From: CLUBUL DE CICLOTURISM NAPOCA <o...@ccn.ro> Date: Thu, Sep 20, 2007, 10:04 am Subject: Re: [a] Re: Pazea, vine ATV-ul!-putem face ceva?
wrote:
>
> Pai atunci hai sa o luam comparativ.
> Cred ca toti sunteti de acord ca la ora actuala problema cea mai mare
> sunt TAF-urile si exploatarile intensive care dezgolesc munti intregi
> lasand urme imense comparativ cu niste cauciucuri de enduro/atv.
> Apoi urmeaza in ordinea gravitatii problema enduro/ATV.
Abila tactica de abordare.... Numai ca nu tine.
TAF-urile si peridocurile sunt folosite exclusiv utilitar, pentru
exploatare forestiera, chestie care in sine nu se pune problema sa fie
interzisa, si unde problema majora nu e ca se duc de acolo arborii
doborati, ci ca se taie lemnul.
Problema cu TAF-urile e faptul ca reglementarile in materie de
constructie si utilizare a drumurilor de exploatare forestierea sunt
subtirele si nu se prea aplica, motip pentru care TAF-urile sunt lasate
sa circule si prin albie de parau sau pe panta prea mare sau pe vreme
umeda, sau sa traga lemne pe drum auto, declansand sau accentuand
eroziunea, poluand apa, stricand drumul... Insa aici nu existenta
TAF-ului in sine si faptul ca in principiu are acces in padure e
problema majora si nu asta in sine trebuie combatut, ci modul pe unde si
cum se construiesc unele drumuri de TAF si faptul ca se permite
TAF-istilor si comportari care de fapt nu ar trebui tolerate. La fel ca
si soselele si soferii de autoturisme: NU existenta soselelor asfaltate
e marea problema, ci faptul ca uneori sunt construite si pe unde nu
trebuie sau cum nu trebuie, si respectiv ca politia rutiera nu isi face
ca lumea datoria si nu stavileste apetitul unora de a calca sistematic
in picioare regulile de circulatie.
In cazul ATV-urilor si motocicletelor Enduro si altor mijloace
motorizate, problema de baza este alta - ele sunt folosite exclusiv sau
predominant in scop recreativ, nu utilitar. Ori, utilizarea lor in
natura este un rau eventual necesar daca e in scop utilitar, pentru a
putea ajunge de nevoie (nu de placere) unde trebuie ajuns si nu se
poate sau se poate mai greu si mai rau cu mijloace a caror utilizare are
impact mai redus... De aceea cred ca nu e cazul de interzicere generala
a ATV sau a altor mijloace motorizate / off-toad, pentru ca in unele
situatii ele sunt utile si necesare la interventii ale politiei,
jandarmeriei, salvamontului... respectiv pt accesul titularilor unor
terenuri si cladiri la acestea (ex. accesul taranului / ciobanului /
padurarului / meteorologului / cabanierului etc. la anumite terenuri si
cladiri, cand trebuie sa ajunga urgent sau cu bagaj mare si nu exista
drum accesibil pt mijloace motorizate mai "clasice" ex. autoturism).
NU TREBUIE INSA TOLERATA LIBERA LOR UTILIZARE IN SCOP RECREATIV, decat
cel mult in anumite arii si pe trasee controlate, special destinate.
Utilizarea lor recreativa nu este o necesitate, ci un lux, pe care nu ar
trebui sa il permitem, avand in vedere impactul negativ major de mediu (
noxe si zgomot se produce la greu oricat de grijuliu ar fi soferul de
ATV si cu oricata grija si-ar alege traseul si modul cum conduce).
Tolerarea unui asemenea moft (cel de a circula in natura motorizat, in
scop recreativ) nu e justificata de vreo necesitate obiectiva, de
interes legitim economic sau social, ca in cazul uzului in scop
utilitar. Asa ca nu se poate pune in balanta cu utilizarile in scop
utilitar cum e cazul vehiculelor de exploatare agricola sau
forestiera...
Radu Mititean
CCN
The messages are provided by the mentioned sources. We take no responsability for their form and content.
Dacă am poposit în colonia minerilor de la Cataracte şi dorim să ajungem în staţiunea Vidra, fără a urma şoseaua de pe firul Lotrului, vom aborda acest traseu care în mare parte este inedit. Colonia Cataracte este situată pe versantul drept al văii Lotrului, sus pe un tăpşan care oferă privelişti deosebite spre defileul Lotrului ca şi spre Muntele Furnica, aflat în partea opusă, spre nord. Pornind din colonie, vom urma la început drumul forestier care se îndreaptă spre valea pîrîului Şteflea, în urcuş uşor. La început drumul urcă pe versantul drept al văii, apoi traversează pe cel stîng. Pe alocuri putem zări vechi semne ale marcajului bandă galbenă. Drumul se desfăşoară, în principal, prin pădurea deasă de molid lipsindu-ne de prilejul unor peisaje largi. În schimb, vom zăbovi pe malul pîrîului Şteflea, ale cărui ape spumoase vuiesc în mici cascade, răspîndind în jur o pulbere fină şi umedă de picături mirosind a răşină. Apele acestui pîrîu au fost captate mai jos, în dreptul coloniei, şi sînt dirijate printr-o galerie spre lacul Balindru. Urcînd uşor, ajungem, în curînd, la capătul drumului forestier.
În continuare vom urma o cărăruie prin pădurea deasă orientîndu-ne spre sud-vest şi vom urca treptat spre şaua dintre Vîrful Mînăileasa Mare şi Vîrful Mînăileasa Mică (altitudine 1808 m). Pe la altitudinea de 1725 m părăsim pădurea şi ieşim la golul subalpin unde ne vom orienta mai uşor. De aici, după ce ne-am refăcut forţele, putem urma drumul pe două variante. Una din ele presupune ocolirea Vîrfului Mînăileasa Mică pe la sud, eventual cu un popas la stîna de la izvorul pîrîului Şteflea, apoi ne deplasăm spre vest pe drumul de culme. Dacă alegem a doua variantă, vom traversa şaua orientîndu-ne apoi spre sud-vest, ocolind Vîrful Mînăileasa Mică. Din aceste locuri putem zări spre vest, prin deschiderea văii pîrîului Chioara, o parte din barajul şi lacul Vidra. In continuare, coborîm usor spre o şa întinsă lăsînd în stînga o stînă, apoi înaintăm pe drumul larg, depăşind iar o stînă, şi urcăm uşor către vîrful "la Releu" călăuziti de pilonul metalic al releului de televiziune. După circa 3 ore de mers, poposim pe creştetul acestui vîrf, la altitudinea de 1750 m, unde vom lăsa privirea să lunece spre zările îndepărtate ale munţiilor Lotrului (spre nord) sau Parîngului (spre vest).
Din acest punct, vom coborî spre staţiunea Vidra o diferenţă de nivel de circa 400 m. Pentru aceasta urmăm direct spre vest muchia prin poiană, apoi intrăm în pădurea de molid, depăşim un vîrf (1705 m), pe urmă o mică şa, din nou un vîrf (1704 m), după care coborîm pe culmea prelungă pînă la Vidra. Ceva mai jos întîlnim poteca largă ce vine dinspre sud pe traseul liniei de înaltă tensiune. Putem aborda coborîrea şi pe o altă variantă, îndreptîndu-ne spre sud în coborîş pe un drum de tractor, pînă întîlnim linia de înaltă tensiune, apoi ne îndreptăm spre vest urmînd poteca largă de sub aceasta. In continuare, coborîm pe muchia Plaiul Hoţilor, privind din cînd în cînd spre oglinda de apă a lacului Vidra. După circa 5-6 ore de la plecare, vom poposi în staţiunea Vidra, unde ospitalitatea gazdelor şi confortul vilelor concură la refacerea forţelor noastre fizice.
