Drum
forestier de TAF, urcând susţinut prin pădurea
frumoasă de molid. Bagaje sumare. Soare
jucându-şi razele printre vârfurile arborilor.
Roşii ,pistruiate cu alb, pălării de ciuperci
frumoase, de basm.Otrăvitoare. Uscăciune , tot
mai accentuată pe măsură ce urcam. La cabană
ni se spusese că de două săptămâni nu mai
plouase. Speram să nu o facă nici în această
zi.
Spre
nord se contura încet chelia golului alpin
Scovarda-Capra-Muntele Jieţului iar spre est
Coricia-Ciobanul . După o oră ieşirăm
într-un luminiş defrişat şi poposirăm zece
minute pe băncile unei colibe forestiere
rămasă fără acoperiş, bând suc de mere,
luând aminte la posibilele ieşiri din traseul
de culme Scovarda (1871 m) -Capra , pe un picior
zigzagat de drumul de TAF ( unde-mi pierdusem
tricoul) şi pe următorul , ceva mai
îndepărtat , pe care reveniserăm la valea
Jieţului cu Claudi, Zoia şi Alex în prima
noastră ieşire din august . |
|
Am
continuat spre sud urmărind marcajul cruce roşie plasat
pe molizi, urmând o cărare foarte puţin bătută, pe
alocuri ştearsă şi după o jumătate de oră zărirăm
spre vest şarpanta din draniţă a unei cabane-stână
şi dependinţelor. Săgeata roşie frântă la 90 grade
indica acelaşi lucru. Brusturet. Susur de izvor. Imediat
am dat de ciurgăul cu apă relativ rece, cam de
suprafaţă. Udă... Un câine ciobănesc stând cuminte
. Haine spălate, atârnate la uscat. Dădui un
chiot-salut. Răspunse o băciţă care ieşi pe prispă
spunându-ne că ne aflam la stâna din Slivei.
Ne
salutarăm apoi luarăm câteva relaţii referitoare la
drumul de parcurs spre L.Mija şi vf. Mija II -I . Aveam
să regăsim marcajul spre sud, plasat pe un grajd de
munte , din bârne, ferecat tradiţional împotriva
fiarelor de tot felul. Cărarea se angaja uşor spre sud
vest unde întâlnirăm un izvor frumos cu debit serios.
După câteva zeci de metri întâlnirăm un altul ivit
din stânga. La aprox. 100 m cărarea era tăiată de un
pârâiaş. Aici , continuând spre V-SV am fi ajuns
într-o poiană largă de unde mergând spre S am fi
ajuns la valea Mija şi urcând spre amonte am fi ajuns
la lacul cu acelaşi nume. Noi ne-am orientat spre S ,
în amontele pârâiaşului străjuit de-o parte şi alta
de jnepeniş dens. Ici colo răsărea lumânarea
ascuţită a câte unui molid bătut de vremi sau coroana
zburătăcită a vreunui scoruş sălbatic .
| Avansam
practic pe o largă limbă ierboasă măturată
primăverile de avalanşe, pe de altă parte
lărgită de ciobani cu toporul , dovadă
tulpinile jnepenilor ciungi. Primele picături de
ploaie căzură în timp ce soarele fu înghiţit
de nori şi întunericul păru a se pogorâ
asupră-ne. Continuarăm să urcăm spre vf.Mija
II . Un cioban cu turma sa mică de oi părea a
fi sus pe culme. |
|
În
realitate , aveam să constatăm odată ajunşi acolo,
era vorba de câteva momâi mici sau mai mari înălţate
de ciobani din lespezi de piatră. Propusei să ne
aciuăm o vreme sub poalele unui molid. Nimeni nu mă
auzi. Urcam mai departe în timp ce stropii se îndesiră
apoi ploaia mocănească se avântă neostoită, în
perdele succesive şi scurte rafale imprevizibile venite
dinspre sud vest . Ne-am oprit lângă un scoruş
sălbatic stufos dar rarele-i ramuri, dantelatele-i
frunzuliţe nu puteau constitui decât un precar refugiu
.
Iansci-şi puse pelerina şi îi dădu lui Papa o alta,
din folie de polietilenă ingenios cusută, uşoară,
practică, nesemnificativă pierdere în caz de
agăţare/rupere . Eu îmi pusei hanoracul perforat de
scânteile şi tăciunii din preajma zecilor de focuri de
tabără de altădată. Ne aşezarăm la poalele
unduioaselor ramuri de jneapăn cu spatele
-2-
|
