extremă prudenţă, alunecarea find sinonimă cu accidentul. Iancsi era pe
aproape apoi, brusc, nu l-am mai văzut în urma mea. L-am aşteptat, strigat. A
apărut udat leoarcă după vreo 25 min. Alunecase în vad, se înşurubase apoi
căzuse cu capul în jos la un prag nu mai afunde de-un metru, rucsacul cu cadru
de aluminiu, hărtănit în zeci de alte ture, protejîndu-i fericit capul.
Rămas cu picioarele în sus, fără sprijin, incapabil de-a se mişca, se debarasă
cu greu de rucsac apoi se ridică alegîndu-se, ca norocul, cu frigul băii
neavenite şi spaima. În loc de o oră am atins drumul auto-forestier în
aproape două. Soarele apunea minunat, fierbinte, tămăduitor spre Culmea
Tomnatecului-Coasta Netedă. Am continuat la valeciumpănind, vorba lui
Dinu Mititeanu, pe drumul forestier aprox. 6 km(din totalul de 7, 5 km).
Sîmbătă 31 aug. la ora 19, 15, după un parcurs total al circuitului de 12, 45
-13 h (din care vineri seara făcuserăm pînă la campare, 11/2 h) am poposit în
ograda dlui Radu Popa, campînd acolo. Oboseala, căzătura lui Iancsi, totul
rămăsese undeva departe, mintea fiindu-ne acaparată definitiv de minunatele
privelişti văzute, în premieră degustate de către noi.
Şesuri-v. Putredu-Zănoaga Putredu La Mori-returParcurs 1 sept.2002 cu Iancsi Moldovan
Seară deosebit de rece, cu rouă mare, animată de roiurile, valuri
zbîrnîitor-impertinente, de ţînţari. Agitaţie a ciupercarilor retraşi
grupuri-grupuri de pe potecile muntelui. Banii cu trudă agonisiţi convertiţi în
rachiu puturos, îndoit cu apă, sau/si bere, ţigări, puţină mîncare. Apoi somnul
în promiscue colibe din cetină sau combinate cu folii din plastic. Aici ca şi
pe Gutîi sau în Parîng...O nouă profesie postrevoluţionară,
sezonier-incertă, predilect rromă, evazionistă fiscal (deocamdată,vai de curul
lor de amărîţi! ). Trec la o necesară, rapidă spălare în
v. Şesuri, la confluenţa acesteia după un parcurs de la N la S de
14 km, în v. Bistriţa (limita estică a OS Borşa MM), vizavi de v. Bila care
curge invers, dinspreS spre N. Cinăm în curte sub
privirile circumspecte ale unui frumos ciopor de puicuţe şi găini ale gazdei
noastre, pasionat crescător, mai ales de vite. Ne oferă lapte proaspăt muls dar
frigul, oboseala şi foamea ne dau ghes. Între timp iau relaţii utile,
pentru traseul deja realizat dar şi pentru cel de-a doua zi. Se înoptează
repede. Intrăm în cort. Adormim în scrîşniturile periodice de roţi ale
auto-specialelor încărcate de buşteni de molid şi brad, cel puţin
rutinier-superficial oprite de-un poliţist şi un jandarm. Mai rar
sînt pline cuboci de brad gata de crăpat şi pus pe foc.
Halal valorificare superioară a răşinoaselor!
Uneori mai trec autoturisme, se aud glasuri stinse. În curtea vecină a altui
pădurar şi-au făcut tabără alţi ciupercari. Unii, ţărani veniţi din
Poienile Izei huzuresc în poduri cu fîn parfumat de munte.
Adormim
repede. Sacii de puf, cortul iglu izoterm, alungă răcoarea nopţii.
Semiluna e în scădere, stelele îşi preiau rolul de mirifice spoturi
siderale ale nopţii.
Duminică 1 sept. 2002 Ne trezim abia la 6, 40 h. Soarele se pregăteşte să
răsară. Roua parcă a îmbăiat cortul. Neuscîndu-l după precedenta noapte
petrecută pe v. Bilei am favorizat producerea condensului în exces. Oricum
plecăm. Sînt doar cîteva grade C peste zero. Evident aici toamna se instalează
repede. Dovadă ciorchinii rubinii ai scoruşilor ce conturează frumos curtea
autenticului gospodar. Adunăm calabalîcul, renunţăm deocamdată la micul dejun
limitîndu-ne doar la o duşcă de ness caféfrape (de la Dumnezeu,
eu îl asortez cu un la fel de frapat iaurt adus de-acasă, prim-meniul zilei,
de buni ani încoace) apoi, luîndu-ne rămas bun, mulţumind pt. deosebita
amabilitate, pornim spre amontele v. Bistriţa Aurie parcugînd aprox. 5, 5-6 km
înainte de-a devia stg. pe drumul auto-forestier Putredu. Continuăm spre V
3-3, 5 km pe malul stg. al Bistriţei Aurii pînă la confl. acesteia cu v. Putredu
(aici există o cab.silvică şi o altă garnizoană de rromi ciupercari
ultra-matinali). De