De la: Radu Hera <r...@yahoo.com> Data: Vineri, 17 Mar 2006, 12:50 Subiect: [a] Mont Blanc-5 Voies pour le sommet
"Mont Blanc. 5 Rute spre varf" scrisa de Francois Damilano si editata de JMEditions in anul 2004 este o carte practica. As putea spune ca nu trebuie sa lipseasca din rucsacul celui aflat in drum spre varf.
Autorul, ghid profesionit, consilier tehnic al unor firme de echipament montan de renume, pasionat de literatura si fotografie, nu este la prima realizare de aceste gen.
Numeroase lucrari despre alpinism (Chemines de Gel, Montagne Passion), ghiduri si harti ale masivului Mont Blanc ii datoreaza aparitia.
Cartea debuteaza cu o privire generala asupra masivului, sfaturi practice pentru pregatirea ascensiunii, pledoarie pentru alegerea unui ghid, date despre conditiile meteo, alimentatia alpinistului, ce trebuie sa contina trusa medicala, echipamentul general necesar.
Retinem un capitol interesant din aceasta introducere: "Trei intrebari adresate lui Luc Moreau, glaciolog". Aflam cat masoara calota de gheata si zapada de pe varf, daca aceasta se misca, care este altitudinea exacta a Mont Blanc-ului.
Refugiile ocupa un loc important in debutul lucrarii. Astfel, gasim aici numere de telefon necesare rezervarilor, date despre refugii si adaposturi alpine din masiv, fotografii ale acestora, conditii de utilizare a lor.
Urmeaza o lista de numere de telefon si pagini de web ale Oficiului de turism, Salvamontului, instalatiilor de cablu, institutului meteo etc..
Ultimul capitol din prima parte este consacrata orientarii. Cele cinci rute descrise in continuare au datele GPS ale punctelor de reper importante.
Urmatorul pas este, desigur, harta. Una de ansamblu a masivului Mont Blanc pe care sunt marcate in culori diferite cele cinci rute, sunt trecute refugiile si varfurile mai importante.
Umeaza un succint istoric "Mont Blanc in 10 date". Din 1741 cand primii calatori au "descoperit" Mer de Glace si pana in 1787cand a fost realizata a treia ascensiune a varfului de catre Horace Benedict de Saussure.
Pe parcursul lecturii vom intalni si alte date istorice cum ar fi "Primele femei pe Mont Blanc" in care intalnim nume de legenda ca Henriette d'Angeville.
Unui record impresionant stabilit in 1990 de Pierre Gobet (5h10min dus-intors pe ruta Grands Mulets) ii sunt consacrate doua pagini.
Grosul lucrarii cuprinde descrierea celor cinci rute:
- cea normala prin Gouter;
- traversarea de la Aiguille du Midi sau ruta Celor trei munti (Mont Blanc du Tacul, Mont Maudit, Mont Blanc);
- ruta istorica a primilor cuceritori ai varfului;
- ruta italiana numita si Traseul Papei (este vorba de Pius al XI-lea);
- traversarea Miage-Bionnassay-Mont Blanc.
Caracteristicile acestor descrieri:
- traseele sunt descrise atat la urcare cat si la coborare;
- sunt prezentate avantaje si dezavantaje in abordarea rutelor;
- harta cu ruta marcata este nelipsita din fiecare capitol;
- fotografiile (numeroase) au marcate in culori traseul descris si amplasarea refugiilor;
- sunt date orarele dus-intors detaliat;
- in unele cazuri (cum ar fi ruta Grands Mulets) sunt prezentate si variante devenite clasice.
La ultima ruta (Miage-Bionnassay-Mont Blanc) putem remarca latura umoristica a scriiturii. Avantajele sunt detaliate, iar Dezavantajele sunt prezentate laconic cam asa: "pentru unii avantajele pot deveni dezavantaje". Atat.
Punctate cu citate din carti vechi, cugetari ale personalitatilor care au populat si creat istoria alpinismului, aceasta carte poate fi citita, studiata, consultata sau pur si simplu purtata in rucsac, dar nicidecum ignorata. Ea nu da retete si garantii de "cucerire" a Mont Blanc-ului. Insista pe buna pregatire psihica, fizica si intelectuala a celor dornici sa-si treaca in palmares un varf care nu mai are nevoie de nici o prezentare.
Este o carte scrisa de un om de munte pentru oameni de munte are au inteles ca muntii nu pot fi cuceriti, ci doar urcati.
Radu
Durch Leiden Freude
Mesajele sunt preluate ca atare de la sursele menţionate. Nu ne asumăm nici o responsabilitate pentru forma şi conţinutul lor.
Un alt circuit cu punct de plecare şi sosire din staţiunea Vidra se poate realiza urmînd traseul de mai sus, care permite vizitarea zonei carstice Pietrile-Mogoşu. Pînă în Şaua Pietrile traseul este comun cu traseul nr. 19. Din Şaua Pietrile urmăm drumul de culme Ştefanu-Valea Măceşului, în direcţia est, abordînd prima serpentină care ocoleşte Vîrful Pietrile (1877 m), impunător prin stîncile sale calcaroase.
Spre sud îşi adînceşte valea Pîrîul lui Tocan, iar spre vest lăsăm în urmă silueta masivă a Vîrfului Puru, cu căldarea sa glaciară situată spre nord. Drumul urcă treptat şi în curînd ajungem într-un mic platou de unde avem o frumoasă privelişte spre lacul Vidra, aflat la nord. Ocolim apoi un vîrf rotunjit (Boarneşu -1923 m), drumul efectuînd o serpentină spre sud pe la obîrşia pîrîului Pietrile.
Trecînd pe versantul estic al vîrfului, în faţă ni se deschide bazinul Turcinului Mic în care abundă pinteni de calcar, iar ceva mai jos se zăreşte un portal ("Poarta Soarelui") provenit prin prăbuşirea unei vechi peşteri. Jos, la limita pădurii, într-un cadru pitoresc, se află stîna din Boarneşu. Spre est bazinul este închis de Vîrful Fratoşteanu Mare (2053 m), ultimul bastion al Munţilor Latoriţei pe partea răsăriteană a culmii principale. In continuare, drumul ocoleşte tot prin sud Vîrful Mogoşu cu relieful său ruiniform care se poate observa dacă ne abatem puţin spre versantul său nordic. Apoi traversăm o mică şa şi drumul trece pe partea nordică a culmii. Sîntem deasupra Muntelui Părăginosul şi mai jos aproape de liziera pădurii se află un mare saivan construit recent.
In dreptul culmii nordice se desprinde un drum de tractor pe care îl vom aborda părăsind şoseaua de culme. Ne îndreptăm mai întîi spre nord, apoi spre est coborînd spre izvorul Vidruţei, un şuvoi puternic de apă limpede şi rece care iese de sub stînci calcaroase. De aici vom urma valea Vidruţei pe o cărăruie, apoi pe un drum de tractor vizibil de la Cotul Vidruţei. în continuare traseul este comun cu traseul nr. 6.
