Jurnale - Muntii Rodnei IV

extremă prudenţă, alunecarea find sinonimă cu accidentul.  Iancsi era pe aproape apoi, brusc, nu l-am mai văzut în urma mea. L-am aşteptat, strigat. A apărut udat leoarcă după vreo 25 min. Alunecase în vad, se înşurubase apoi căzuse cu capul în jos la un prag nu mai afunde de-un metru, rucsacul cu cadru de aluminiu, hărtănit în zeci de alte ture, protejîndu-i fericit  capul. Rămas cu picioarele în sus, fără sprijin, incapabil de-a se mişca, se debarasă cu greu de rucsac apoi se ridică alegîndu-se, ca norocul,  cu frigul băii neavenite  şi spaima. În loc de o oră am atins drumul auto-forestier în aproape două. Soarele apunea minunat, fierbinte, tămăduitor spre Culmea Tomnatecului-Coasta Netedă. Am continuat la valeciumpănind, vorba lui Dinu Mititeanu, pe drumul forestier aprox. 6 km(din totalul de 7, 5 km).  Sîmbătă 31 aug. la ora 19, 15, după un parcurs total al circuitului de 12, 45 -13 h (din care vineri seara făcuserăm pînă la campare, 11/2 h) am poposit în ograda dlui Radu Popa, campînd acolo. Oboseala, căzătura lui Iancsi, totul rămăsese undeva departe, mintea fiindu-ne acaparată definitiv de minunatele privelişti văzute, în premieră degustate de către noi.

Parcurs 1 sept.2002 cu Iancsi Moldovan

                Seară deosebit de rece, cu rouă mare, animată de roiurile, valuri zbîrnîitor-impertinente, de ţînţari. Agitaţie a ciupercarilor retraşi grupuri-grupuri de pe potecile muntelui. Banii cu trudă agonisiţi convertiţi în rachiu puturos, îndoit cu apă, sau/si bere, ţigări, puţină mîncare. Apoi somnul în promiscue colibe din cetină sau combinate cu folii din plastic. Aici ca şi pe Gutîi sau în Parîng...O nouă profesie postrevoluţionară,  sezonier-incertă, predilect rromă, evazionistă fiscal (deocamdată,vai de curul lor de  amărîţi! ). Trec la o necesară, rapidă spălare în v. Şesuri, la confluenţa acesteia după un parcurs de la N la S de 14 km, în v. Bistriţa (limita estică a OS Borşa MM), vizavi de v. Bila care curge invers,  dinspreS spre N.  Cinăm în curte sub privirile circumspecte ale unui frumos ciopor de puicuţe şi găini ale gazdei noastre, pasionat crescător, mai ales de vite. Ne oferă lapte proaspăt muls dar frigul, oboseala şi  foamea ne dau ghes. Între timp iau relaţii utile, pentru traseul deja realizat dar şi pentru cel de-a doua zi. Se înoptează repede. Intrăm în cort. Adormim în scrîşniturile periodice de roţi ale auto-specialelor încărcate de buşteni de molid şi brad, cel puţin rutinier-superficial oprite de-un  poliţist  şi un jandarm. Mai rar sînt pline cuboci de brad gata de crăpat şi pus pe foc.

Halal valorificare superioară a răşinoaselor!

Uneori mai trec autoturisme, se aud glasuri stinse. În curtea vecină a altui pădurar şi-au făcut tabără alţi ciupercari. Unii, ţărani veniţi din Poienile Izei huzuresc în poduri cu fîn parfumat de munte.

            Adormim repede. Sacii de puf, cortul iglu izoterm,  alungă răcoarea nopţii. Semiluna e în scădere, stelele îşi preiau rolul de  mirifice spoturi siderale ale nopţii.

Duminică 1 sept. 2002 Ne trezim abia la 6, 40 h. Soarele se pregăteşte să răsară. Roua parcă a îmbăiat cortul. Neuscîndu-l după precedenta noapte petrecută pe v. Bilei am favorizat producerea condensului în exces. Oricum plecăm. Sînt doar cîteva grade C peste zero. Evident aici toamna se instalează repede. Dovadă ciorchinii rubinii ai scoruşilor ce conturează frumos curtea autenticului gospodar. Adunăm calabalîcul, renunţăm deocamdată la micul dejun limitîndu-ne doar la o duşcă de ness caféfrape (de la Dumnezeu, eu îl asortez cu un la fel de frapat iaurt adus de-acasă, prim-meniul zilei, de buni ani încoace) apoi, luîndu-ne rămas bun, mulţumind pt. deosebita amabilitate, pornim spre amontele v. Bistriţa Aurie parcugînd aprox. 5, 5-6 km înainte de-a devia stg. pe drumul auto-forestier Putredu. Continuăm spre V 3-3, 5 km pe malul stg. al Bistriţei Aurii pînă la confl. acesteia cu v. Putredu (aici există o cab.silvică şi o altă garnizoană de rromi ciupercari ultra-matinali). De