Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Emisiunea Sport Extrem la Radio Bucureşti


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Liste Alpinet - alpinet2k

Bookmark and Share

De la: Gabriel Colea <g...@yahoo.com>
Data: Luni, 27 Aug 2007, 18:18
Subiect: [a] versantul albisoarelor ... cu peripetii
Dragi colistasi,

Am oscilat intre a posta sau nu acest jurnal. Pana la urma am decis sa-l postez, pentru ca cei care-l citesc sa aiba informatiile pe care eu nu le-am avut.
Asadar, planuiam de mult o tura pe Albisoara Turnurilor (1B) cu coborare in Valea Seaca a Caraimanului. Cum cei pe care-i cunosteam aveau deja planuri iar eu tineam mortis la aceasta tura am plecat singur, cu schite si descrierea lui W. Kargel si inca o sumara descriere gasita pe net.
La 09.45 sunt in poiana "La Verdeata" si ma indrept spre intrarea in vale. Vegetatie multa si decid sa nu intru direct pe vale, ghidandu-ma si dupa descrierea gasita pe alpinet (Mircea Ordean), in care se spunea ca e mai bine sa te abati putin dreapta apoi sa reintri pe vale ceva mai sus.
Eu m-am tot abatut spre dreapta, urmand un hatas apoi prin vegetatie, extrem de dif ci, dupa care nu am mai gasit o cale de a reveni si tot mergand la dreapta (pe stanga era deja perete abrupt) m-am trezit in Albisoara Hornurilor, cotata 2A. Altceva fata de ce ma pregatisem dar am zis ca daca tot am ajuns aici sa merg mai departe.
Am ajuns la niste hornuri de 20-25 m inaltime, inguste, umede si cu un tavan in capat si am decis sa o iau pe fetzele din dreapta cu zade si jnepeni. Am innotat prin vegetatie, m-am catarat efectiv pe si printre jnepeni peste 1 ora. Am revenit in talvegul vaii printr-o zona expusa si extrem de friabila.
Am mai urcat cateva mici hornuri cu ceva mazga pe ele pana cand..... am alunecat vre-o 4-5 metri. Am ramas cu o piatra (pe care o credeam priza buna) in mana, un picior a alunecat si.. asta a fost! Noroc ca nu am cazut pe spate ci am alunecat paralel cu stanca aterizand in picioare dar m-am lovit destul de serios la clavicula dreapta.
Dupa 10-15 minute de recapatat suflul o iau din nou pe fetele cu jnepeni apoi vad o zona care mi s-a parut excelenta: o combinatie de conglomerat cu ceva iarba, nu foarte abrupta. CRUNTA dezamagire!!! O stanca infecta, putreda la propriu, unde am facut 15 metri in 15 minute. Piciorele fugeau ca pe un grohotis umed, cu mainile nu aveam de ce sa ma apuc.
Cum clavicula ma durea si deja nu ma mai puteam baza prea mult pe mana dreapta am decis sa ma retrag. Era ora 14.15, dupa peste 4 ore de balaureala. Am sunat Salvamontul si niste prieteni sa le spun unde sunt si ca am decis sa ma retrag. Am stabilit cu cei de la Salvamont sa-i sun cand am iesit din vale, altfel... urmand sa vina dupa mine.
Am decis sa rapelez cat se poate de mult prin zonele cu vegetati si pomi. A mers la primele 2 rapeluri, facute dupa niste copacei, apoi am ajuns in talvegul vaii de unde nu am mai putut iesi. Destul de greu am gasit tancuri, copaci cazuti, etc., dupa care sa fac rapel, ramaneam cu ditamai bolovanii in mana.
Pe scurt, cam 4 ore am facut rapel dupa rapel, mai usoare sau mai grele, prin hornuri inguste si surplombate sau pe fetze verticale..
La un moment dat al 6-lea simt (pe care acum sunt convins ca si noi, oamenii, il avem) imi intoarce capul spre dreapta. Imediat un bolovan cam cat capul unui om trece pe langa capul meu, atinge usor casca si ma loveste serios in bratul stang (acum parca ca am tatuaj acolo).
In final ajung si in valea Alba, anunt pe toata lumea ca sunt OK, la 19.15 sunt la Caminul Alpin, ma urc in masina si plec acasa. Foarte obosit, dar fericit ca sunt intreg. Peste noapte nici un am putut dormi gandindu-ma la ce s-ar fi putut intampla in acea zona extrem de friabila si expusa.

Pe scurt despre Albisora Hornurilor (probabil ca tot versantul albisoarelor este asa):

- zone multe cu stanca putreda
- pietre si bolovani usor de dislocat
- puncte de umezeala si mazga in locuri cheie
- cateva hornuri inguste, lungi si verticale, extrem de dif cil de trecut (eu nici un am incercat)
- am ramas putin dezamagit de acest versant, il credeam mai sanatos (dpdv al stancii)
- nu cred ca voi reveni curand pe acest versant, cel putin nu vara, iarna e altceva

Restul e bucuria vietii, a unei zile petrecute la munte si satisfactia de a fi luat o decizie care s-a dovedit a fi cea mai buna, aceea de a ma retrage la timp (zic eu). Sper ca cele de mai sus sa-i ajute pe cei care doresc sa mearga pe acest versant.



Zile senine,

Gabi Colea


______________________
Park yourself in front of a world of choices in alternative vehicles. Visit the Yahoo! Auto Green Center.
http://autos.yahoo.com/green_center/
Mesajele sunt preluate ca atare de la sursele menţionate.
Nu ne asumăm nici o responsabilitate pentru forma şi conţinutul lor.


Legături cu Ghidul Montan:
Muntii GARBOVEI  


O poză: [N-am găsit]

Un articol: Marcaje încîlcite în zona Gîrbova Luni, 15 Aug 2011, 18:43, înscris de Sorin Demetrescu -
Marcaje încîlcite în zona Gîrbova Iată cîteva impresii dintr-o plimbare făcută la Gîrbova, Sîmbătă 13 August 2011. Nu am băgat de seamă nici un indicator de direcție la cele patru drumuri ce pornesc de la cabană. Spre Clăbucet plecare nimereşte oricine, dar spre restul potecilor e mai încurcat: poteca (triunghi albastru) către Predeal e vizibilă doar dacă îţi dă prin cap să explorezi niţel liziera pădurii. în spatele cabanei este o potecă scurtă şi abruptă care duce repede în Valea Limbăşelului; nu a fost marcată niciodată. spre Azuga (iar triunghiul albastru) se vede departe şi cam neclar, pe Clăbucetul Taurului, o jumătate de stîlp iar dacă urci mai dai de un stîlp. Cred că de la cabană pînă la intrarea în pădure ar trebui patru stîlpi şi un indicator de direcţie şi timp. Cobor de pe Clăbucet şi continui pe marcajul triunghi albastru care duce în DN 1. Dau de o poiană – şi poienile sunt o pacoste căci ieşi din pădure dar adesea după traversare nu nimereşti intrarea în pădure din nou. Un stîlp e absolut necesar acolo. Poate din lipsa lui, poate din neatenţia mea intru în pădure cam pe stînga şi dau de o potecă foarte bună marcată cu...punct albastru (dar, repet în poiană nici o săgeată). Seara acasă m-am uitat pe...

Un traseu:
Busteni-Cantonul Pastoral Zamora-Mt. Zamora (1826)-Ramificatia Plaiul Orjogoaia-Saua Petrii-Plaiul Orjogoaiei-Valea Doftana-I.F. Neagra-Varful Grohotisu (1767)-Statiunea Cheia

 



Comentarii
De Viorel Borteş - publicat Miercuri, 29 Aug 2007, 14:55
Dragă prietene, aşa cum bine ai sesizat, Albişoarele sunt trasee mult mai sigure şi mai plăcute dacă le parcurgi iarna. Bine că totul s-a terminat cu bine! Albişoarele sunt foarte bune căi de retragere (în caz de necesitate) din diferite puncte ale Crestei Picăturii. Cam la o lungime sunt pitoane bunicele dar poţi să le ratezi pentru că sunt bătute destul de sus, trebuie să cauţi. Personal, n-am avut nevoie decât o dată nevoie să cobor, dar am mers pe Albişoare iarna ca ture de antrenament.

Ture faine, Viorel
Comentarii pentru acest mesaj
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii