Jurnale - Muntii Rodnei IV

neregulat şi în cele din urmă un tăuşor alungit-lenticular, aproape secat cu oglinda bej-neclară. Soarele generos mîngîia versantul nord estic a Culmii Tomnatecului, căldările succesive, mioarele păreau albe mărgele împrăştiate pe pieptul muntelui treptat virat din verde crud spre ocru -ruginiu.

Am pornit-o spre Şaua Inăului în amontele unui torent-vîlcel cu firicel firav de apă, pe măsură ce suiam se contura o potecă de vite, imediat realizînd că acesta era traseul de trecere toamna a turmelor spre meleagurile năsăudene, Valea Vinului-Rodna. Înspre stg. apărură stîncăriile şi  crucea de lemn de pe vf. Inău (2280 m) iar după  25 min. ajunserăm din căldarea superioară  în şa, exact în momentul în care un grup de vreo 15-16 turisti  tineri, care campaseră peste noapte la L. Lala Mică, coborau grăbindu-se spre vf. Tomnatec-Coasta Netedă...Gărgălău. Din Gura Bilei pînă aici se fac 4-41/2 ore. Dinspre Rodna-Valea Vinului urca un gălăgios grup de trei adolescenţi. Veniseră pînă sub munte pe drumul forestier, partea per pedes rezumîndu-se la 21/2-3 h (păreau lipsiţi de exp.).

Efectuînd un amplu tur de orizont, de la N spre V  puteam recunoaşte: Fîntîna Stanchii-cabana albă, Cearcănu, Gîliu, Toroioaga din M-ţii Maramureşului cu un prim plan vf. Tomnatecu Mare. La dr. acestuia, mult mai departe, puteam admira cele patru observatoare emisferice, albe, ucrainiene, de pe vf. Pop Ivan de Cernohora.

            Am continuat pe creasta principală 25 min., initial suind un muncel fără nume, coborînd într-o şa, suind spre vf. Tomnatec care are pe culme trei mameloane.În dreptul primului, spre stg. (SV) potecii ne atrage atenţia un bord stîncos, precar, posibil mic refugiu. În faţă, sub şaua în care creasta principală comite o traversare mai dificilă, zona alpină,  se observă sure grohotişuri şi mici ochiuri de tăuşoare parţial secate (loc denumit La Tău, debutul Izvorului Mare cu vărsare în Someşul Mare) predilet loc de adăpare şi scăldare a hergheliilor de cai scoase la vărat.

Vremea excelentă, vizibilitatea deosebită, gîndul continuării premierei noastre spre vf. Tomnatecu Mare ne-au făcut să renunţăm la parcursul preconizat pe creastă (V-SV)  pînă în Tarniţa lui Putredu cu coborîrea pe valea Putredu în vederea închiderii circuitului. După un scurt popas pe vf. Tomnatec cu panoramarea de la dr. spre stg. de la Picioru Oncului-vf. Gărgălău-Clăii,  Omului în prim plan, Pietrosul Rodnei, Buhăescu Mare & Mic, apoi Puzdre, Anieş, Laptelui în plan secund, drept în faţă, aproape, zona alpină, vf. Coasta Netedă, Cişa iar la stg. aparent modest de-aici, decorat de lespezi calcaroase, vf. Corongiş, cu un torent sec spre SE, am luat-o spre N-NE, coborînd Culmea Tomnatecului pe o potecă bolovănoasă, pe alocuri cu aspect de îngust canion, dînd în două rînduri peste acele inele albe cu foarte vagi urme de pct. roşu turistic. Tot de aici, privind spre S-SE aveam o spectaculoasă panoramă a vf. Inău-Muchia Creasta Pleşcuţei-vf. Ciungilor-Picioru şi vf. Pleşcuţei, peste acestea conturîndu-se Culmea Gagei şi departe, spre E, Suhardul (cu vf. Omu-Fărăoane-Ouşoru), la stg. acestuia Obcinele Bucovinene. Vag, în neguri, desluşirăm spre S vf. Heniu  din Mţii Bistriţei şi la stg. lui M-ţii Călimani. La NV se conturau căldările şi v. Putredului iar la NE v. Bilei. Între Culmea Tomnatecului abia desprinsă spre N din creasta principală şi un picior nordic, prelung, a Coastei Netede (străbătut de un drum pastoral înierbat, în serpentină, ce suie din Putredu La Mori spre Tarniţa lui Putredu) se prefigurează căldarea Tomnatecului cu obîrşia pîrîului cu acelaşi nume, principal afluent dr. a v. Putredu. La aprox. o oră de la plecarea din Şaua Inăului ajungeam pe malul frumosului  tău nival, Tomnatec, lung de aprox. 30 m, lat de vreo 10-12, afund de max. 2-2, 5 m, urmele adăpării turmelor fiind evident săpate în jurul conturului său elipsoidal. Excelentă perspectiva foto de aici spre creasta principală, vf-Inău-Muchia Creasta Pleşcuţei. Trecuse binişor de amiazăzi cînd am continuat pe culme, spre NV apoi spre N. O porţiune poteca de turme ocoleşte un muncel cu afiniş, merişor şi ienuperi prin stg., prin zona superioară  a Căldării Tomnatecului, apoi ajunge într-o largă şa cu izvoare firave spre dr., înainte de-a se angaja