Felicitari si aplauze pentru Coco Popescu (12 ani!), Ovidiu Popescu,
Vali Penes si Mircea Stef, intorsi victoriosi de pe Ararat - fata
nordica!!!
Aveti in cele ce urmeaza RT-ul scris de Vali Penes:
- "Suntem la tine!",
- "Vin si eu imediat!".
Miercuri 22 August, orele 14 si ceva, cu concursul colegului meu
Claudiu, o zbughesc spre tura pe care o asteptam de ceva vreme.
3 oameni si jumatate (Coco ar fi considerata inca copil desi, la
12 ani este deja o domnisoara dotata cu fortele necesare unui adult
sa rezolve probleme tehnice de catarare), o masinuta, bagaje, peste
tot, sus, jos, stinga, intre, sub, pe, dreapta.
15.45 Dobre dushlia Ruse, drumuri bunicele dar prost
semnalizate, Capitan Andreevo Turcia, "va costa 10 Eur viza" "nu
avem decit cite 10 USD" "merge, da-i incoace!". Istanbul frumos
noaptea, podul peste strimtoare, trebuie card pentru a putea trece
se ia de la orificiile postale (doar ziua). NU fortati barierele
exista o echipa de politisti chiar in dreptul barierelor, filmeaza
totul. Cu ajutorul acestora si a unui taximetrist = 3 EUR trecem
podul. Ovidiu ne conduce pe drumuri bune - Ankara Yozgat Sivas
Erzincan Erzurum aici, o mica pauza de somn si altele, in
parcare, avind vecini negutatori de covoare, dimineata plecam mai
departe Agri - dupa cei 2500 Km de rigoare, 25 August, am ajuns la
locul stabilit dinainte de plecare localitatea Dogubayazit.
Intrebari stinga dreapta, toti: YOC.
Multzumita lui Mustafa ARSIN de la TAMZARA TREK, executam o cazare
hotel cu 5 YTL(1 YTL = 0.8 USD) pe cap de roman, papa prin vecini
bun si ieftin, tura pina la ISHAK PASA, palat cu moschee si alte
alea aproape de satul cu pricina. FRUMOS!!!! Exista si chestii
urite, care nu mi-au placut.
Plecam la IGDIR sa ne intilnim cu cei din TDF sau TMF (Turkish
Dagcilic = Mountaineering Federation). Suntem indrumati la cazare la
Hotel Olimpic, cine doreste 15 usd locul. Am ales, locul de
intilnire - Sala de Sport a cartierului. Seara, se string toti cei
interesati la "Casa invatatorului" un fel de cantina locala la
Hotelul Dedeman.
In prezenta conducatorului TDF/TMF - Alaattin KARACA, si a multor
capi si capete, se prezinta situatia, mersul si altele. URA!!!!
miine plecam sus. Urmeaza o noapte de rezistenta la atacul
localnicilor intepatori antrenati, din sala de sport, pina cind
Mircea pune cortul in curte. In fine, somn odihnitor.
Mare festivitate mare, alai la primarie, poze, tot tacimul, pentru o
astfel de mare federatie. Dupa toate cele, plecam, spre platforma
Korhan baza militara la 1950 m, punct de plecare spre Ararat
fata nordica. Sub atenta observatie a gazdelor, ne cazam intr-
o "cutie" din sticla. O noapte de somn comun, se sforaie in mai
multe limbi. Pe drum, am facut o mica pauza la locul Arcei lui Noe.
Dimineata frumoasa, ceva de papa, pregatim sacii de drum usor si cei
mari pentru prietenul omului magarii. Se da startul la urcus,
avind in frunte pe vajnicul AK, conducator de grup si organizatie.
Ajungem, destul de usor la 3200 m unde se afla o mare poiana cu un
licar de apa din ghetarul invecinat.
Aranjam campamentul si luam o pauza. Spre seara, sedinta cu toata
suflarea, privind programul viitor. Avem un ghid de grupa,
venerabilul Fatikh, o coarda si citeva informatii. A doua zi plecam
spre 4100 m. Incarcati cu sacii de altitudine, condusi cu mare
pricepere de aceleasi capete, reusim ca din cele 6 ore alocate sa
ocupam pozitiile 5-6-7-8 din sirul cataratorilor si sa parcurgem
distanta in 3 ore. Mare bafta, putem alege un loc de cort cit de cit
adecvat. Unul singur a urcat in sandale. Ne bucuram de cite ceva
cald, preparate de catre maestrul culinar Ovidiu. Ne petrecem restul
zilei pregatind echipamentul de atac a virfului, poze, odihna de
aclimatizare. Iata ca soseste si vintul, intii rafale discrete dupa
care dezlantuie putere, cu tot felul de averse care se depun pe
corturi.
Dar la interior este bine. La un moment dat, sub presiunea celor
baute mai ieri, ne scoatem fizicurile la plimbare, sunt orele 3.18,
intilnim o multime de oameni care bintuiau prin tabara, in
asteptarea startului promis la ora 4.00.
Ni se comunica, prin traducatorul de serviciu, ca "din motive de bad
weather" vom pleca la ora 5.00. Reluam lucrurile lasate si ne
revenim cind se anunta "in 5 minute este plecarea". Asa a fost, ne-
am extras din cort, echipat si ne-am incadrat in cirdul deja in
formare. La 4200, s-au format corzile de mars, pus echipamentul de
rigoare si START. Privilegiul nostru a fost ca am plecat primii,
dupa conducatorul de grup si ghid, bineinteles. Deci au fost:
Alaatin KARACA, Fatikh, Coco, Ovidiu, eu, inca un turc, Mircea si un
muntenegrean. Timp bun, vinticel de altitudine, caldutz chiar.
De la 4600 am fost invaluiti de ceatza care ne-a condus pina pe
virf. Ajunsi acolo, am procedat la pozele de grup si am cerut
permisiunea de a o lua la vale, din motive de frig.
Normalul lor, era sa ii asteptam pe toti, sa facem tot felul de
scalimbaieli in fata aparatelor de fotografiat, si abea dupa aceea
sa coborim.
Ne-am intersectat cu toti cei care continuau sa urce si am ajuns la
locul de plecare, cu dese pauze de refacere a colegului muntenegrean.
La corturile de la 4100, ne-am intilnit cu cei care nu au reusit sa
ia startul catre virf, am pus de o mare masa cu cei doi pumni de
stafide si alune pe care le mai aveam. La sosirea tuturor am aflat
ca nu se coboara decit miine. Din nou, ne-am opus vinturilor de
altitudine, Ovidiu are un cort trasnet.
Dis de dimineata urmatoare am coborit, cu mare placere, la 3200.
Pina la sosirea tuturor, si a prietenilor magari, am strins tabara
lasata mai ieri, am mincat tot ce am gasit si ne-am pus pe asteptat.
Poze de grup, greutatile pe magari si pas la vale. Am ajuns la
tabara Korhan, ne-am imbarcat si am coborit la IGDIR. La orele 19.00
are loc festivitatea de inchidere a evenimentului A 8 a
victorioasa urcare internationala a muntelui Agri. Bla Bla,
multumiri, poze, certificate, diplome, stringeri de miini, pupaturi,
PA. Printre presedinti, guvernatorul zonei, comandantul zonei, sefi
si sefutzi, vedeta serii este Coco, poze, interviuri, etc.
Fiind cel mai tinar membru al evenimentului, care a stat in fruntea
echipei de asalt, a fost apreciata in mod deosebit (tinind cont ca,
din 150 si ceva de participanti numai vreo 80 si citiva au reusit sa
ajunga pe virf). Chipul ei dragalas va apare pe prima pagina a
ziarelor si pe sticla locala.
BRAVO Coco!!!
Ne refacem in acelasi loc de intilnire, sala de sport a urbei.
Dusuri, somn bun in corturile puse in sala de sport, prize
functionale, etc. Din pacate, companioni de-ai nostrii, turci, ne
stiind mersul locului, s-au autoflagelat toata noaptea, sub asaltul
tzintzarilor neobositi. Le-am tras clapa si de data asta. Miine
plecam catre casa, vizitind si alte citeva locuri superbe ale
Turciei.
Araratul, frumos munte! Fata sudica este mult mai lejera, nu-ti
trebuie decit o zi dus intors, din Dogubaiazit. Pe nord, nu ca ar
fi ceva dificil dpdv tehnic dar este vorba de acces, zona de
granitza, patrule militare, permis de acces, etc. Pentru viitor,
avem deja legatura cu oameni din TMF, promitem sa informam si pe
alti doritori de aceasta tura. Stam la dispozitia oricarui amator de
detalii.
Au participat:
Crina Imola POPESCU - Ovidiu POPESCU - Mircea STEF - Valeriu PENES
Mesajele sunt preluate ca atare de la sursele menţionate.
Nu ne asumăm nici o responsabilitate pentru forma şi conţinutul lor.
Nu există comentarii pentru acest mesaj
