Am reusit sa ajung in Plevnei.
Fara indoiala ceva instructiv. Chit ca a zgindarit si diavolul
hipercriticismului din mine. La o adica, am senzatia ca orice scrisa (poate
si actiune) de succes de bazeaza pe o mai mult sau mai putin vadita
sanctionare a mitului, a obishnuitului, frumos si destept ambalata apoi
insa.
Zic si io.
Am invatat ceva despre zone din tara (teribila relatarea despre acele
bisericutze pierdute pe inaltimi, unde preotul vine de Pashti abia la ora
10, si urcind niste scari cvasiverticale pe stinca). Despre pasiunea pentru
munte (eu, ca Balanta, am meditat insa si la excese). Despre generatii.
Despre diferentele intre regatzeni si ardeleni. Despre diferenta intre
ambalajul oamenilor (ma refer cu precadere la unii din sala) si sufletul
lor, o cale interesanta de a cunoaste nu doar oamenii, ci si viatza. Despre
mine, caci un nesociabil iesit in public are ce sa-si descopere.
Am revazut o sala de dans, la parterul cladirii, unde am pashit pentru
prima data acum teribil de multi ani. Ma bucur ca nu am fost excesiv de
nostalgic.
Am mai avut supriza, juma'-juma' placuta-neplacuta (cine rezista
"periilor"
), de a-mi fi atribuite merite prin muntii nostri. Treaba asta
obliga ingrozitor, in conditiile in care eu vreau sa fac si altceva in
viitor, inclusiv o alta abordare psihologica a muntelui, si nu am puterea sa
spun "Fratilor, aria (a la opera) mea s-a cam ispravit. Poate intr-o viata
viitoare...".
Supriza neplacuta (desi am deprins sa accept si pe cei de alta parere): un
fan al cutarui mit alpin. Caruia nu-i puteai scoate din cap ca viata trebuie
prezentata numai cu lumini, ca sharmul este sa combini cu dexteritatea unui
Jamie Oliver, bucatarul, de toate, oposite chiar, si sa scoti ceva placut.
Nu le avea omul si pace cu "Armonia rezulta din contrarii". Nu-s de ce,
subiectiv fara indoiala, am avut senzatia ca au trecut anii degeaba.
Ma sperie lipsa de nuanta, chit ca eu insumi, intr-o prima faza a judecatii,
sint foarte alb-negru.
Ca veni iar vorba de ani scursi, brusc aseara am realizat calitatile de
cuvintator in public ale lui Emilian Cristea. Despre empatia (oare folosesc
bine cuvintul?) pe care stia acesta sa le trezeasca in auditoriu. Desi ramin
cu opiniile mele legate de corectitudinea mulltora dintre actiunile lui EC,
nu am cum sa nu apreciez aceasta latura.
___
Express yourself instantly with MSN Messenger! Download today it's FREE!
http://messenger.msn.click-url.com/go/onm00200471ave/direct/01/
), de a-mi fi atribuite merite prin muntii nostri. Treaba asta 
[a] Proiectia "Anotimpurile Muntelui...