Alpinet lists - alpinet2k

Traseu: lung, indicat iarna doar schiorilor cu experienţă alpină Marcaj: cruce roşie, bandă galbenă, cruce roşie Durata: 2 zile



Traseul poate fi parcurs şi într-o singură zi, vara, în condiţiile în care turiştii pot merge fără probleme 14-16 ore. Este recomandabil însă ca traseul să fie parcurs în două zile cu înnoptare în Şaua Pietrile, în cort sau în stînă. Parcurgerea traseului nu pune probleme deosebite de orientare, întrucît se desfăşoară în cea mai mare parte pe drumul de culme Şaua Ştefanu-Valea Măceşului.

De la Obîrşia Lotrului, urmăm şoseaua alpină Sebeş-Novaci, spre sud, pe o distanţă de 4 km pînă la Podul Ştefanului (marcaj cruce roşie). Traversăm Lotrul, după ce am lăsat, tot pe stînga, continuarea drumului forestier spre lacul Cîlcescu (marcaj - cruce roşie). apoi începem urcuşul prin pădurea de molid fie pe şosea, fie folosind o scurtătură ce porneşte chiar din apropierea podului. După circa o oră şi jumătate, ieşim la ,,Căşărie" şi începem să urcăm pe un plai larg pînă întîlnim din nou şoseaua alpină. În dreapta vom avea priveliştea superbă a căldărilor glaciare de la izvoarele Lotrului.

Urmînd şoseaua alpină, ajungem în Şaua Ştefanu, la ramificaţia spre Valea Măceşului a drumului Sebeş-Novaci, pe care am venit. Ne vom îndrepta spre est pe şoseaua ce abordează pe curbă de nivel, versanţii sudici ai munţilor Ştefanu şi Bora. Traversăm apoi Muntele Coasta Bengîi, admirînd peisajul excepţional de la izvoarele Latoriţei de vest. Ocolim printr-o curbă întinsu spre sud vîrful Zănoguţa (1935 m) şi ne îndreptăm spre Vîrful Puru (2049 m) pe care îl vom ocoli tot prin partea sudică, după care coborîm în serpentine pînă în şaua Pietrile (1760 m), unde există posibilităţi de instalare a cortului. Pînă aici am parcurs circa 6 ore. Dacă dispunem de resurse fizice şi de timp, vom continua deplasarea spre est, traversînd zona calcaroasă Pietrile-Mogoşu, ceea ce implică urcarea din nou la altitudinea de 2000 m. În acest sector vom întîlni relieful specific calcaros, odihnindu-ne privirea pe culmile din sud ale Parîngului şi Căpăţînii, separate de Curmătura Olteţului.

Innoptarea se poate realiza în vecinătatea stînelor Părăginosu, sau Nopteasa, situate mai jos, pe versantul nordic, sau mai departe, coborînd versantul estic al Vîrfului Fratosteanu Mare, la stîna Fratoşteanu. Din vecinătatea vîrfului Fratoşteanu Mare, coborîm serpentinele şoselei de pe faţa estică şi la marginea pădurii întîlnim stîna Fratoşteanu. Dacă am sosit la această stînă dimineaţa, putem avea priveliştea unui splendid răsărit de soare.

Pornim mai departe, îndreptîndu-ne spre nord, intrînd în curînd în pădurea de molid. La capătul primei porţiuni drepte a drumului se desprinde spre stînga o potecă ciobănească ce coboară în valea Mînăileasa, unindu-se cu DN 7 A, în apropiere de confluenţa Noptesei cu Mînăileasa. Poate fi folosită în caz de schimbare a vrernii pentru a evita drumul de culme. In continuare, după cîteva serpentine, şoseaua ne scoate la Plaiul Poienii, unde se află un canton zoopastoral, refăcut recent. De aici vom mai avea de parcurs circa două sau trei ore pînă la Voineasa. Şoseaua pătrunde din nou în pădure, oferind la intrare o vedere asupra Muntelui Ştevia, iar în caz de vreme frumoasă se pot observa de aici chiar şi crestele Munţilor Făgăraş. După aproape o oră de mers de la Plaiul Poienii, ieşim într-o rarişte, unde în dreapta remarcăm un promontoriu stîncos. Ne abatem pe acesta şi vom avea o priveliste măreaţă asupra văii Rudăreasa şi a pereţilor de la Pietrele Albe.

Continuăm să coborîm uşor, trecem pe lîngă cantonul forestier Ştevia, pe stînga, şi o pepinieră pe dreapta, apoi şoseaua ajunge pe versantul nordic al muchiei, şerpuind printr-o pădure tînără ce ne oferă posibilitatea să admirăm culmea Runculeţ, iar în depărtare, tot spre nord, bastionul Vîrfului Sterpu. Turiştii cu experienţă de deplasare în zona stîncoasă pot urma creasta calcaroasă pe deasupra abrupturilor de la Pietrele Albe, urmînd o cărăruie situată chiar pe muchie, avînd în dreapta abruptul.

După parcurgerea crestei, respectiv a drumului prin pădure, ieşim la Gura Plaiului, de unde şoseaua va străbate Culmea Ştevia, acoperită de pajişti montane. In aeest sector avem privelişti deosebite în nord spre Munţii Lotrului, cu vîrfurile Dobrunu şi Sterpu, ca şi spre Munţii Căpăţînii, unde se remarcă vîrfurile Căpătîna, Cocora şi Zmeuretu.

In dreptul liniei de înaltă tensiune care traversează culmea, remarcăm în stînga poteca marcată cu cruce roşie ce se desprinde din drumul carosabil spre nord-est. Vom urma această potecă, coborînd muntele Plăişor, mai întîi prin pajiştea montană apoi prin pădure pînă la Voineasa. Cei care doresc pot urma drumul de culme pînă în Şaua Chica Lupului, coborînd de acolo spre Voineasa sau spre Ciunget, ori mergînd mai departe, depăşind Vîrful Cireşu şi coborînd în satul Valea Măceşului, unde există staţie ITA. Pentru cei care doresc să parcurgă traseul iarna, menţionăm că el poate fi parcurs de turiştii şi schiorii cu experienţă deosebită, dar trebuie să se ţină seama de lungimea mare a traseului, de lipsa cabanelor, înnoptarea fiind posibilă doar în condiţiile precare oferite de stîne. În aceste condiţii, traseul se va împărţi în mai multe etape, ţinînd seama de dificultăţile de orientare pe timp de iarnă şi de durata redusă a zilei lumină.