Alpinet lists - alpinet2k

In primul rand vreau sa cer mii de scuze ca n-am putut
sa dau mai devreme acest RT. Abia acum am acces la
net.

Accept de pe acum reprosurile de rigoare. Cititi mai
intaiceea ce s-a intamplat.

Am plecat duminica dimineata 8 prieteni: eu, Andrei
Berghes, Diana Atanasiu, Monica Tamas(i-am aflat
numele de familie duminica), un tip inscris in scoala
de ghizi Alex, o fosta memra a scolii de ghizi,
Nicoleta cu prietenul ei Florin si un amic de-al meu
Eugen cunoscut la Omu vara trecuta. Am plecat CA GRUP
DE PRIETENI fara a avea nici o legatura cu vreun club
montan. E adevarat ca unii dintre noi au avut sau au
de-a face cu cluburi montane, dar repet NU AM PLECAT
CA REPREZENTANTI AI VREUNUI CLUB MONTAN.
Sa continui. Am plecat cu personalul de 6.30 din
Bucuresti si pe la 9.30 am ajuns in Busteni. Dupa
aprovizionare cu ceva mancare si apa ne-am hotarat sa
urcam pe Jepii Mici pana la cab. Caraiman, apoi Babele
si mai departe la Omu. Pe la 10.45-11.00 am pornit pe
traseu. Fara incidente am ajuns pe la 15.00 la
Caraiman, am mancat ceva si aveam intentia sa mergem
pe brana pana la Cruce si dupa aia spre Omu. La
atentionarea celor de la Salvamont ca este gheata pe
Brana si nu se poate merge(chiar daca cei de la
Salvamont observasera ca aveam toti echipament de
munte: bocanci, parazapezi, haine de frig si de
ploaie), am mers spre Babele si dupa vreo 200 m am
urcat pe iarba spre poteca Babele-Cruce si am ajuns la
Cruce fara probleme pe la 17.00. Am admirat ceva
peisajul si la 18 am plecat direct spre releul Costila
si apoi la Omu. Fiindca eram putin obositi i-am fortat
pe ceilalti sa trecem de Cerdac pana sa se intunece si
la lasarea intunericului am ajuns in Saua Obarsiei.
Andrei vroia sa incercam drumul de vara ca era mai
scurt, dar eu am hotarat(nu am permis nimanui sa
comenteze) sa ne asezam in sir indian si sa mergem
(Andrei primul, Diana, Monica, Eugen, Nico, Florin,
Alex si eu) pe drumul de iarna. Am inaintat destul de
greu din cauza oboselii acumulate. Pe la 10 am ajuns
la canbana Omu. Desi dadusem telefoane tot timpul la
cabana(aveau telefonul inchis) sa confirmam ca venim
si ca intarziem, cabaniera nu a mai putut pastra decat
o camera cu trei locuri in care am hotarat (mi-am
asumat decizia) sa doarma fetele si Florin deoarece
aveau saci mai putin rezistenti. Restul am dormit in
sala de mese. Dimineata am mancat ceva toti si la
sfatul cabanierei (o cunosc de ceva timp) am hotarat
dupa o discutie de 1/4h sa coboram pe Valea Cerbului.
De la inceput am urmat sfatul cabanierei sa avem grija
in partea de sus a vaii. De cateva ori le-am mai spus
inca o data colegilor sa aiba grija. Zapada era putin
topita(nu am plecat mai dimineata fiinca era sticla de
dimineata). In prima caldara nu am avut probleme la
coborat. Am coborat tot timpul PE PICIOARE. Nu am avut
pungi, plastice sau altceva de genul asta la noi si
oricum le interziceam sa le foloseasca fiindca
prindeau viteza si... Dupa prima caldare de la cabana
ne-am adunat toti sa ne odihnim si sa ne hotaram ce
facem. Poteca facea un cot la dreapta si dupa aia
cobora pe firul vaii. Noi am vazut poteca mai jos la
baza caldarii si pana acolo se vedea o coborare la
35-40 de grade pe zapada de vreo 200 de metri. Era un
horn cu perete de stanca cu ceva colturi spre horn pe
partea stanga si cu locuri mai ridicate cu iarba si
zapada pe dreapta. Am hotarat de comun acord sa
coboram pe acolo. Eu am avut o retinere pe care am
mentionat-o celorlalti, dar am zis ca daca acordam
foarte mare grija putem cobori. Zapada era tasata si
destul de inghetata. Daca nu vedeam niste urme solide
in zapada nu ma avantam si nu lasam pe nimeni sa
coboare. Andrei a pornit primul pe urme. La o distanta
de 5-6 m a pornit si Diana, dupa aia Eugen, Diana, eu
Monica, Nico si Florin. Am pastrat acceasi distanta
intre noi. Inaintam destul de greu fiindca am
solicitat atentie sporita din partea tuturor. Dupa cca
100 de metri hornul avea un colt in stanga si cotea
vreo 10-15 grade la stanga. Panta in horn inclina un
pic spre peretele de stanca. Andrei trecuse de colt si
i-a alunecat un picior, s-a dezechilibrat si s-a
rostogolit de cateva ori lovindu-se de peretele din
stanga o data cu capul si de cateva ori cu rucsacul.
Era sa se mai loveasca inca o data, dar s-a agatat cu
mainile de zapada si a evitat lovitura. S-a oprit la
baza hornului pe un petec de iarba in stanga, s-a
ridicat in picioare, s-a intors la mine si m-a
strigat. Avea sange pe fata si i-a rugat pe alti
turisti care coborasera sa il sterga. Alunecase vreo
30 de metri. Cand l-am vazut, i-am strigat Dianei sa
se opreasca, dar era prea tarziu. Alunecase si ea si
incepuse sa se rostogoleasca prin rotiri paralele cu
zapada cand spre perete, cand spre mijlocul hornului.
S-a lovit cu capul de cateva ori de stanca, cu
spatele(noroc ca a avut rucsacul care a mai amortizat
din lovituri) si cu genunchii. Cred ca ea a alunecat
vreo 40-45 de metri si s-a oprit in acelasi loc fara
sa para a se mai misca. Imagine groaznica: parea o
papusa ca se rupe in doua. Multumesc Domnului ca nu a
fost asa. Andrei si turistii de jos s-au dus la ea si
a u intins-o pe spate, au incercat sa vorbeasca cu ea
si le-a raspuns un pic socata. Eu eram langa coltul de
stanca si am respirat putin usurat. Eugen a reusit cu
greu sa nu se rostogoleasca decat cativa metri fara a
se lovi de perete. Am stat pe loc fixandu-mi bine
picioarele si Monica trecea pe langa mine pe la vreo 3
metri si la cca 1m de stanca rostogolindu-se. N-am
reusit sa o prind si am revazut imaginea terifianta de
dinainte cu rostogolirea aproape ca o minge de
ping-pong. Am inghetat la aceasta imagine de cosmar.
Bine ca a reusit Eugen sa o opreasca in aceeasi limba
de iarba. M-am recules si am coborat cu grija si mai
mare pana la ele. Mi-am aruncat rucsacul si am
ajutat-o pe Monica prin miscari cat mai putine sa tina
capul ridicat si sa stea putin intinsa. A venit si
Alex in cateva secunde. I-am strigat lui Andrei sa
scoata izoprenul din rucsacul meu si ceva haine sa le
schimbam pe fete. Diana vorbea cu Eugen si a auzit ca
am venit si eu, dar o durea tot corpul si plangea.
Eugen a mai linistit-o putin si a tinut-o in asa fel
incat sa nu vada ca Monica era grav ranita, avea sange
pe fata si gemea. Era semiconstienta fiindca ma putea
strange de mana si m-a recunoscut. Eu o strigam mereu
pe Monica pentru a nu o lasa sa adoarma. Am pus
izoprenul sub Monica sa nu inghete. I-am vazut pe Nico
si pe Florin mai sus si am tipat la ei sa coboare pe
urme si sa infiga picioarele bine in zapada. Au
preferat sa coboare cu fata la zapada pana la noi pe
urme. A sunat unul din turisti la Politie la 955 si
apoi la Salvamont si au venit salvamontisti din tot
Bucegiul dupa 1-2 ore(depinde de unde au venit). Au
venit si jandarmi montani si alti salvamontisti cu 2
achii si cu camere de filmat. Le-am pus toti cat am
putut de repede pe fete in achii, le-am legat si am
coborat pana in Poiana Costilei cu ele direct pe firul
vaii. Din poiana le-a luat cate una un elicopter al
Min. de interne pana la spital in Busteni. Restul am
coborat cu cei de la Salvamont pe Drumul Tunului sa
Drumul Fanului pana mai jos de Gura Diham de unde
ne-au dus cu duba politiei la Politia din Sinaia. Am
aflat ca Diana era la spital in Sinaia si pe Monica a
dus-o un elicopter SMURD in Bucuresti. Dupa
declaratiile de rigoare la Politie unii au plecat cu
un rapid la 21.55 spre Buc. Euamramasnoaptea cu Diana
si cu mama ei care a venit de la Buc. A doua zi
dimineata am venit cu masina in Buc la spit. Bagadasar
unde era si Monica in analize. Acum Monica este la
reanimare. Am anuntat parintii si rudele ei sa vina in
Buc. Diana si Andrei sunt in afara oricarui pericol.
Andrei e spitalizat ambulatoriu. Diana foarte probabil
va fi externata vineri.

Sper ca am lamurit multe lucruri prin RT-ul asta. Inca
o data ne asumam toti cei care am fost
resposibilitatea pentru greseala si sper ca iarna sa
acordam toti oamenii de munte mult mai multa atentie
si respect opiniilor celor mai cu experienta.

Cezar

Login or register to comment