From: Radu Hera <r...@yahoo.com> Date: Fri, Mar 17, 2006, 12:50 pm Subject: [a] Mont Blanc-5 Voies pour le sommet
"Mont Blanc. 5 Rute spre varf" scrisa de Francois Damilano si editata de JMEditions in anul 2004 este o carte practica. As putea spune ca nu trebuie sa lipseasca din rucsacul celui aflat in drum spre varf.
Autorul, ghid profesionit, consilier tehnic al unor firme de echipament montan de renume, pasionat de literatura si fotografie, nu este la prima realizare de aceste gen.
Numeroase lucrari despre alpinism (Chemines de Gel, Montagne Passion), ghiduri si harti ale masivului Mont Blanc ii datoreaza aparitia.
Cartea debuteaza cu o privire generala asupra masivului, sfaturi practice pentru pregatirea ascensiunii, pledoarie pentru alegerea unui ghid, date despre conditiile meteo, alimentatia alpinistului, ce trebuie sa contina trusa medicala, echipamentul general necesar.
Retinem un capitol interesant din aceasta introducere: "Trei intrebari adresate lui Luc Moreau, glaciolog". Aflam cat masoara calota de gheata si zapada de pe varf, daca aceasta se misca, care este altitudinea exacta a Mont Blanc-ului.
Refugiile ocupa un loc important in debutul lucrarii. Astfel, gasim aici numere de telefon necesare rezervarilor, date despre refugii si adaposturi alpine din masiv, fotografii ale acestora, conditii de utilizare a lor.
Urmeaza o lista de numere de telefon si pagini de web ale Oficiului de turism, Salvamontului, instalatiilor de cablu, institutului meteo etc..
Ultimul capitol din prima parte este consacrata orientarii. Cele cinci rute descrise in continuare au datele GPS ale punctelor de reper importante.
Urmatorul pas este, desigur, harta. Una de ansamblu a masivului Mont Blanc pe care sunt marcate in culori diferite cele cinci rute, sunt trecute refugiile si varfurile mai importante.
Umeaza un succint istoric "Mont Blanc in 10 date". Din 1741 cand primii calatori au "descoperit" Mer de Glace si pana in 1787cand a fost realizata a treia ascensiune a varfului de catre Horace Benedict de Saussure.
Pe parcursul lecturii vom intalni si alte date istorice cum ar fi "Primele femei pe Mont Blanc" in care intalnim nume de legenda ca Henriette d'Angeville.
Unui record impresionant stabilit in 1990 de Pierre Gobet (5h10min dus-intors pe ruta Grands Mulets) ii sunt consacrate doua pagini.
Grosul lucrarii cuprinde descrierea celor cinci rute:
- cea normala prin Gouter;
- traversarea de la Aiguille du Midi sau ruta Celor trei munti (Mont Blanc du Tacul, Mont Maudit, Mont Blanc);
- ruta istorica a primilor cuceritori ai varfului;
- ruta italiana numita si Traseul Papei (este vorba de Pius al XI-lea);
- traversarea Miage-Bionnassay-Mont Blanc.
Caracteristicile acestor descrieri:
- traseele sunt descrise atat la urcare cat si la coborare;
- sunt prezentate avantaje si dezavantaje in abordarea rutelor;
- harta cu ruta marcata este nelipsita din fiecare capitol;
- fotografiile (numeroase) au marcate in culori traseul descris si amplasarea refugiilor;
- sunt date orarele dus-intors detaliat;
- in unele cazuri (cum ar fi ruta Grands Mulets) sunt prezentate si variante devenite clasice.
La ultima ruta (Miage-Bionnassay-Mont Blanc) putem remarca latura umoristica a scriiturii. Avantajele sunt detaliate, iar Dezavantajele sunt prezentate laconic cam asa: "pentru unii avantajele pot deveni dezavantaje". Atat.
Punctate cu citate din carti vechi, cugetari ale personalitatilor care au populat si creat istoria alpinismului, aceasta carte poate fi citita, studiata, consultata sau pur si simplu purtata in rucsac, dar nicidecum ignorata. Ea nu da retete si garantii de "cucerire" a Mont Blanc-ului. Insista pe buna pregatire psihica, fizica si intelectuala a celor dornici sa-si treaca in palmares un varf care nu mai are nevoie de nici o prezentare.
Este o carte scrisa de un om de munte pentru oameni de munte are au inteles ca muntii nu pot fi cuceriti, ci doar urcati.
Radu
Durch Leiden Freude
The messages are provided by the mentioned sources. We take no responsability for their form and content.
Traseu: nemarcat, accesibil, şosea pe cca 25 km. Durata: 5-6 ore
Deşi traseul se desfăşoară pe şosea, aflată în curs de asfaltare, merită să fie parcurs pe jos, pentru peisajul deosebit pe care îl străbate şi care n-ar putea fi savurat pe deplin din mersul rapid al maşinii. Pînă la Curmătura Vidruţei, drumul este comun cu cel al traseului nr. 3. Dar pentru a evita monotonia mersului pe şosea şi a scurta serpentinele drumului, mai sus de cantonul Nopteasa, în punctul unde şoseaua traversează pîrîul Mînăileasa, îndreptîndu-se spre nord-est, noi vom urca pe firul pîrîului pe un drum tractor printre cioate pînă în Curmătura Vidriţei.
Curmatura Vidruţei reprezintă nu numai cumpăna de ape dintre Valea Mînăileasa şi pîrîul Vidruţa, ci şi o importantă răscruce pentru drumurile turistice. In afară de cel pe care îl străbatem acum, vom întîlni un drum de tractor accesibil şi autoturismelor ARO cu tracţiune dublă, drum care uneşte Vîrful Mînăileasa Mică, situat la nord, cu Muntele Părăginosu şi culmea principală a Munţilor Latoriţei. Din Curmătură, avem privelişti deosebite spre est, unde se văluresc culmile joase ale munţilor din împrejurimile staţiunii Voineasa, iar dacă vom urca puţin spre sud, pe drumul de tractor, vom putea privi spre deschiderea depresiunii care adăposteşte lacul Vidra, iar în depărtare, spre vest, spre silueta rotunjită a munţilor Bora şi Miru.
In continuare, din curmătură, putem coborî direct în valea Vidruţei pe o cărăruie ce se continuă cu un drum de tractor care ne va scoate apoi în şosea, în marea serpentină situată la mijlocul distanţei dintre Curmătura Vidruţei şi Vidra. Apoi urmăm şoseaua pînă la intersecţia cu drumul de pe conturul lacului Vidra. De acolo ne vom îndrepta spre nord, intrînd după circa 1 km în staţiunea Vidra.
