From: Florin Stoican <f...@yahoo.com> Date: Fri, Feb 17, 2006, 4:19 pm Subject: [a] Focus Ecology - Centrul Ceh
Salutare tuturor!
Dupa cum stiti, aseara a avut loc la Centrul Ceh a doua intilnire din cadrul seriei Focus Ecology.
Au fost prezenti cca 30 participanti.
Tematica prezentarilor si discutiilor a urmarit modul de implicare (din punct de vedere cantitativ si, mai ales, calitativ) al ONG-urilor in rezolvarea problemelor de mediu. Si, cum cele mai mediatizate campanii pentru protectia si conservarea mediului din ultimii doi ani dar si cele mai acute subiecte de discutii de prin antecamerele ministerelor vizate au fost despre ROSIA MONTANA si DELTA DUNARII, si aici s-au prezentat, pe scurt, activitatile organizatiilor ALBURNUS MAJOR (www.salvatirosiamontana.org) si SALVATI DUNAREA SI DELTA - ACADEMIA CATAVENCU (www.salvatidelta.ro) - de la inceputuri, cu proiecte, campanii, manifeste de pe parcursul activarii, rezultate (acolo unde a fost cazul! si proiecte de viitor/alternative). Mai mica si mai putin cunoscuta, Asociatia Kogayon (www.kogayon.ro) - premiata la Gala Societatii Civile pentru cel mai bun proiect de protectia mediului din 2004 - a punctat demersurile in urma carora masivul BUILA VINTURARITA a fost declarat, prin HG
2151/2004, parc national.
Au luat cuvintul si au binevoit sa ne lamureasca curiozitatile:
Stefania Simion, consilier juridic, Asociatia Alburnus Major Rosia Montana
Dragos Bucurenci, director, Asociatia Salvati Dunarea si Delta - Academia Catavencu
Florin Stoican, presedinte, Asociatia Kogayon
Din toate cele trei prezentari, am desprins doua principale concluzii:
- slaba dezvoltare si organizare a sectorului civil din domeniul protectiei mediului in raport cu celelalte sectoare;
- lipsa de comunicare a autoritatilor publice cu sectorul civil din domeniul protectiei mediului. Poate Coventiei de la Aarhus, ratificata de Romania prin Legea 86/2002, nu i se acorda destula importanta?! Sau poate drepturile societatii civile la noi sint pur si simplu ignorate?! E foarte trist, cu atit mai trist cu cit, se spune, traim intr-o societate democratica in care se fac eforturi (oficiale) sustinute pentru atit de apropiata integrare in Uniunea Europeana...
Din acestea nu are nimeni de castigat, nici autoritatile, nici societatea civila si, cu atit mai putin, mediul. Doar cei care-si fac de cap se complac in aceasta situatie.
Pentru urmatoarele luni, va prezentam urmatorul curs al evenimentelor, la care ne va face mare placere sa participati:
- Martie - situatia parcurilor nationale din Cehia versus Romania
- Aprilie - film greenpeace despre energia nucleara - aniversarea a 20 ani de la accidentul de la Cernobil
- Mai - problema defrisarilor
Cu precizarea ca va vom tine la curent cu data exacta a evenimentelor.
De la Vidra se poate ajunge la Voineasa cu mijloace auto pe două căi. Una din acestea se îndreaptă spre barajul Vidra situat la 4 km spre nord-est de staţiune, apoi, după ce coboară serpentinele din aval de baraj, urmează firul Lotrului pînă la Voineasa trecînd prin pitorescul defileu al Lotrului din Cataracte. Cea de-a doua cale urmează şoseaua pînă în Curmătura Vidruţei, apoi coboară pe valea Mînăileasa, prin defileul acesteia.
Pentru cei care doresc să meargă pe jos (mai ales că nu există mijloace de transport ITA între Voineasa şi Vidra, ci maşini ocazionale) vom descrie un traseu care, deşi în linii mari urmează şoseaua pe la Curmătura Vidruţei, oferă satisfacţii deosebite drumeţilor pasionaţi.
Traseul poate fi parcurs şi iarna, fiind recomandat schiorilor antrenaţi, singura dificultate majoră constituind-o urcarea din valea Vidruţei în curmătură, deoarece în acest sector se adună zăpadă pufoasă în care ne putem afunda uneori pînă la doi metri, Urcuşul devenind chinuitor. Pînă în Curmătura Vidruţei, traseul este comun cu traseul nr. 21. Ajunşi în curmătură, poposirn după urcuşul greu din ultimele sute de metri, timp în care putem admira spre sud pintenii calcaroşi de la izvorul Vidruţei, ca şi vîrfurile Bora şi Puru din culmea Munţilor Latoriţei. Spre răsărit se deschide larg bazinul văii Mînăileasa şi la orizont apar munceii care înconjoară localitatea Voineasa. In curmătură întîlnim un drum de tractor, care, desprinzîndu-se din şosea, urcă panta domoală a Muntelui Dosul Noptesei prin tăietura de pădure pînă pe culmea Munţilor Latoriţei.
După ce ne-am refăcut forţele, reluăm traseul, îndreptîndu-ne spre est în coborîş uşor pe un drum de tractor ce străbate tăietura de pădure. După circa 200 m, apare în stînga un pîrîu, drumul apropiindu-se de el, fără însă a-l traversa. Coborîm treptat şi ajungem la şoseaua care în acest punct traversează pîrîul. In continuare, urmăm şoseaua spre est, coborînd în serpentine pînă la colonia Mînăileasa, unde există un canton silvic, cantoane forestiere, un magazin forestier (SAM) şi cîteva barăci. După ce depăşim colonia, vom putea remarca galeria de aducţiune a Hidrocentralei Lotru, care traversează valea, după care coborîm pe şosea spre Voineasa.
Menţionăm că actuala configuraţie a drumului se va mai schimba datorită lucrărilor de asfaltare care implică corecţii ale pantei şi a unor curbe. Treptat, străbătînd pădurea de fag ajungem la cantonul forestier Despina, după care coborîm porţiunea "La serpentine", admirînd versantul drept al Culmii Mînăileasa-Runculeţ pe care se distinge etajarea altitudinală a speciilor forestiere.
După serpentine, şoseaua urmează firul pîriului Mînăileasa, pe traseul căruia vom întîlni trei microhidrocentrale, cea de-a treia aflîndu-se în apropiere de confluenţa pîrîului cu Lotru, unde ia sfîrşit şi traseul nostru.
