Liste Alpinet - alpinet2k

Era bun Refugiul din Valea Alba, ca de altfel toate refugiile...
> Am dormit de cateva ori in acest refugiu, inclusiv > iarna. Nu pot sa uit
bufniturile ce se auzeau noaptea..

In ce an?
I se spunea refugiu, dar inainte de a fi vandalizat era de fapt o
adevarata cabanutza. Noi, cei ce "locuiam" in ref. Costila, cand coboram sau
urcam pe Valea Alba prin iunie, mai intram sa dam bineteze schiorilor. De
obicei acolo avea loc unul din ultimele concursuri de schi ale anului pentru
copii si juniori. Am cateva dia cu un sir de oameni ce urca pe Poteca
Munticelului, unii cu corzi pe spate, altii cu schiuri pe umar. Noi la
"alpiniada", ei la concurs de schi. Din regruparile din Albastra, Fisura
Rosie, Eftimie Croitoru..., vedeam albul serpuit al traseului pe acea zapada
"murdara" si omuletii ca furnicile.
Acolo, avand cortul "La Vedeatza", putea fi intalnit ila fine de iunie,
prin anii '80-'90 veteranul brasovean Ionel Coman, venit sa schieze cateva
zile pe ultimul petic de zapada. Unii poate va amintiti ca una din cartile
sale, "Doua secole de alpinism" isi incepe "actiunea" exact acolo. Pentru
cei care nu au avut sansa de a gasi cartea, citez:

"Singur, cum se intampla cand prietenii de varsta s-au imputinat, am urmat
fara graba drumul obisnuit prin padurea Munticel, am baut ca intotdeauna
din firavul sipot al izvorului de sub Refugiu, am urcat poteca batuta de
cataratori pana sub marii pereti din amfiteatrul suspendat al Circurior,
apoi am coborat in Valea Alba, deslusind anevoie cararuia furisata ca o dara
depasind printre trunchiuri spanzurate pe braneaguri repezi. Catre amiaza
poposeam "La Vedeatza".... Se depana o duminica de melancolie, povestind
tulburatoarea innoire a iernii, a carei asteptare umplea vaduhul si se
insinua in suflet impreuna cu pacea si resemnarea firii. Asezat la soare
langa jnepeni, lasam sa treaca timpul...."

Da, "La Verdeatza" e un loc mirific, care atrage acolo in toate
anotimpurile multi pasi, de obicei grabiti sa urce spre Platou sau in
coborare ca sa prinda trenul spre casa. Doar cei ca Dl. Coman se opresc mai
indelung sa-si caute comorile de amintiri si posibil cu gandul trist ca
"poate e ultima data".
Ca sa intelegeti acest circuit de toamna tarzie despre care scrie Dl.
Coman, amintesc ca in anii interbelici, spre Circuri se urca din Valea Alba.
Pe acolo au urcat si Nicu Comanescu cu Leova Stolear, cand in 11 aug. 1935
au descoperit "Brana Aeriana". Mai apoi, Niculae Baticu a "inaugurat" poteca
dintre ref. Costila si Circuri.
In unele veri, cand Costila era "full", Nea Mircea Enache din Busteni ne
da cheia lui sa stam acolo "ca boierii" si mai urca si dansul sa stam de
povesti despre schiul din tineretea sa.
Barfa sau legenda spune ca l-au distrus cei care l-au construit! Adica
unii dintre acei oameni-schiori din Busteni, fosti membri ai sectiei de schi
a Fabricii de Hartie - furiosi pe Federatia de Schi care se facuse stapana
pe el. Altii spun ca si FRS avea ceva motive sa nu-i mai lase acolo pe
bustenari, caci (unii) urcau acolo sa faca chefuri si lasau dezordine si
poate si mici distrugeri. Se si ajunsese la amenintari: " Noi l-am
construit, noi il vom darama!". Asta e acum legenda. dar e posibil sa
circule si alte variante... Bustenarii cu care am incercat sa discut
problema, se eschivau...
In orice caz, ce am gasit eu acolo cand am auzit zvonul ca l-a daramat
greutatea zapezii/ avalansa, era clar opera unui/unor oameni cu mintea
tulbure de furie sau (si) de bautura.. Era acoperisul daramat, dar a fost
"ajutat" de cei care distrusesera sobele si mobilierul, sfasiasera
saltelele, etc. Se vedea clar a acolo nu era "opera" naturii ci a unui
animal biped....
Niste studenti inimosi din BV au improvizat apoi in fostul pod o
incapere in care am dormit si noi 1-2 nopti in vara lui 1999 si 2000. Era
acolo si un caiet/jurnal, dar un fel de jurnal erau si peretii din placaj...
Urcai "la mansarda" si dormeai cu teama ca se darama "sandramaua"; podeaua
"dormitorului" fiind inclinata, iti inducea tot felul de vise urate, chiar
cosmaruri...
Apoi am gasit daramata si "sandramaua". Natura a continuat "munca"
(da) ramatorilor...
Ma gandesc ce simteau schiorii care treceau pe acolo, care inca din
copilarie isi legasera acolo amintiri ce nu se sterg....
Ma opresc, sa nu incep iarasi a filozofa...
Trist,
Dinu Mititeanu

Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii