Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Ştirile Radio Cluj


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Liste Alpinet - alpinet2k

Bookmark and Share

De la: Ursus Arctos <u...@yahoo.de>
Data: Sâmbătă, 25 Mar 2006, 23:36
Subiect: [a] Re: Poluarea peisajului. Propunere
M-am tot chinuit sa evit cabluri si stalpi sau uneori
> -recunosc mistificarea- am sters aceste orori din imaginile digitale.
>... Culmea este ca am gasit asa ceva in vara
> trecuta si unde nu ma asteptam: in frumoasa Elvetie...!!!!


Prin fiare ma refer la telecabine, telescaune, cai ferate pe si prin
munti, cabluri, stilpi...

Dupa cum mai am scris, in CH exista 1784 telecabine, 124 telegondole, 314
telescaune si 1072
teleschiuri. Tinind cont de suprafata (cam cit Moldova) eu chiar ma mir ca
nu vad multe fiare, niciodata nu am avut impresia ca ma impiedic de ele
sau ca strica peisajul.

E adevarat ca unele fiare din CH intra la capitolul exagerari, oarecum
prost gust, oarecum nesimtire. De exemplu telegondola cu aer conditionat,
scari rulante la iesirea din telecabina spre pirtia de schi, ascensor si
metrou pe la 3500 metri, se va construi un telescaun cu 8 locuri... Dar o
buna parte dintre aceste fiare au fost facute din stricta necesitate! Iar
altele au fost facute cu bune intentii, cred eu. Citeva cazuri:

1) Stoos, Braunwald, Muerren sau Rigi Kaltbad: intre aceste satuce de
munte si lumea de "jos" pur si simplu nu s-ar putea construi o sosea
pentru ca e terenul prea abrupt, daca nu vertical! Si atunci ce mijloc de
transport ar putea avea acei locuitori daca nu un tren (de fapt un vagon)
cu cablu sau o telecabina?

2) Gornergrat si Kleine Scheidegg: ar fi fost mai bune sosele in loc de
trenuri si telegondole? Sa urce acolo toti cu masinile? Asta ar fi un
dezastru, o "catastrofa" ecologica.

3) Trenul (prin munte) Vereina: de ce sa stresez muntele cu zgomot si gaze
de esapament mergind pe deasupra tunelului pe pasul Fluela? Mai bine urc
in tren cu masina si ies rapid in Davos. Iar daca vreau sa admir peisajul
iau o bicla:-).

4) Bellwald sau zona Flumserberg, niste satuce / regiuni de schi sus de
tot: din gara de tren (de jos) pleaca si telecabina / telegondolele.
Exista si sosele. Dar pentru mediu, pentru munte, nu e mai bine sa iau
telecabina? In situatia asta as pune taxa 10000 CHF pe acea sosea. Multe
telegondole goale dar soseaua dedesubt plina cu masini urcind din greu pe
serpentine - asta oroare! Citi copaci sint taiati pentru citiva stilpi de
telecabina sau o simpla sina de tren (cu cablu) si citi pentru o sosea?
Fiarele nu scot fum, nu fac zgomot, circula pe orice vreme. Soseaua
inseamna implicit masini, parcari, costa intretinerea...

Pe scurt, eu sint de parere ca in CH nu fiarele dauneaza peisajului (si
mediului) ci soselele, masinile si parcarile uriase.


Gec
http://homepage.swissonline.ch/ursus_arctos/


P. S. Si in RO exista sate de munte izolate, cu drumuri de caruta. In loc
sa se gindeasca lumea la asfaltari mai bine s-ar gindi la telecabine:-))).






___
Telefonate ohne weitere Kosten vom PC zum PC: http://messenger.yahoo.de
Mesajele sunt preluate ca atare de la sursele menţionate.
Nu ne asumăm nici o responsabilitate pentru forma şi conţinutul lor.


Legături cu Ghidul Montan:
Muntii LATORITEI  


O poză: [N-am găsit]

Un articol: [N-am găsit]

Un traseu:
Complexul Turistic Tudor Petrimanu-Curmatura Oltetului-Lacul Galbenu-Izvorul Stina Galbenu-Muchia Borcei-Saua Stefanu-Muntele Carbunele-Lacul Cilcescu-Obirsia Lotrului
Traseu: greu, interzis iarna Marcaj: parţial bandă galbenă, triunghi roşu, cruce roşie Durata: 7-8 ore



La Obîrşia Lotrului se poate ajunge de la Petrimanu şi pe acest traseu vizitînd lacul Cîlcescu, aflat la izvoarele Lotrului. Traseul iese, în partea finală, din cuprinsul Munţilor Latoriţei, trecînd în Parîng, dar considerăm că este unul dintre cele mai frumoase care se pot parcurge în zonă. De la Petrimanu ne vom îndrepta spre coada lacului de acumulare pe şosea, apoi urmăm şoseaua care însoţeşte albia Latoriţei, evitînd drumul forestier care se ramifică spre stînga, urcînd la Curmătura Olteţului. După circa 4 km de urcuş uşor pe drumul bolovănos, ajungem la lacul de acumulare Galbenu, situat la 1 304 m altitudine. Apele acestui lac sînt conduse gravitaţional printr-o galerie pînă în lacul Vidra. De pe baraj zărim silueta ascuţită a Vf. Muntinu Mic (2062 m), profilat spre apus. În continuare, urmăm drumul forestier de pe malul drept, trecem de pîrîul Igoiu şi de izvorul Stîna Galbenu, apoi, după cîteva sute de metri, traversăm pîrîul Urdele pe o punte improvizată şi ajungem la un canton forestier. Menţionăm că unii localnici cunosc acest pîrîu sub numele de pîrîul Cioara, denumire inexactă, Cioara fiind afluent al văii Urdele, aproape de izvoarele acesteia.

De aici înainte se cere multă atenţie în orientare, căci poteca nu e prea clară. Traversăm Latoriţa printre bolovani, pe o punte improvizată şi urmăm poteca ce însoţeşte pîrîul Coasta Bengîi pînă la cantonul silvic situat pe malul său drept. De la canton (acum prăbuşit), începem urcuşul muchiei Borcei pe o potecă largă ce abordează panta în serpentine. Urcăm astfel o diferenţă de nivel de peste 200 m şi ieşim pe un mic platou, într-o rarişte a pădurii tinere. De aici înainte urcuşul e foarte uşor, panta terenului fiind mică. Treptat poteca se îndreaptă spre nord-vest ajungînd la un vechi canton forestier. În continuare, depăşind stîna aflată la liziera pădurii, poteca se racordează la drumul carosabil de culme Valea Măceşului-Ştefanu pe care îl vom urma spre vest pînă în Şaua Ştefanu, lăsînd privirea să alerge în ţinuturile de vis de la izvoarele Latoriţei de vest.

Din Şaua Ştefanu ne îndreptăm spre sud pe drumul de culme (D.N. 67 C) ce trece peste muntele Cărbunele, ocolind căldarea glaciară a Muntinului. Abruptul căldării şi micile lacuri glaciare ce constituie nucleul unei rezervaţii naturale, pe cale de constituire, ne vor reţine atenţia cu peisajul lor deosebit. Spre est admirăm valea glaciară Muntinu. In dreptul buclei întinse pe care o face şoseaua spre est, catre Vf. Muntinu Mic, o vom părăsi îndreptîndu-ne spre sud-vest pe o cărăruie abia ghicită în iarbă. Ne vom deplasa pe la poalele vîrfurilor lezeru (2157 m) şi Mohoru (2337 m), ocolind căldarea lezeru, în care îşi oglindeşte apele lacul cu acelaşi nume aflat în fază înaintată de colmatare. Ajungem în continuare într-o şa largă, după străbaterea căreia ne îndreptăm spre nord pe muchia Cîlcescu.

De pe muchia Cîlcescu se deschide priveliştea căldării glaciare complexe Cîlcescu, cu lacurile sale neasemuit de frumoase. Coborîrea la lacul Cîlcescu se face fie prin Hornul Lacurilor (marcaj triunghi roşu, deteriorat), fie pe o cărăruie situată mai la nord. Străbatem povîrnişul abrupt, printre tufe de jnepeni şi lespezi instabile, ajungînd mai întîi în căldarea mijlocie ce adăposteşte lacurile Vidal şi Pencu (nume date de Emm. de Martonne în cinstea profesorilor săi), iar apoi coborîm pe lîngă un pîrîu vijelios (emisarul lacului Vidal) şi ajungem pe malul lacului Cîlcescu.

După odihna reconfortantă, în timpul căreia am privit săriturile jucăuşe ale păstrăvilor, ne vom îndrepta spre Obîrşia Lotrului pe poteca marcată cu cruce roşie ce urmează izvorul principal al Lotrului, care porneşte din lac. Coborîm rapid pe poteca ascunsă în jnepeni şi ieşim la confluenţa cu pîrîul Zănoaga. Traversăm valea şi intrăm în pădurea de molid pe o potecă largă. Trecem din nou Lotrul, devenit acum şuvoi puternic, pe o punte de buşteni şi ajungem la capătul drumului de tractor, pe care îl urmăm mai departe spre nord. Drumul de tractor se continuă în albia Lotrului cu un drum forestier ce ne va duce pe sub tăietura de pădure de pe Huluzu spre Podul Ştefanului, unde se racordează la DN 67 C Novaci-Sebeş. Mai sînt de străbătut încă 4 km pe acest drum pînă la cabana Obîrşia Lotrului.


 



Nu există comentarii pentru acest mesaj
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii