Cititi mai jos un articol cu vesti bune si scris destul de bine cu exceptia
adjectivelor atribuite iernii.
Doru Munteanu
Caliman Club Bistrita
http://www.mesagerul.ro/afis.php? nr=00000015798
Miraculoasa intoarcere a vidrei
Iarna apasatoare, fara margine, aruncata gramada peste tara, iarna
hohotind de stiri proaste rau de tot, mineri morti degeaba pe frontul negru,
camionagii uimiti, inchisi pe dinafara drumurilor propriei tari, iarna
siberiana cu aere taioase si gaze tot asa (taiate), cu geruri record si
scandaluri politice de-o dubioasa stridenta publica, iarna tampa si absurda,
nu credeam sa mai aduci ceva bun, chiar nu credeam. Peste Nasaud cad cu
vuiet zapezi grele, viscolesc in dusmanie troiene fara noima, prin fata
bisericii un grup de vanatori camuflati in alb, ca partizanii finlandezi, se
scurge plouat inspre centrul orasului, cu pustile indoite de jena si cu
tolbele goale pusca. Imi rad ochii de bucurie si le raspund cu retinut
entuziasm - sa nu se supere colegul Garjan, dar fiecare vanator care se
intoarce din padure cu buzele mai mari decat la plecare inseamna cel putin
un animal salbatic in plus si in viata, si asta ma bucura.
Iarna dobitoaca, ce frumos ne-ai surprins saptamana asta! Pe marginea
Somesului, in chiar inima geroasa a orasului, urme proaspete adumbresc
misterul. Perechi de pasi arata cu mirare iesirea vidrei dintre gheturi,
unduitorul drum al sfioasei fiinte pe albul incontestabil. S-a oprit in
dreptul unui sloi diform ca o prora de epava ruginita, a rascolit cu botul
zapada, poate cercetand ceva, poate cautandu-si tihna mesei la marginea
crenelata a turnurilor din gheata, apoi drumul inspre apele inghetate. Uite,
aici s-a intalnit cu perechea ei coborata din amonte, o rascolire de alb
aplecat peste muchia apei involburate vorbeste in soapta despre o cearta,
poate pentru peste, poate pentru dragostea din care se vor naste puii
primaverilor, poate o harjoana de animale delicate si manierate, poate.
Revenirea vidrelor pe Somes vorbeste in gura mare despre refacerea
naturala a ecosistemului raului, atat de posibila atunci cand natura e
lasata sa-si urmeze datul. Intoarcerea vidrelor e o victorie a noastra
asupra noua insine. E dovada ca se poate. Ca putem trai impreuna cu vidrele
in acelasi oras. Dumnezeule mare, cum suna: Nasaud, orasul cu vidre!
Intr-o discutie pe muchia unei cani de vorba, undeva in Muntii Rodnei,
biologul Gabriel Petras (APM BN) afirma, in urma cu cateva luni, ca poluarea
Somesului e tot mai redusa, desi aparentele sunt altele. Se baza in
afirmatiile dumnealui pe analizele efectuate de Agentie. Miile de flacoane,
bidonase si alte plastice care curg spre Ungaria dau impresia unei
covarsitoare invazii, dar care, dincolo de presiunea poluarii fizice pe care
o exercita, ascund o tot mai crescuta calitate a apei. Ca a avut dreptate a
dovedit-o numarul sporit al pescarilor care au jalonat tot mai insistent
marginile raului, si se pare ca nu degeaba. Pentru ca, in ciuda ironiilor
noastre, ale nepescarilor, oamenii au prins, pestele s-a refacut pe Somes,
semne bune anul are (insa fara "manati mai, hai, hai"
. Acum, odata cu
reintoarcerea vidrelor de pe cursurile afluentilor superiori ai Somesului,
aceste fantastice animale vor trebui sa infrunte noi pericole. Primul este
reprezentat de pescari, care vad in vidra un important concurent la peste.
Vidra e un animal vorace; un prieten, vanator si pasionat iubitor de topos
cinegetic, imi spune ca vidra consuma aproape greutatea ei in peste per 24
de ore, ceea ce nu e putin. Batalia va fi crunta si e nedreapta inca pe
linia startului. Al doilea mare pericol vine din partea vanatorilor
braconieri, afiliati sau nu. In ciuda faptului ca vidra este un animal
ocrotit de lege fara nici o exceptie, ea a fost braconata fara mila in
judetul nostru. Pescarii ii vor pestele din bot, vanatorii blana de pe
spate - pai asta-i dreptate?
Avem din nou vidre pe Somes. Depinde numai de noi sa le pastram aici,
ca niste gazde bune, cum ne place sa ne credem. Pentru ca prin aceasta ne-am
mai spala din vina care ne apasa carca, vina de a ne fi batjocorit propria
tara, de a o fi murdarit, de a-i fi starpit padurile cu cantatori cu tot. Pe
de alta parte, nu avem nici un drept sa le ucidem. Animalele acestea au fost
primele pe aici, daca ma-ntelegeti. Si asa cum Romania e tara noastra si a
pruncilor nostri, tot asa e si tara vidrelor, a caprei negre, a corbului, a
cerbului si a lupului. Toate aceste fapturi ne sunt concetateni care, chiar
daca nu au acte cu fotografii, sunt de drept divin aici.
Marea diferenta intre om si dobitoace e aceea ca omul e responsabil
pentru dobitoace, si nu invers! Nu e singura, dar marea, marea diferenta!
Crin-Triandafil THEODORESCU
mai multe despre Bistrita gasiti pe http://www.bistritza.ro
. Acum, odata cu 
