Alpinet lists - alpinet2k

Rt18 Traseu efectuat la 26 03 2006 cu D. Istvan, A. Stefanoiu, I. Pop, Brena & eu

In cautarea taurilor cu luste (Barsaul de Sus)


Soarele ce-si facuse generoasa aparitie vineri si simbata se ascunse duminica dimineata dupa un tot mai gros covor de nori prevestitori de ploaie iar la ora 8 si adunarea trupei, incepu sa ploua usor. Nici prin cap nu ne trecea sa renuntam la tura in premiera programata in zona sudica a jud. Satu Mare, in piemonturile M-tilor Codrului, unde speram sa dam peste Taul cu Luste si mai apoi peste alte tauri rezultate consecutiv alunecarilor stravechi, putin intristati fiind numai cu gindul la fotografiile care aveau sa sufere, probabil, din pricina luminii neprielnice.

Am luat-o din Baia Mare spre Farcasa. Traversind Somesul pe podul de la Ardusat ne-a impresionat debitul urias, iminenta inundarii luncii, imediat am remarcat zborul in tandem a doua rate salbatice, mai apoi biserica de lemn din Buzesti, monument istoric si clopotnita ei alaturata. Din Farcasa am continuat la dreapta, pe un drum pietruit bunicel, spre Barsaul de Jos si apoi spre Barsaul de Sus (cu o biserica monument ridicata in 1828, cu un turn alipit navei in 1893, cu vechiul iconostas inlocuit dar cu citeva icoane baroce si influente populare, pastrate in biserica si altar). La Sarbi si Farcasa stilpii electrici aveau cuiburile cocostircilor abia reveniti ocupate. Am oprit initial la magazinul satesc, excelent aprovizionat cu de toate, din Barsaul de Sus, pentru a ne interesa de Taul cu Luste (luscute sau ghiocei bogati), posibilitatile de orientare, timp de parcurs, cai de acces. Localnicii virstnici, ca in alte ocazii, dovedeau ca cunosc bine locul dar e o dificila problema sa ne explice simplu si eficient localizarea/ traseul de urmat. Am continuat cu masina circa 1 km in amontele vaii, dupa primul pod de beton am cotit dreapta pe o ulita urmind-o pina la ultimele case, aproape de imas. La ora 9, 30 am mai luat niste relatii, destul de confuze, de la satenii din Vadut (numele capatului de sat de pe Valea cu Arini) si am pornit-o in amontele vaii principale, ingusta, cu luncile-finate inundate/baltinde, pe alocuri traversind inguste holde de griu, clisoase. Imediat ne-au incintat arinii cu mitisori violacei si salciile intens inmugurite ce acompaniau valea, zapada era ici, colo, in iarba se ivisera brindusele. Cintul pasarelelor, de la presuri la ciocirlii, pitigoi si cinteze, trada bucuria primaverii, fiorul nebunaticului lor amor. Cerul continua sa fie plumburiu dar cu sanse de inseninare partiala spre nord-est. Am ajuns repede la liziera padurii, continuindu-ne deplasarea (spre vest-nord-vest) pe malul sting al Vaii cu Arini (valea socilor pe harta topo), deosebit de sinuoasa. In frunzisul codrului cu arini, carpeni, mai rar fagi, plopi si paltini, brindusele isi etalara lancile sau inflorisera deja. Aici am vazut si primele exemplare de calugari, albi, nu ciclamen, specifici Tarii Codrului. Ceea ce ne-a atras atentia din start a fost albia cu prundis cuartos a vaii cu Arini, tradind originea precambrian-cristalina a M-tilor Codrului (conf. colegilor nostri geologi, A. Stefanoiu si D. Istvan). Dupa circa 2 ore de mers, pe malul drept al vaii se ivi un loc de popas cu masa si banci de lemn, alaturi izvorul/Fintina Tiganilor, colmatata, necuratata (era ora 11, 30). Satenii ne spusesra ca de aici, la circa 100 m spre stinga, trebuia sa dam de Taul cu Luste. Dupa un scurt popas am continuat pe versantul din stinga, imediat observind prezenta stejarilor maturi, apartinind la doua varietati diferite. Eram intr-o zona in care avusesera loc recente exploatari forestiere / rariri, dovada gramezile de ramuri si cioatele. Nici urma de tau. Ne-am separat, unii continuind pe o culme nord vestica (Culmea Saiului), cu un fir de piriu la dreapta (afluent al Vaii cu Arini), ajungind intr-o defrisare de circa 2-3 ha, cu observator pentru cervide. Aveam sa remarcam frecventa gramezilor de crotine de cerb/ciute dar si caprioare, scurmaturile ori culcusurile de noapte ale acestora dar si crotinele de iepuri, mai rare. La un moment dat din fata, acolo unde o linie de salcimi tineri face trecerea spre plantatia satmareana de molid (apartiind Ocolului Silvic Borlesti), se auzi un ciudat nechezat degenerat intr-un fel de tipat/scincet puternic/strident. Sigur a fost vorba de un cerb desi la un moment dat crezusem ca o nebunatica gaita imita ceva batindu-si joc de noi. Odata ajunsi la salcimi aveam sa constatam ca multi dintre ei aveau trunchiurile jupuite consecutiv frecarii coarnelor cerbilor, existau numeroase urme de copite in neaua umeda ramasa pe drumul de culme sau in argila pastoasa. Am continuat spre sud-vest regrupindu-ne (la dreapta culmii era limitaestica a Asuajului de Sus), indreptindu-ne apoi spre o cabanuta silvico-cinegetica situata aproape de o plantatie recenta infiintata in Groapa Cupcii. Aici aceeasi multitudine de urme de cervide, scurmaturi in frunzisul gros al celor doua varietati de stejar, bogatia de ghinda (o varietate cu capacele tepoase, amintind de ornamentalii Querqus rubra din parcuri, o alta comuna, de Querqus petrea) dar si constatarea faptului ca silvicultorii hranisera cu stiuleti de porumb salbaticiunile. La citiva metri un hranitor cu fin. Soarele se strecurase de citeva ori, in frunzis, alaturi de brinduse, se ivisera buchetelele delicatelor albastrele. Nu gasiseram taul, tinta noastra initiala motiv pentru care dupa un scurt popas am decis sa ne dispersam din nou si sa investigam in evantai zona aferenta malului drept a Vaii cu Arini. Sansa a suris lui Ionica Pop & mie, de fapt totul s-a datorat unei ciudatenii metamorfozata in extraordinara surpriza biologica. Taind versantul si piraiele oblic, pe directia nord, la un moment dat am auzit ceva sugerind motorul unui tractor, din ce in ce mai intens pe masura ce ma apropiam. Contrariat, m-am oprit, zgomotul continuind tot mai intens. Era duminica dupa Bunavestire, prin urmare destul de putin probabil sa fie vreun tractor in zona. Continuindu-mi deplasarea am vazut extremitatea sudica a Taului cu Luste, apoi taul integral, cu ape smolii, in care se reflectau arinii cu radacinile submerse si citeva ramuri doborite de furtuni. In extremitatea nord-estica a taului apa parea ca fierbe clocotind. M-am oprit si l-am chemat, fara a face galagie, pe Ionica. Ne-am apropiat grijulii convinsi ca asistam la spectacolul imperecherii broastelor si depunerea oualor. Extrem de repede fierberea s-a curmat, broastele au disparut in frunzisul gros de sub apa a carei suprafata era in mare parte acoperita de lintita verzuie. Ionica si-a inceput pinda iar eu am parcurs perimetrul taului, surprinzind un exemplar mai putin sperios/vigilent, fotografiindu-l din profil si apoi din fata. Mi s-a parut a fi vorba de broasca de padure, cu un colorit bej si simetrice dungi maronii inchise pe flancuri, continuate spre capul triunghiular, cu ochii exoftalmici periodic umbriti de membrana nictitanta. Acolo unde apa colcaise am fotografiat gramezile plutinde de oua embrionate, aglutinate de o masa viscos-translucida, pe mal resturi de broaste. Crezusem ca vreun rapitor profitase de betia amorului si abundenta batracienilor pentru a se hrani dar era vorba de cu totul altceva, dupa cum aveam sa aflam la revenirea in sat. Broscari din Baia Sprie, cunoscatori ai locului/habitatelor broastelor, fusesera cu citeva zile-n urma pentru a le prinde, casapi si recolta membrele posterioare, delicatese culinare (pentru unii), aruncind in balta trunchiul/trenul anterior cu viscerele atirninde, paradoxal si astfel broastele incercind sa-si implineasca anualul rit primavaratic al imperecherii intru perpetuarea speciei. Sinistru. Inca o data de neimaginat brutalitatea/salbaticia & cruzimea celei mai inteligente & rationale fiinte terestre.

Ferestrele de soare /senin se rareau, nebulozitatea intrindu-si definitiv in drepturi. La ora 12, 30, dupa un frugal prinz, ne-am continuat tura traversind Valea cu Arini, deplasindu-ne printr-un codru superb de foioase, observind vechile dejectii ale unui urs hoinar, incintati de multimea brinduselor, mai apoi a albilor calugari, traversind piraie, iesind pe o culme (Dl. Culmii, 257 m alt.) cu tufisuri de paducel, porumbele si stejaris tinar. De aici, privind departe, spre vest, puteam vedea vf. Lespezi, la nord vf. Tarnita, in fata, spre est o stina, la circa 300 m sud de ea o fintina cu cumpana si valau, pentru adaparea ciurdelor de vite, aproape valea Prisacii, cu marne sure dar mai ales cu aflorimente de lignit, aici ivindu-se un multimilenar trunchi si radacini de arbore frint, aflat in incompleta carbonizare, veritabila lectie de geologie in laboratorul infinit al naturii. Trecind valea Prisacii am suit Dosul Neamtului (aici in argilele aluvionare am vazut urme recente de lup) ajungind pe Dl. Prisacii (reper o rastignire, la sud de ea o livada tinara de pruni si o casa, acum nelocuita. Surpriza, de pe culmea Prisacii privind departe, spre est-nord-est am putut repera Pomnitarul, solitarul arbore remarcat de noi in tura hibernala de la cetatea Crucisor (Poiana Codrului). Traversind culmea Dl. Prisacii am coborit printr-un deset obraznic de plop alb, paducel, mur, porumbele dar si carpen si stejar spre versantul drept al Vaii lui Cocos. In stinga se ivi o rampa de fasonare si incarcare a bustenilor, o veche cabana forestiera si de vinatoare prin fata careia cobora, acompaniind malul sting al Vaii lui Cocos, drumul auto-forestier pietruit spre Poiana Codrului. Am traversat prin vad valea trecind pe linga o plantatie de puieti de brad, suind in drumul forestier si urmindu-l pina in prima culme din care se desprinde un picior sud-vestic (Dl. Carpinis) cu drum de carute si o multime de simbolouri/inscrisuri silvice (albe, rosii, galbene, posibile recente alocari-retrocedari). Am mers pe aceasta culme circa 1 km si la un moment dat, intr-o veche alunecare vestica, am descoperit primul tau alungit, masurat cu piciorul si evaluat de noi ca avind circa 42-48 m lungime si vreo 8-10 m latime, cu apele intunecate reflectind foioasele impresionante din jur. Oglinda apei era pe alocuri poluata menajer (inexplicabil din moment ce Barsaul de Sus e situat la 3-5 km distanta, spre sud-vest). La sud-est de acest tau l-am gasit pe urmatorul, la fel de lung dar poate lat de 12-15 m (Taul fara Fund), cu tufe de loza (salcie capreasca) in partea nordica, si acesta poluat menajer. Al treilea tau era alungit in treapta, spre sud-est, lung de circa 25-28 m, lat de cel mult 5, intunecat si poluat si el. Aveam sa aflam mai tirziu ca investigind in continuare pe directia sud est (Dealul lui Costan) am fi dat la liziera de un al patrulea tau, mai mare. Incepu sa ploua si dupa obisnuita sedinta foto am decis sa ne intoarcem in Barsaul de Sus, iesind intr-o finata, traversind lunca si apoi valea Barsarel (portiune inferioara a Vaii lui Cocos), suind malul drept dupa care luind-o oblic printre holdele de griu ale agriculturii subzistentiale, innotind din ce in ce mai greu prin argilele muiate strasnic de aversa ce nu parea a mai conteni. Bocancii mei pareau niste uriasi galosi de lut, colegii mei bucurindu-se insa de cizmele lor de cauciuc. Am iesit, murati de prima noastra ploaie turistica 2006, in ulita de sus a Barsaului de Sus, generos invitati la masa de citiva sateni aghesmuiti cu horinca dupa o recenta petrecanie si pomana (de tristete, de nu de bucurie, mai poti sa stii?) am continuat la vest spre urmatoarea ulita, imortalizind case traditionale, vechi, cu prispe pe stilpi de stejar, o alta cu sarpanta acoperita cu paie si fundatie seculara, din cuartite, am taiat-o peste o culme apoi printr-o curte, dind in alta ulita pe care am coborit o vreme iesind in finata si apoi la holdele cu griu de toamna asaltate de stoluri de grauri, din Vadut, inchizind cercul. Localnicii care ne-au mai dat citeva toponime nu puteau crede ca facusem o excursie, pur si simplu, si nu eram vinatori de broaste sau alte salbaticiuni. Dupa 7 ore de haladuiala pe vai si culmi codrene, apoi dupa curatarea ciubotelor de halcile de argila, am pornit spre Baia Mre (37 km) unde am ajuns in jurul orei 17.

Login or register to comment