Alpinet lists - alpinet2k - Alpinet.org

From: Peter Lengyel <l...@yahoo.com>
Date: Tue, Dec 27, 2005, 7:18 pm
Subject: [a] Animal salbatic in iarna Carpatina: Vanat oare?

Animal salbatic in iarna Carpatina: Vanat oare?

Alba neprihanita zapada se intinde cat vezi cu ochii
tai mici. Acopera linistitor toate dealurile, vaile si
muntii. Acopera iarba si claile de fan, acopera
musuroaiele simple sau cele inca avand pentru noi o
anume semnificatie.

Paduri desfrunzite, mai sus molidisuri dense,
incarcate de zapada inocenta. Zapada si iar zapada.
Oare cum de-un animal salbatic poate supravietui
acestor conditii? Nopti-fara-de-capat, geruri
naprasnice cu stele sclipitoare de-ti strapung
existenta. Ierburile, radacinile, hrana care
reprezinta viata, toate gros acoperite de omat. Zapada
in care te afunzi, apa pufoasa alba care te opreste in
deplasare, marasm-alb-pur in orice directie de nu se
mai termina. Si fulguieste in continuare. Nu ma mai
mira ca albul este culoarea doliului in India, ie stiu
ce inseamna Himalaya.

Dar asta este, daca esti animal batran, sti tu locuri
unde zapada este spulberata de vant, locuri unde iarba
nu este departe in adancuri. Daca vrei sa mai
traiesti, stai ascuns intr-o vagauna iar gerul nu-l
mai simti atat de neiertator. Dar trebuie sa te
hranesti, invariabil, frecvent si fervent, cu orice
risc, ca altfel primavara nu va exista si pentru tine.

Daca esti o salbaticie carnivora, la fel de drastice
vremuri, undeva trebuie sa gasesti ceva de mancare! In
tot peisajul acesta nemarginit, pe-unde sunt
animalele-hrana, oare au fost chiar toate ucise de
albul mai ucigator decat albul zapezii? Nu, omul nu
le-a gasit pe toate, mai trebuie sa fie cateva ascunse
prin rape neumblate, prin locuri unde nu urca
Jeepurile! Soarecii, chitcanii, broaste sau reptile,
puii de pasari, toate acestea au disparut, au plecat,
s-au ascuns, nu-s de gasit. Nu mai ai nici boabe,
iarba, orice cu care altadata, daca iti era chiar
totala-foame iti puteai astampara durerea pe care
grasii din Jeepane nu ar putea-o intelege.

Dar tu esti salbaticia, esti puternic, esti urmasul
milioanelor de generatii care toate au reusit sa
transmita flacara mai departe. Iti gasesti tu ceva
de mancare! Numai sa nu vina albul. Nu, nu zapada e
problema, asta a mai venit multa, chiar enorm de
multa, modeland muntii, glaciatiuni transformand
peisajul. Nu, nu zapada este problema! Zapada este
parte din Viata, poti sa te lupti cu ea. In schimb,
tot alb, omul cu pusca este fatalitatea, cu el nu ai
nici o sansa. Ca un Terminator, el te asteapta la
panda, el te cauta peste tot, el te scoate la goana
din cea mai adanca padure, el te momeste cu hrana de
care ai neaparat nevoie

Omul-vanator, care zice ca iubeste si intelege Natura,
dar care pe tine te considera un daunator, un
vierme, o tinta mobila, obiect al
distractiei-de-a-ucide. Pe altele le iubeste mai mult,
le considera podoaba padurii, dar ce folos pentru ele
daca le ucide cu aceeasi pasiune a
diavolului-insetat-de-sange. Placerea de a nu da
sansa, placerea de a decide ce sa traiasca si ce sa
moara, de a juca pe Demiurgul.

Sti, animalule, in societatea noastra tu nu contezi.
Conteaza banul, valoarea blanii si a craniului tau,
distractia cand neiertator te ucidem. Sti, animalule,
am reusit sa declaram vreo 7% din Romania ca arii
protejate, dar cei care iubesc si administreaza
Natura pe moment se lupta crancen prin tot felul de
mijloace ca sa se vaneze in continuare si acolo. Sa nu
iti dam pace! Sa te omoram!

Sti, animalule, stiu ca nu te face fericit, dar sa sti
ca multi sunt cei care te-ar lasa in pace, te respecta
pentru cea ce esti si nu doresc sa iti ia craniul,
pielea, coarnele in ziua cand tu traiai fericit sau
nefericit, dar traiai. Sunt multi care considera ca
oamenii nu au dreptul de a se distra, luand decizia
cand iti vine sfarsitul.

Problema pentru tine este ca tu, animalule salbatic,
nu poti simti inca iubirea si respectul celor multi,
dar poti sa fi ucis azi de cel care zice cinic ca te
iubeste. Cica tine la tine... mai exact la craniul
tau. Se da mare ca te-a rapus, dar practic te-a
executat fara mila, cu mana tremuranda, miseleste, de
la distanta. Sti, nu ar risca niciodata o lupta in
care sa iti dea sanse reale, stie cat de penibil ar fi
si cum l-ai fugari printre tufe pe Bravul Venator.

Sti ca penibilul exista. Poate doarme, poate este la
Senat, poate isi cumpara cartuse. Dar se gandeste la
momentul cand te va ucide din placere. Te deplasezi
prin zapada mare. Parca ii simti prezenta. Si de-odata
o bubuitura crancena, si deja este prea tarziu. Durere
strafulgeratoare, zbatere, imagini cu femela aceea
superba, cu puii tineri, cu zori de zi si roua pe
iarba frageda. O ura fara de margini, speranta ca un
Pradator Drept va veni si te va razbuna, il va pandi
pe vanator, il va urmari, nu il va lasa, il va-ncolti,
il va rani si il va privi cum moare. Dar si ura
dispare, ochii ti se incetoseaza, simti ca ceea ce
totdeauna era atat de normal, sa existi, acum devine
imposibil. El vine langa tine, isi pune piciorul pe
fata ta ca semn al dispretului.

Linistea se lasa trista peste peisaj. Alba zapada se
intinde cat vezi cu ochii. Niste urme de Jeep, o balta
inghetata de sange. Zapada acopera linistitor toate
dealurile, vaile si muntii. Acopera iarba si claile de
fan, acopera musuroaiele simple sau cele inca avand
pentru noi o anume semnificatie.

Peter

PS. Acum de Sarbatori, poate va ganditi ca iubirea nu
inseamna doar fatada, ca ea inseamna sa nu provoci
durere daca se poate. Fiinte complexe, care simt
durerea cum noi o simtim, nu ar trebui sa mai fie
ucise din distractie. Cred ca a ucide din placere nu
intra intre parametrii unui comportament uman
rezonabil.

The messages are provided by the mentioned sources.
We take no responsability for their form and content.

Other messages in the same thread:

Subiect	Autor	Data
[a] Animal salbatic in iarna Carpatina: Vanat...	Peter Lengyel	Dec 27, 2005
Re: [a] Animal salbatic in iarna Carpatina:...	Dinu Mititeanu	Dec 27, 2005
Re: [a] Animal salbatic in iarna Carpatina:...	Caliman Club	Dec 27, 2005

Links to the Mountain Guide:

Muntii LATORITEI

A photo [Not found]

An article [Not found]

A trail

Saua Pietrile-Stina Fratosteanu-

Traseu: lung, indicat iarna doar schiorilor cu experienţă alpină Marcaj: cruce roşie, bandă galbenă, cruce roşie Durata: 2 zile

Traseul poate fi parcurs şi într-o singură zi, vara, în condiţiile în care turiştii pot merge fără probleme 14-16 ore. Este recomandabil însă ca traseul să fie parcurs în două zile cu înnoptare în Şaua Pietrile, în cort sau în stînă. Parcurgerea traseului nu pune probleme deosebite de orientare, întrucît se desfăşoară în cea mai mare parte pe drumul de culme Şaua Ştefanu-Valea Măceşului.

De la Obîrşia Lotrului, urmăm şoseaua alpină Sebeş-Novaci, spre sud, pe o distanţă de 4 km pînă la Podul Ştefanului (marcaj cruce roşie). Traversăm Lotrul, după ce am lăsat, tot pe stînga, continuarea drumului forestier spre lacul Cîlcescu (marcaj - cruce roşie). apoi începem urcuşul prin pădurea de molid fie pe şosea, fie folosind o scurtătură ce porneşte chiar din apropierea podului. După circa o oră şi jumătate, ieşim la ,,Căşărie" şi începem să urcăm pe un plai larg pînă întîlnim din nou şoseaua alpină. În dreapta vom avea priveliştea superbă a căldărilor glaciare de la izvoarele Lotrului.

Urmînd şoseaua alpină, ajungem în Şaua Ştefanu, la ramificaţia spre Valea Măceşului a drumului Sebeş-Novaci, pe care am venit. Ne vom îndrepta spre est pe şoseaua ce abordează pe curbă de nivel, versanţii sudici ai munţilor Ştefanu şi Bora. Traversăm apoi Muntele Coasta Bengîi, admirînd peisajul excepţional de la izvoarele Latoriţei de vest. Ocolim printr-o curbă întinsu spre sud vîrful Zănoguţa (1935 m) şi ne îndreptăm spre Vîrful Puru (2049 m) pe care îl vom ocoli tot prin partea sudică, după care coborîm în serpentine pînă în şaua Pietrile (1760 m), unde există posibilităţi de instalare a cortului. Pînă aici am parcurs circa 6 ore. Dacă dispunem de resurse fizice şi de timp, vom continua deplasarea spre est, traversînd zona calcaroasă Pietrile-Mogoşu, ceea ce implică urcarea din nou la altitudinea de 2000 m. În acest sector vom întîlni relieful specific calcaros, odihnindu-ne privirea pe culmile din sud ale Parîngului şi Căpăţînii, separate de Curmătura Olteţului.

Innoptarea se poate realiza în vecinătatea stînelor Părăginosu, sau Nopteasa, situate mai jos, pe versantul nordic, sau mai departe, coborînd versantul estic al Vîrfului Fratosteanu Mare, la stîna Fratoşteanu. Din vecinătatea vîrfului Fratoşteanu Mare, coborîm serpentinele şoselei de pe faţa estică şi la marginea pădurii întîlnim stîna Fratoşteanu. Dacă am sosit la această stînă dimineaţa, putem avea priveliştea unui splendid răsărit de soare.

Pornim mai departe, îndreptîndu-ne spre nord, intrînd în curînd în pădurea de molid. La capătul primei porţiuni drepte a drumului se desprinde spre stînga o potecă ciobănească ce coboară în valea Mînăileasa, unindu-se cu DN 7 A, în apropiere de confluenţa Noptesei cu Mînăileasa. Poate fi folosită în caz de schimbare a vrernii pentru a evita drumul de culme. In continuare, după cîteva serpentine, şoseaua ne scoate la Plaiul Poienii, unde se află un canton zoopastoral, refăcut recent. De aici vom mai avea de parcurs circa două sau trei ore pînă la Voineasa. Şoseaua pătrunde din nou în pădure, oferind la intrare o vedere asupra Muntelui Ştevia, iar în caz de vreme frumoasă se pot observa de aici chiar şi crestele Munţilor Făgăraş. După aproape o oră de mers de la Plaiul Poienii, ieşim într-o rarişte, unde în dreapta remarcăm un promontoriu stîncos. Ne abatem pe acesta şi vom avea o priveliste măreaţă asupra văii Rudăreasa şi a pereţilor de la Pietrele Albe.

Continuăm să coborîm uşor, trecem pe lîngă cantonul forestier Ştevia, pe stînga, şi o pepinieră pe dreapta, apoi şoseaua ajunge pe versantul nordic al muchiei, şerpuind printr-o pădure tînără ce ne oferă posibilitatea să admirăm culmea Runculeţ, iar în depărtare, tot spre nord, bastionul Vîrfului Sterpu. Turiştii cu experienţă de deplasare în zona stîncoasă pot urma creasta calcaroasă pe deasupra abrupturilor de la Pietrele Albe, urmînd o cărăruie situată chiar pe muchie, avînd în dreapta abruptul.

După parcurgerea crestei, respectiv a drumului prin pădure, ieşim la Gura Plaiului, de unde şoseaua va străbate Culmea Ştevia, acoperită de pajişti montane. In aeest sector avem privelişti deosebite în nord spre Munţii Lotrului, cu vîrfurile Dobrunu şi Sterpu, ca şi spre Munţii Căpăţînii, unde se remarcă vîrfurile Căpătîna, Cocora şi Zmeuretu.

In dreptul liniei de înaltă tensiune care traversează culmea, remarcăm în stînga poteca marcată cu cruce roşie ce se desprinde din drumul carosabil spre nord-est. Vom urma această potecă, coborînd muntele Plăişor, mai întîi prin pajiştea montană apoi prin pădure pînă la Voineasa. Cei care doresc pot urma drumul de culme pînă în Şaua Chica Lupului, coborînd de acolo spre Voineasa sau spre Ciunget, ori mergînd mai departe, depăşind Vîrful Cireşu şi coborînd în satul Valea Măceşului, unde există staţie ITA. Pentru cei care doresc să parcurgă traseul iarna, menţionăm că el poate fi parcurs de turiştii şi schiorii cu experienţă deosebită, dar trebuie să se ţină seama de lungimea mare a traseului, de lipsa cabanelor, înnoptarea fiind posibilă doar în condiţiile precare oferite de stîne. În aceste condiţii, traseul se va împărţi în mai multe etape, ţinînd seama de dificultăţile de orientare pe timp de iarnă şi de durata redusă a zilei lumină.

There are no comments for this message

[Message index]

[Previous message]

[Next message]