Alpinet lists - alpinet2k

Rt17 Efectuat cu M. Ghetie & Brena la 24 03 06

Descoperind primavara la Ulita de Piatra


Geroasa noapte, dupa 21/2 zile de ploaie ce topise zapada la mica altitudine si transformase solul intr-un mustind burete. Dimineata insorita dar frigul si secile rafale de vint aminteau maidegraba de iarna. Albii nori parind niste lenes migrinde pielicele Karakul animate de curentii inalti. Initial dorisem sa mergem la Piatra Tisei-Desesti, vizitata de noi cu mai bine de un an in urma, pe viscol, motiv in plus ca tura aceea sa fi ramas in mintile noastre precum un far. Intilnindu-ne cu intirziere, apreciind ca traversarea Gutaiului plus cele circa 5 ore de traseu per pedes, la care trebuia sa mai avem in vedere si revenirea la B. Mare, ar fi presupus intoarcerea acasa prea tirziu, am schimbat macazul spre zona sudica a mirabilei Tari a Chioarului, avind drept tinta un obiectiv apropiat, aparent facil abordabil, Ulita de Piatra. Vizitarea acesteia de catre mine in duminica abia trecuta, alaturi de o trupa a SpeoClubului Montana B. Mare condusa de Marius Todoran (vicepresedintele clubului), nu s-a produs din cauza vremii ploi mocanesti. Acum, in plin soare, sub azurul aproape infinit al cerului, nu regretam defel acea ratare.

Plecam din Baia Mare spre Somcuta Mare-Buciumi (30 km pe soseaua nationala Dl. Mesteacan- Dej-Cluj Napoca) abia pe la ora 11, 45. Cimpuri cu holde terne, baltinde, doar alb-sidefia piramida mareata a Tiblesului, scaldata in sore si cocotata deasupra Finteusului, si intr-un fel pitita cocheta in spatele intunecatatei Satra lui Pintea, ne inducea nostalgii si sperante turistice. Curiosi, am inceput sa panoramam circular dinspre vf. Mogosa spre platoul Gutai, Ignis, Pietroasa, Piatra Tisei de Nistru.admirind albele cuirase imaculate ale dragilor noastre, apropiate, virfuri, de nenumarate ori urcate. In Buciumi, in virful unui stilp electric cu cuib de cocostirci, ne atrase atentia prima barza abia sosita dinspre calde meleaguri. Doamne fereste, sa nu fi adus cu ea aviara! Am admirat-o in timp ce isi desfacuse larg aripile, precum un maestru al prestidigitatiei sau magiei, aranjind grijulie, cu ciocul, vreascurile din fundul labartatului cuib. Mai mult ca sigur revenise aici, dar oare a cita oara? Si cite minunatii vazuse de la inaltimea enorm de indelungatului ei zbor? Ciclic mister! Eterna fascinatia naturii.

Iesim din Buciumi incintati de vederea sutelor de mici buchetele ale primulelor pal-galbene ivite in finatele si livezile cu expunere sud-estica. Adevarat, primavara a sosit.cu mare intirziere. Lasam pe dreapta moara si brutaria, imediat dupa vechea distilerie de alcool, la stinga ramine micul helesteu privat de pe malul drept a Birsaului, trecem podul peste valea Curtuiusuluiv si imediat, la dreapta soselei, remarcam stilpul unei antene-releu TV, linga ea o crisma si o parcare, pe stinga soselei o alta parcare in care oprim si coborim pentru a admira spre est (dincolo de valea Birsaului cu origini in Dl. Mesteacan si afluenti dinspre Varai si Durusa) capatul Ulitei de Piatra, un picior calcaros galben-ruginiu, puternic erodat, precedat de un huci dens, cu frecventi pini si izolati ienuperi aducind a verzi-argintii flacari, amintind de inegalabilele pinze create de Van Gogh la Arles. De sute de ori, in drum (din) spre Cluj admirasem acele stincarii itite fotogenic din huci, alaturi de ingustele culmi aride, cu pajisti terne, propunindu-mi sa ajung linga ele pentru a le cerceta. Abia acum venise vremea. Ne luam rucsacii si o taiem direct peste clisoasele holde arate din toamna, transformind bietii bocanci in uriase halci de noroi dar ajunsi pe malul sting al Barsaului trebuie sa renuntam la traversare deoarece valea are circa 3 m latime, apa e afunda de circa 45-80 cm, iute si cu aspect cafeniu. Revenim la sosea dupa ce Mitica Istvan ne piloteaza telefonic sugerindu-ne revenirea in Buciumi si traversarea vaii prin cariera de calcar. O luam inapoi asadar, circa 1 km, vedem peste vale un saivan si o traditionalai stina dar puntea a fost dusa de ape. Luam relatii de la o localnica dupa care continuam pina dam de ulita ce duce spre cariera traversind un podet de beton. Ne luam din nou rucsacii, primim sfatul de la proprietarul carierei de-a accede spre Ulita de Piatra prin Valea Rea. Pe acolo ne vom intoarce, acum insa pornim in amontele malului (geografic) drept al Barsaului taind-o printr-o mustinda finata inundata de albul mil al calcarelor concasate si soratet, mai apoi peste aratura unei holde, admirind valea sporovainda si involburata din dreapta noastra dar mai ales codrii de pin rosu, picturali. Dam de un drumeag de carute strajuit de seculari pruni la poalele carora, spre puerila noastra sincera incintare, dam de buchetelele scundelor primule pal.galbene pe care le imortalizam. Imediat vedem si cei dintii fluturi galbeni zburind haotic pe termicele soarelui trecut de amiazazi. Traversam repede confluenta Vai Rea, ce vine din stinga, cu Birsaul, nu inainte de-a admira pe malul unor balti galben-portocaliile corole stelare ale florilor de potbal. Le nemurim foto si pe ele in timp ce cautam cele dintii broaste, daca nu si ouale aglutinat-cristaline si embrionate ale acestora. E totusi prea devreme. Treptat suim spre sud, de-a coasta, din ce in ce mai agresati de huciul dens, mai intii de alun, carpen si soc, traversam un vilcel larg in care primulele par risipite de o nevazuta zina buna la tot pasul, se iveste si primul boboc de albastrea, oarecum sfios aplecat cu piosenie spre grosul covor de frunze uscate, calde. Vedem citeva izvoare-scaldatori de mistreti, apar si primele crotine ale caprioarelor dar avansind intram in desetul ostil de paducel, porumbele, corn si singer intercalat cu serpii obstruanti ai lianelor de curpen. Miinile, obrajii, coapsele noastra gusta din plin bucuria intepaturilor de tot felul dar stralucirea si caldura soarelui primavaratic estompeaza fericit totul. Ajungem la pilcul albilor plopi, reper luat de noi la plecare, iesim pe un picior cu pajistea punctata de siluetele pinilor rosii si mai rarilor ienuperi, admiram tufele de alun atirnindu-si pletele ciucurilor mii de mitisori ocru-bej debordind de polen si suind spre est dam de o zona intens erodata, cu aspect sur-nisipos-albicios, apoi imediat intr-o veche livada de pruni, la stutul unei sonde de prospectiuni geologice. De aici, privind spre nord-est, putem imortaliza intrarea in Ulita de Piatra precedata de un vilcel strasnic pazit de acelas hatas impenetrabil. Privind spre sud putem intrevedea Valea Chioarului si Dl. Mesteacan, la dreapta enclava Durusei si culmea pe care am suit in februarie spre Stanca Rapei in drumul nostru spre Cornu Plesii, Varai. La vest se desfasoara perspectiva-n amontele vaii Curtuius, spre Curtuiusu Mare si Fericea, in prim plan dealurile aride, cu huci si pajiste punctata de flacarile verzi-argintii ale ienuperilor. Mai departe atrage atentia un fel de faleza de calcare, parte a Podisului Somesan. Spre nord-vest domina verdele intunecat al padurii de molid si pin a Buciumului.

Cautam si gasim cu greu brese in spinosul si aparent impenetrabilul huci pentru a intra in Ulita de Piatra, admirind si fotografiind delicatele albastrele mingiiate de soare dar si fluturii galbeni zburind haotic, intr-un erotic tandem. Tufele de maces, cu necazut rod rubiniu se adauga agresorilor strajeri ai frumoasei formatiuni geologice-o clivare accentuata a calcarelor produsa pe directia est-vest, cu aven, galerii, grote, ne informase in prealabil geologul Mitica Istvan, alteori o profunda fractura, consecutiv rezultind un prelung culoar cu aspect de urieseasca ulita pietruita. Ajungem sub peretele sudic sting al Ulitei de Piatra, admirind bolovanisul stratificat-instabil, galben-auriu, eroziunile multimilenar strungite de ape si vint, apoi intram in ulita propriuzisa. Imediat descopar la dreapta o galerie-aven orientata nord-sud, larga de circa 70 cm, la citiva metri mai in fata, in peretele estic, ceva mai scund, blocata de un bolovan aflat in instabil echilibru, o alta galerie cu diametru de circa 50-60 cm. Aici ne atrage atentia si o vegetala ciudatenie, radacina unui fag intarsiata oportunist in fisura calcarelor, amintind de un piton sau de radacina unui urias filodendron. Suim versantul din dreapta pentru a ajunge deasupra Ulitei de Piatra, dind intr-o pasune superb decorata de aceeasi pini rosii, tineri, de aici panoramind podisul departe spre est, pina la obirsia Vai Rea si apoi flancul dreapt, arid-calcaros, depistind ici colo posibile cavitatii. Doi ciini haituiesc schelalaind printre doline si desisururi un viezure, departe, spre nord, avem o minunata priveliste spre Buciumi iar mai departe spre Pietroasa-Piatra Tisei de Nistru -Saua Triholmuri, la limita cu Tara Oasului. Revenim spre Ulita de Piatra in extremitatea sa nordica, impresionati de profunzimea clivarii/fracturii, inaltimea peretilor, cel vestic atingind probabil 25-30 m, decidem sa coborim in fundul ei, podit inca cu groasa nea, umeda. Acum constatam ca in portiunea nordica ulita de piatra e bifida, ca o inegala limba de sarpe, Un brat scurt luind-o spre nord-est, un altul mai lung si impresionant, chiar tenebros-gheenic, contind-o spre vest-nord-vest, creind astfel o crevasa accidentat-afunda cu adincimea evaluata de noi de la 3 la peste 10 m (pentru noi oricum netentanta). In fundul ulitei admiram frecventele tufe de ferigute, cu frunzele lucios.verzi aducind a limbi de bou, pistruiate pe revers de sporii maronii, alteori firave si zimtate, adunate in mici smocuri pitite in causele calcarelor instabile. In fractura sudica observam deschiderea unei galerii, inalta de circa 2 m, larga de vreo 70 cm, posibil continuind spre vest-nord vest cu acea inspaimintatoare crevasa. Suim spre versantul vestic apoi o luam spre sud pina la crevasa, nu o putem traversa imediat si atunci urmam malul ei drept (nu riscam sa sarim peste ea, o prabusire ar fi fatala) pina aproape de capat, traversam, cotim spre sud urmind fidel buza abrupta si cu cerbicie pazita de aceleasi tufe de paducel, corn, curpen si maces, julindu-ne miinile si obrajii, incercind sa gasim un punct de belvedere de unde sa imortalizam explicit inedita formatiune geologica. Nu prea avem sansa, ne incurca desisul si soarele din fata. Ajungem aproape de capatul sudic si in lipsa alternativei coborim din nou intre peretii faliei. Impresionati de cel sting, bronz-auriu, inalt de 20-25 m, imortalizind culoarul blocat in diagonala de un fag prabusit. O luam apoi prin fundul ulitei, prin zapada groasa si umeda ce mai poarta amprenta pasilor spelogilor ce fusesera aici pe 19 martie. Multimea de pietre, de diferite marimi, cazute pe nea denota instabilitatea reliefului si riscul de-a ne accidenta, prin urmare alegem portiunea centrala iesind spre nord-est in pajistea degajata. Doua ore a durat apropierea si metodica investigare a Ulitei de Piatra de catre noi, admitind iar ca superbetea si ineditul unei ture nu rezida musai in anvergura/durata ei ci de multi alti factori subiectivi. O vatra relativ recenta, de la poalele unui pin, tradeaza un mic picnic. Pornim spre vest pe un picior oarecum degajat si dam de o borna topo din beton, panoramam uimiti de frumusete spre padurea de pini de deasupra distileriei si morii/brutariei Buciumi dar si spre nord, spre satul Buciumi si turlele argintii ale bisericii, dupa care decidem sa ne hazardam la nord, prin alt hatas cumplit, intercalat cu pini, pentru a ajunge repede in pajistile cu inguste holde sau livezi stravechi de prun ale Vai Rea, versant sting. Dam de un drum de culme si o alta borna topo din beton, pajistea arida e decorata de frecventii pini rosii tineri si tufele tepoase de ienupar, reapar buchetele sprintare de primule dar si cele dintii exemplare alb-roz de paralute, dam de un drum de carute si canalul unei aductiuni de apa pentru cariera de calcar. O urmam spre nord si dupa circa 2, 45 ore de la plecare ne incheiem circuitul pe malul drept al Barsaului, admirind din nou cerceii brun-roscati sau violacei ai arinilor, cintul strident al ciocanitoarelor si gheonoaielor, plutirea uliilor in cautarea soatelor, debordanta si benevenita instaurare a primaverii. Plecam spre Baia Mare, imediat dupa Somcuta Mare spre Satulung, incintati de vasta desfasurare peisagistica atit de draga noua, de la Tibles, Mogosa, Gutai pina spre Pietroasa, Muntele Mic, Comja.

Acum cind imi inchei relatarea o fac fericit de veselele triluri ale mierlelor, melodioasele batai ale toacei de la apropiata biserica, pe cind soarele scalda urbea in sfinta zi de Bunavestire. Urmatoarea tura, in premiera, miine, spre Farcasa-Barsaul Mare, in cautarea unor nestiute tauri si a simbolurilor primaverii, concomitent a celor, tot mai putine, regasibile-n noi insine.

L. P. Goja

Login or register to comment