobiu. Potecile îl traversau pe direcţia N-S, pe paralele curbe de nivel, niciuna însă nu părea a conduce aval
, spre drumul auto-forestier dinspre zona finală a v. Bila. Genunchiul lui
Iancsi începu să tremure, să doară insidios, insuportabil, controlul
mişcărilor devenind extrem de dificil. Am redus la max. ritmul pe măsură ce am
intrat în zona declivă a fostului con de avalanşă, cu cioate, răgălii, rupturi
de molid şi ienupăr parţial ascunse de iarba exuberantă ce atingea aici talia
de peste 1-1, 2 m. Iancsi, sperînd să scape de acestedrăgălăşenii de neimaginat (şi neuitat) sugeră deplasarea pe malul
pîrîului din ce în ce mai abrupt, cu repezişuri şi cascade. Orice tatonare de-a
mea se soldă cu ivariabilul insucces. Înafara traseelor de urşi, poate şiciupercari, nici cea mai vagă potecă nu se făcea remarcată. Doar molidişul
regenerat după extragerea doborîturilor de avalanşă se îndesi constituind pe
alocuri veritabile cordoane obstruante. Am revenit la firul văii într-o zonă de
aprox. 35-50 m lungime, placat în albia alb-ruginie de calcare
cascadate , pline de mîzgă şi muşchi. A trebuit să trec de pe un mal pe
altul (max. 1-1, 5 m lăţime). Am făcut-o cu