Timpul parca a stat in loc aici si ne vorbeste acum despre traditii
> prin graiul batranilor satului.
> Realizez motivul pentru care am plecat de acasa, in
> prag de sarbatori, alaturi de prieteni. Stiu ca aici sunt mai aproape de
> mine, de poporul meu, de traditii si cultura, de Dumnezeu. Si tot acum
> simt cel mai mult cat de aproape sunt sa le pierd in fiecare zi.
La Multi Ani dragi prieteni si La Multi Munti! La Multi Ani tuturor
Ionilor si Ioanelor!
Doamne ce incantare sa citesti asa ceva, textul lui Sabin! Sa fii
invidios -in bine- pe cineva care iti pune in fraze ganduri (si) ale
tale...
Din pacate sunt tot mai putine locuri unde vechile obiceiuri mai sunt
autentice, ne-chiciuite sau ne-uitate. Referindu-ma la satele noastre
vecine in care am copilarit la poalele Fagarasilor, ii scriam candva
trist lui Andrei Beleaua ca: "Moare o lume sub ochii nostri", iar el
imi raspundea " Din pacate deja a murit!"...
Iubind Muntele, nu iubesc, nu caut numai peisajul, geografia, geologia,
flora ci si oamenii acelor locuri, caci Carpatii nostri nu au fost si nu
sunt pustii. Imi place sa ma opresc de vorba cu oamenii acelor locuri,
sa ii iscodesc de intamplari din trecut, sa le ascult ganduri, pasuri.
Si e normal sa-i salutam pe ciobani, sa ne oprim de vorba cu ei, caci ne
sunt gazde (cu unele exceptii, uscaturile din orice padure!). Asta imi
aminteste de nonagenarul Vasile Giurgiu (trecut nu de mult la cele
vesnice) din catunul Sub Piatra de langa Huda lui Papara. Isi pastea
vacile, singur. Eu il stiam din alte ture, stiam ca este "un manual de
istorie locala". Eram mai in urma si l-am auzit strigand unor
companioni ai mei ce erau in fata, coborand spre Vanatare: " Nu va
opriti domnilor sa schimbati cateva vorbe cu Noi, ca suntem si Noi
oameni?". Si ne-am oprit si s-a intamplat ce banuiam: amicii mei nu se
mai dadeau dusi, atat de interesante erau povestirile mosului...
Si eu caut, la fel ca Sabin si ca multi dintre voi, sate izolate, mici,
ascunse in cate un caus binefacator de palme ale Muntilor, unde parca
timpul s-a oprit; un fel de muzee in aer liber, locuri, oameni si
traditii de care unora ne e foame ca de aer... In acele locuri facem
periodic cate un "dush"; ne spalam de pacatele din cetatile noastre de
beton, pacate care ne ating si daca nu vrem... Unii dintre noi ne
regasim in acele locuri copilaria, caci in locurile in care ne-am nascut
mai totul s-a schimbat. Acum inteleg ce gandea Bunicul cand spunea:
"Nimic nu mai e ca pe vremea mea...".
Schimbari au fost si in secolelel trecute; e firesc. Nu putem pretinde
satenilor, mai ales celor tineri sa traiasca cum au trait strabunicii
lor si ai nostri. Sunt schimbari care erau necesare, in bine, spre
bunastare, spre modernitate. Dar unele, cam multe, sunt spre rau, atat
material, cat mai ales spiritual. Discutam recent cu un batran taran
despre acte antisociale care pe vremuri erau o raritate in sate.
Expresia lui a fost: "s-a incainit lumea domnule; D-zeu si-a intors fata
de la noi de atata rautate...".
Ati citit cartea "Carpatii- tezaur de istorie" cu subtitlul
"Perenitatea asezarilor risipite pe inaltimi" a Luciei Apolzan- numita
de cei carora le-a studiat si inteles viata "Doamna Muntilor"
Dar
"Spatiu, timp si cauzalitate la poporul roman" a lui Ernest Bernea? Cei
care ati facut-o intelegeti mai bine ce doresc sa spun, adica ce gandesc
de fiecare data prin Apuseni sau Obcine sau...
Calatorim prin Munti cu picioarele, cu ochii. Dar numai calatorind si
cu sufletul "Muntele patrunde in noi ca seva in copaci primavara"- cum
atat de plastic a scris Virgil Ludu...
S-aveti in 2003 numai bucurii de la Viata si de la Munte! Sa fiti
fericiti oriunde veti fi!
Dinu Mititeanu PS. M-am cuplat ieri/luni seara la server. Am reusit
sa aduc in inbox doar 24 din 74 mesaje. Cand, spre dimineata de azi m-am
cuplat din nou, aveam de adus doar...3!!! Nu ma pricep, nu inteleg ce
s-a intamplat. Radu, la CCN a patit-o si mai rau! Cer scuze daca cineva
asteapta un raspuns de la mine.
Dar