From: grig <g...@b.astral.ro> Date: Thu, Dec 21, 2006, 12:15 am Subject: [a] O carte (in limba romana)
Dupa cum stiti, in lumea noastra in continua si, uneori, buimaca
schimbare cartile cu subiecte "de munte" sint raritati. Cind mai
apare ceva putem spune ca e sarbatoare. Despre o astfel de
sarbatoare vreau sa va povestesc acum.
Cartea inca nu a aparut, eu am fost, recunosc, putin privilegiat
din acest punct de vedere. Dar... vine si cartea repede!
O sa incep cu inceputul. Adica... prefata. Scrie acolo:
<<Experienta! Oricat de mult ai citi, oricate sfaturi ai primi,
daca nu "calci" zapada, nu ai cum sa inveti sa o "citesti". Sa o
citesti cursiv, nu silabisit, inainte sa fie prea tarziu.
Gaseste-ti un tovaras de drum care "cunoaste" muntele alb,
insoteste-l si invata sa-i calci pe urme.>>
Cine scrie? Alexandru Floricioiu, cel care la 74 ani pornea spre
Nanga Parbat dupa ce mai trecuse pe acolo prin 1998 sau, mai pe la
noi, Fisura Albastra directa in 1955 sau Creasta Arpaselului iarna
in 1959.
Spune bine domnul Floricioiu. Dar, deocamdata, in postul de
tovaras de drum si sfatuitor "pe uscat", am sub ochi o carte.
Sar la sfirsitul cartii. Cum ar veni... la postfata.
"Nu cred ca exista vreun alpinist, oricat de profesionist, care
poate sa afirme ca e capabil sa descifreze fara eroare pericolul
obiectiv reprezentat de catre zapada acumulata pe o panta abrupta
sau un culoar alpin. Observatiile personale si unele lucrari
specializate ne ofera bazele necesare, care, cuplate cu o
experienta indelungata, ne permit sa evitam capcanele zapezii."
Vorbele sint ale lui Leslie Fucsko despre care nu va mai insir
cite ispravi are la activ. Va spun doar ca bihoreanul este in
prezent presedintele Groupe de Haute Montagne din Chamonix, un
club al elitei alpinismului mondial. Ceea ce nu-i de ici, de colo.
Intre astfel de nume am mari retineri sa-mi mai dau si eu cu parerea
despre ce se afla intre prefata si postfata. Adica despre "Zapada -
formare, metamorfoza, pericole, sau tot ce trebuie sa stii despre
ea", dupa cum si-a intitulat autorul, Mihai Tanase, cartea.
Titlul exagereaza putin, nu este chiar tot ce trebuie stiut despre
zapada. Dar cele mai multe din informatiile continute ar trebui
stiute de catre cei care se aventureaza iarna pe pantele Muntelui.
Indiscutabil. Si Mihai Tanase ne ajuta sa stim.
Cite feluri de zapada exista, cum se schimba zapada in functie de
diverse conditii, cum se testeaza, de ce devine instabila, ce este
o avalansa si cum se produce, ce trebuie sa faci daca te-a prins
sau daca doar esti martor, cum trebuie sa actionezi, ce este un
detector si cum se foloseste, sfaturi practice, exemple. La
obiect, fara vorbe inutile. Totul impanat cu ilustratii si
scheme explicative. Clar si pe intelesul tuturor, asa cum ar
trebui sa fie orice lucrare facuta nu pentru super specialisti
ci pentru oameni obisnuiti, din cei pentru care Muntele este
pasiune si nu meserie.
Nu va spun mai mult, n-ar fi corect. Nici nu as putea. Ar
insemna sa rescriu si sa diluez continutul. Va las sa aflati
direct din paginile sursa.
Ce-ar mai fi de adaugat? Poate faptul ca autorul, cel care ne
impartaseste si noua o parte din experienta proprie, este ghid
tabacit in ale Muntelui, schior si instructor de schi, membru
fondator al Asociatiei Franceze de Telemark si al Comitetului
International de Telemark. Schi-telemark, dupa numele acelui
district din sudul Norvegiei considerat a fi locul de nastere
pentru schiul modern. Stabilit in Franta, Mihai a ramas legat
de Carpatii linga care s-a nascut si, mai mult decit atit, un
ceva interior ii da mereu ghes sa se implice in tot ceea ce
tine de ei. Si de oamenii care ii strabat. O dovada este
insasi aceasta carte.
Nu stiu in ce masura v-am trezit interesul, taman acum, exact
inaintea festinurilor traditionale de Craciun. Eu sper ca am
reusit. Chiar daca zapada nu ne-a coplesit inca, ea va veni.
Si n-ar fi rau sa ne gaseasca pregatiti. Mai bogati cu o carte.
Pe care, dupa cum ne spune autorul, o veti putea rasfoi si
dumneavoastra in ziua lansarii, adica in 27 Decembrie, la ora 17: 30,
la Sibiu, alaturi de membrii SKV-ului adunati in Sala Oglinzilor
de la Forumul Democrat German, strada General Magheru, nr. 1 3.
Daca nu veti putea fi prezenti la Sibiu nu este inca totul pierdut.
Cartea urmeaza sa fie distribuita si prin intermediul magazinelor
cu articole montane din tara. Trebuie doar sa o cautati.
Felicitari Mihai Tanase!
Felicitari Editurii Constant din Sibiu!
Lectura placuta celorlalti! Si... cu folos!
--
Grig
The messages are provided by the mentioned sources. We take no responsability for their form and content.
In staţiunea Vidra se poate ajunge şi din satul Ciungetu, parcurgînd acest traseu lung dar plăcut. Din faţa complexului comercial, ne îndreptăm pe firul văii Rudăreasa urmînd şoseaua forestieră care părăseşte satul îndreptindu-se spre vest. Trecem pe lîngă un canton forestier, iar după circa 3 km intrăm într-o mică cheie formată prin străpungerea unei bare de calcar de către apele pîrîului Rudăreasa. În pereţii din versantul drept se află o peşteră, Peştera Laptelui, cunoscută din vechime de către localnici, dar lipsită de ornamentaţii. Urmează un scurt defileu străjuit de pereţii Pietrelor Albe ce constituie versantul stîng. Apoi drumul se ramifică. Vom urma ramura din dreapta care însoţeste, în continuare, firul văii Rudăreasa pînă aproape de Plaiul Poienii.
De la vechea colonie Rudăreasa, căreia i se mai văd fundaţiile, se poate urca la Plaiul Poienii pe o potecă ciobănească, dar şi pe un drum forestier aproape terminat. De la cantonul zoopastoral Plaiul Poienii urmăm drumul de culme Valea Măceşului-Ştefanu (vezi şi traseul precedent), marcat cu bandă galbenă, care se afundă în pădure spre vest. După aproape o oră vom ieşi la golul alpin Fratoşteanu. Şoseaua urcă în serpentine, depăşim Vîrful Fratoşteanu Mare, ocolind obîrşiile pîrîului Nopteasa, şi ajungem pe un vast platou situat la 2000 m altitudine. După ce admirăm priveliştea în cele patru zări, ne îndreptăm spre nord pe panta Muntelui Părăginosu (atenţie, un vîrf Părăginosul se află şi pe culmea dintre Latoriţa şi Rudăreasa), urmînd un drum de tractor ce coboară spre Curmătura Vidruţei şi trecînd pe la izvorul Vidruţei şi pe lîngă stîna Nopteasa.
Putem evita drumul pînă în Curmătură coborînd pe pîrîul Vidruţei de la izvor în jos pe o potecă ce dă într-un drum de tractor pe care coborîm însoţind valea Vidruţa pînă în şoseaua ce vine de la Voineasa. Apoi coborîm în continuare pe şosea pînă la intersecţia cu drumul de pe conturul lacului Vidra, după care ne îndreptăm spre nord cale de 1 km şi intrăm în staţiunea Vidra.
[a] Carte despre avalanse in franceza
