Diaries - Muntii Rodnei IV

Imediat mă gîndesc la o altă, posibilă şi pitorească tură, dinspre vf. Gărgălău spre vf. Clăii-La Cepe-Omului, eventual Cişa, cu coborîre precipitată la stg. spre acele zănoguţe etajate şi în final în Zănoaga Putredu La Mori, căldarea imensă cu stînă/căsoaia amintită. Poate nu în acest sezon, mult mai spectaculos primăvara, la anul, înaintea ieşirii turmelor, la înfloritul brînduşelor, rododendronului, primulelor, părăluţelor, genţienelor ...din mustul dătător de viaţă al zăpezii. Cerul se striază cu nori alb-delicaţi, precum nişte uriaşe pene de scrib.  Vremea pare a se schimba, debutează reci rafale de vînt. Traversînd spreE piciorul nordic al Coastei Netede, cel cu drumul pastoral, se poate descinde în căldarea Tomnatecului.  Pînă la stîna PutreduLa Mori am făcut 1-1, 10 ore absolut lejer (fără bagaje). Privim spre N-NV pt. a desluşi formarea căldărilor de sub vf. Clăii-Gărgălău-Picioru Oncului şi sub acesta, alături de o herghelie de cai, remarcăm o stînă superioară. Pe versantul opus, din dr. p. Putredu, molidişul e fotogenic surclasat de silueta solitar-monumantală a unui zîmbru (Pinus cembra).

            Revenim la obîrşia v. Putredu, la confluenţa cu p. Tomnatec în 45 min. Vremea bate spre  amiazăzi. Soarele arde.  Plecăm spre casă constatînd că o mulţime de auto-turişti, majoritatea maramureşeni dar şi sălăjeni sau suceveni , au acaparat deja malul stg. al Bistriţei Aurii pînă la ieşirea drumului Putredu în DN 18. Focuri, fumuri, diabolic-pantagruelice miresme ispititor-bulversante. Cucoane sclifosite ieşitela promenadă, ţinîndu-se de braţ, în costume de baie peste care, generoase, debordează guleraşe albinotice de slănini celulitice...Suim Prislopul şi în pas, pe lîngă biserica-mănăstire, ne oprim pentru a admira fascinaţi turla de catedrală a Inăului, cele trei vf. Tomnatec punctînd din creasta principală, de la S la N, pînă în malul dr. a v. Putredu, culmea cu acelaşi nume, apoi Coasta Netedă, puţin din Cişa, întorcîndu-ne spre V, Gărgălăul apoi Cearcănu. Coborîm serpentinele degustînd peisagistic vf. Galaţului, Laptelui, Anieşul, Puzdre, mai departe Buhăescu, Pietrosul, sub noi Borşa Fîntîna, apoi Borşa Poiana, S-ul pîrtiei olimpice de schi...

            Ne întrebăm, deloc retoric, de ce ne-au plăcut în mod deosebit căldările alpine etajate ale v. Bilei, v. Putredului şi găsim un singur răspuns plauzibil: extrema lor accesibilitate (drumul auto-forestier intrînd 7, 5 km, respectiv 6 km,  în inima masivului fără a-i macula grandoarea şi  sălbăticia), cvasi lipsa naturală a vegetatiei arboricole, chiar şi a jnepenişului pe versanţi care conferă vastitate, acel aspect de natural, impresionant prin variaţie, amfiteatru. Poate că zona ne-a plăcut şi ca urmare a inevitabilei comparaţii a exploatărilor silvice  sucevene, (cel puţin aparent) ordonate, raţionale, urmate de grabnica replantare/regenerare faţă de cumplitul haos silvic maramureşan, cu suita de versanţi în degringoladă, trunchiuri retezate cu drujba mult sus de la sol, resturi lemnoase abandonate aiurea, văile colmatate cu trunchiuri, vîrfuri, răgălii, ramuri, vastele zone neplantate, haldele succesive de rumeguş aliniate în lunca v. Vişeu, Iza, Repedea, Ruscova, unele iluzoriu dorit a fi convertite în terenuri pt. cartofi etc.

            Am luat-o peste Dealul Moiseiului, apoi  în avalul frumoasei văi a Izei, re-admirînd lumea ieşind de la biserică, bătrînicile şi bătrînii satelor îmbrăcaţi în tradiţionalul port popular, aproape integral autentic. O turmă de vite, o alta de oi, condusă de ciobani cu clopuri negre înstruţate cu bănuţi alb-argintii ai unei varietăţi de flori de pai, ne aminteau că e 1 sept. că toamna e deja aici deşi unii ciobani afirmaseră că vor mai sta în munte pînă la 15, alţii chiar ăînă la 25 sept. Păşunea, după o lună de ploi calde a lui iulie , cel puţin pînă la prima brumă, era excelentă, bogată. După ora 15 poposeam în Baia Mare cu un alt proiect înfiripat în minte: Mţii Rodnei, integral creasta principală, de la Dealul Ştefăniţei la vf. Roşu. Pe cînd? Dar mai ales cu cine? Minim 3 zile de tras pe culmi. Dar şi ce răsplată spirituală unică, irepetabilă!