Alpinet lists - alpinet2k

Readau cateva ascensiuni, unele solitare, pe care le- am gasit pe
Internet:
========================================

1961: First winter ascent of the north face by Toni Kinshofer, Anderl
Mannhardt, Walter Almberger and Toni Hiebeler.

1963: August 2-3: First solo ascent of the north face by Michel
Darbellay, in around 18 hours of climbing

1964: German Daisy Voog becomes the first woman to reach the summit via
the north face.

1970: First ski descent, on the west flank, by Sylvain Saudan.

1974: Reinhold Messner and Peter Habeler climb the north face in 10 hours.

* 1981: 25 August: Swiss guide Ueli B hler solos the face in 8 hours
and 30 minutes
*

* 1983: 27 July: Austrian Thomas Bubendorfer solos the face without
a rope in 4 hours and 50 minutes, almost halving B hler's time.

2008: 28 January: Swiss mountaineers Roger Schali and Simon Anthamatten
set a new record for a team ascent of the Heckmair route climbing it in
6 hours and 50 minutes.
=======================================
Despre Ueli Steck am gasit:
==========================

* 1995 <http://de.wikipedia.org/wiki/Eiger> Eiger Nordwand
Heckmair-Route, (1800m AS)
* 1998 Monch Hastoncouloir, Solo in 3, 5 Std. (1000m AS-)
* 1999 <http://de.wikipedia.org/wiki/Eiger>Eiger Lauperroute, Solo
in 5 Std. (1800m AS-)
* 2000 <http://de.wikipedia.org/wiki/Eiger> Eiger Nordwand Yetiroute
Zweitbegehung (7c/A0)

<http://de.wikipedia.org/wiki/M%C3%B6nch_%28Berg%29>Monch
Nordwand Diretissima Erstbegehung (1000m M5/Wi5)

* 2001 Grandes Jorasses Walkerpfeiler, Winterbegehung (1200m AS)

<http://de.wikipedia.org/wiki/Pumori>Pumori Erstbegehung (1400m
M4/80 Grad Eis)
Erstbegehung der Route "The Young Spider" in der Eiger
Nordwand (1800m M7/Wi6; 7a/A2)

* 2002 Mount Dickey, Alaska Erstbegehung (1700m M7+ AI6 5.9/A1)
* 2002/03 2 Versuche Jannu (7710m) Nordwand
<http://de.wikipedia.org/wiki/Nepal>Nepal zusammen mit Erhard Loretan
* 2003 Punta Heron (Patagonien)

<http://de.wikipedia.org/wiki/Begehungsstil#Rotpunkt>Rotpunktbegehung
La vida es silbar (Eigernordwand 900m 7c)

* 2004 Trilogie Eiger M nch Jungfrau (Nordw nde) 25 Stunden
* 2005 Erste Solobegehung
<http://de.wikipedia.org/wiki/Tawoche>Tawoche Ostwand (6515m)

Erste Solobegehung <http://de.wikipedia.org/wiki/Cholatse>
Cholatse Nordwand (6440 Meter)

* 2006 Solobegehung der
<http://de.wikipedia.org/wiki/Matterhorn>Matterhorn -Nordwand

<http://de.wikipedia.org/wiki/Eiger>Eiger Nordwand
Winter-Solobegehung von "The Young Spider"
Gipfelerfolg am <http://de.wikipedia.org/wiki/Gasherbrum_Ost>
Gasherbrum II Ost (7772 m)

* 2007 Eiger Nordwand, Speedrekord Heckmair Route in 3: 54 Std, solo
* 2008 Eiger Nordwand, Speedrekord Heckmair Route in 2: 47: 33 Std., solo
* =============================================

Impresionant! E clar ca Ueli e un catarator fantastic. Se pare ca prima
sa ascensiune a ENW in 1995 pe ruta Heckmair nu a fost solo si nu ni se
spune in cat timp. Dar la prima ascensiune solo a rutei Lauper in 1999
ni se spune 5 ore.

Revenind la discutia de pe Alpinet: parerea mea este ca nu era cazul
sa se puna fatza in fatza ce a reusit Ueli Stick cu ce au reusit
romanii care au fost acolo As fi curios sa aflu o statistica privind
timpii realizati de echipele (echipe de doi, deci nu solitaristii) care
au urcat peretele prima data, caci fiecare echipa din Ro l-a urcat doar
o data! Cam cate procente dintre ele l-au facut in 2-3 zile ca si
romanii. Nemaipunand la socoteala faptul ca romanii nu erau "acasa" in
Alpi, cum sunt majoritatea echipelor care urca ENW.

Ei s-au dus ca sa-l urce, sa-si indeplineasca un vis si sa revina acasa
vii si intregi, nu sa urce in viteza.
Romanii, stiind ce au patit multi dintre cei plecati cu echipament
minim in speranta ca nu-i prinde noaptea sau vremea rea, au luat cu ei
echipament pt. 2-3 zile, asa ca.. au facut 2-3 zile! Au pierdut vremea
cu tras rucsacii sau macar rucsacul capului de coarda in pasaje mai
dificile. Si ii obosise de cele mai multe ori birocratia de dinaintea
plecarii din Ro si drumul pana acolo.
Stiind cum urca Jo Indianu si Zsolt Torok de ex. (intrebati-l si pe
Criti Tzecu sau cititi in Knox!), eu cred ca daca ar dori un record
romanesc pe Eiger, ar mai face de 2-3 acel perete, apoi s-ar antrena
special pentru viteza si DACA ar prinde o zi cu prognoza favorabila si
corecta, ar scoate un timp onorabil.
Va dau mai jos ce mi-a scris recent Andrei Beleaua, care aflase de la
cineva de discutia de pe Alpinet. Si cu asta promit ca eu nu mai revin
pe lista la acest subiect:
=========================================================
In ceea ce priveste escalada mea si a lui Sandu Platon in Eigernordwand
am descris-o cu amanunte (cu unele mici inexactitati, sa zic de
redactare) intr-un supliment al - Romaniei libere - din '93, ca si
intr-unul din numerele revistei Alpin Extrem (cam cu vreo zece ani in
urma). Mai fac cateva precizari: Sandu a venit de la Montreal in
Romania de unde am plecat cu masina in Elvetia. El a obtinut visa de
15 zile pt. Elvetia din Canada; in ceea ce ma priveste am obtinut visa
pt. o luna, avand pile la ambasadorul de atunci al Elvetiei (fost
alpinist), cu care am avut placerea sa fac o tura in Piatra Craiului; am
trait calvarul obtinerii vizei de tranzit pt. Austria, stand la o coada
infernala inceputa pe la ora doua noaptea; era in august '93; am condus
pana la Gindelwald exact 2048 km (din Buc); am pus cortul la campingul
Eigernordwand (scump am platit vreo 50 fr, peste 30 USD cort 2 pax
+masina, la vremea aceea aveam un salariu de 250 USD, bun pt. RO dar nu
pt. Elvetia); de a doua zi a inceput sa ploua sustinut, am facut o tura
pana la Kleine Scheidegg; a doua zi dupa masa a inceput sa se
"lumineze"; am parcat masina, intr-o parcare atunci gratuita; am tras la
sorti, Sandu a luat trenul si echipamentul pana la Kleine Scheidegg, eu
am mers pe jos, urmand ca dupa tura rolurile sa se schimbe; ne aranjasem
sa stam la hotelul personalului caii ferate de la Eigergletscher, 15 fr.
(10 USD/pers.), unde am ajuns dupa caderea intunericului; a doua zi
vremea a inceput sa se indrepte, zapada cazuta incepea sa se topeasca,
peretele era ud bine, parca "plangea"; ne-am facut un plan de
antrenamente sperand ca in cateva zile sa se usuce cat de cat; prima zi
ne-am catarat si-am atins varful pe flancul nord-vestic; ziua
urmatoare am urcat la ref. Guggi, situat pe flancul vestic al
Monch-ului; ziua urmatoare ne-am catarat si-am atins varful Monch pe
traseul Nollen, un clasic cu 4 lungimi frumoase de gheata; pe vreme rea
am coborat spre sud si pe ghetarul Alesch am ajuns la Jungfrauch, de
unde ne-am intors cu trenul la Eigergletscher (nu fara peripetii, nu ne
luasem bani si nici un act, intentionam sa ne intoarcem facand o tura
mai lunga, cu parlamentari conductorul a acceptat sa platim la
Eigergletscher); a doua zi soarele stralucea din nou, ne-am reintors la
Guggi unde ne lasasem o parte din echipament; ziua urmatoare urma sa ne
gaseasca la baza peretelui nordic al Eigerului, era ora opt, ne trezisem
devreme, dar partea de sus era in nori asa ca am asteptat sa vedem cum
evolueaza vremea; aveam rucsacii grei, ca pt. o creasta a Fagarasului
iarna, am hotarat ca erau prea grei rucsacii, si ne-am abandonat sacii
de dormit (i-am ascuns sub niste pietre), am pornit din partea cea mai
de jos a peretelui, printr-un horn unde se afla o cruce amintind de
drama din 1938 a unor italieni. In jur de ora trei ne-am oprit pe o vira
sub Rote Fluh, pe traseul japonezilor, la mica distanta de intarea spre
Traversarea Hinterstoisser, peste care se pravalea o cascada, facea un
zgomot infernal insotit de caderi de gheata si pietre; a doua zi toata
portiunea stralucea de un elegant verglas; mai sus, pe la ora 14 ne-am
oprit dupa doua lungimi in Rampa, intr-o nisa in stanga acesteia,
deasupra printr-un horn surplombant (poate cea mai dificila portiune a
traseului clasic) se scurgea formand o cascada neregulata apa stransa
din palnia pe care o formeaza ghetarul Rampei; in ziua ultima ne-a prins
vremea rea in hornurile de deasupra Paianjenului; am petrecut o noapte
in furtuna ancorati pe un mic prag sub creasta; dimineata ne-a prins pe
varf, incalzindu-ne cu voluptate la un soare stralucitor, admirand
panorama Alpilor bernezi, dar mai ales dormitand minute in sir, inainte
sa ne hotaram sa coboram; jos la hotel o doamna necunoscuta, pe nume
Barbara, iubitoare de alpinisti sau poate de romani ne-a pregatit un
festin cum nici n-am fi putut visa; in ziua urmatoare am plecat spre
Valais, cu gandul la peretele nordic al Matterhorn-ului; frumoasa
piramida ni s-a aratat pt. scurt timp, vremea se strica iar; soarele
l-am mai vazut dupa doua zile de condus prin ploaie, pe la Deva.
Asta a fost pe scurt escalada noastra in Eigernordwand, strategia
noastra a fost sa intram in perete si sa-l urcam, nu ne-am pus in gand
nici un timp, amandoi am facut eforturi mari ca sa ajungem la poalele
lui si nu puteam rata ocazia; nu ne-a flatat faptul ca suntem prima
echipa de romani, am vrut sa ne cataram si sa revenim teferi ca sa facem
si alte ture; ce s-ar fi intamplat daca in noaptea din Rampa ar fi venit
o zi - doua sau mai multe de vreme rea generalizata!!?? Chiar daca
rucsacii nostri au fost grei, echipamentul nostru ar fi fost total
deficitar pt. conditii extreme, deci am avut si noroc; un prieten
englez (cu multe escalade in Alpi, Alaska, Himalaia) a petrecut cinci
zile in perete, altul tot din Anglia a reusit o retragere pe traseul
Lauper; am vorbit si cu Catherine Destivelle care pregatita de Jeff
Lowe a facut peretele intr-o zi, iarna; Eigernorwandul pe traseul clasic
este un traseu usor, o tura clasica pe care ghizii locali se catara o
zi; pt. romani cu ani in urma performanta era mai degraba sa poti ajunge
in Elvetia; acum te urci in masina si intr-o zi jumatate esti in
Grindelwald; am revenit in Eiger cu un an si jumatate in urma, l-am
facut cu fiu-meu, dar pe dinauntru, prin uriasele hublouri i-am aratat
fantasticele neveuri si cascade subtiri martore a multor reusite si din
nefericire a multor drame, izvorate din ambitii si nelinisti omenesti;
performanta de viteza de astazi nu ma mira, ma duce cu gandul la un
parapantist care in timp ce ne cataram si era in dreptul nostru ne-a
strigat "salut prieteni, eu o sa fiu acasa inaintea voastra!"; cobora
prea repede ca sa-i fi spus ca, el simte gustul vantului si-al golului,
"gustul stancii si-al ghetii" este ceva diferit! Cred ca alpinismul este
inca ceva mai mult decat virtuozitatea unui exercitiu de gimnastica,
pregatit cu logistica moderna... etc. Dupa escalada noastra mi-a crescut
respectul pentru Heckmair si camarazii lui.
Draga Dinu, m-ai prins intr-o zi buna de ma si mir ca am avut rabdare sa
scriu atatea. Eu cred ca alpinistii din RO care s-au catarat in
Eigernordwand sunt spirite prea libere ca sa dea "explicatii" cuiva;
si-au asumat placerea si riscul de a se catara fara nici o asteptare,
decat implinirea propriei dorinte...
Cele bune si cat mai multor romani ture reusite in Eigernordwand si
aiurea...
Andrei
===============================================================
Atunci cand Joe Simpson si amicul sau au fost obligati de vremea rea sa
coboare din traseu (pana la/printr-o fereastra a tunelului din
trupul Eiger-ului!), Desi se anuntase vreme buna in acele zile.!
Zile bune ce le asteptau si cei care faceau filmarea (Joe si Ray au
nimerit intamplator in zilele cand era planificat a se filma o catarare
a peretelui Nordic.).

Si nici spre Vf. Pobeda 7439 m din Tian San-ul Central. Andrei
Beleaua nu s-a sus sa bata vreun record. Ci doar sa-l urce. Si l-a
urcat. Si pare-mi-se e primul roman pe acel varf. Am undeva si
relatarea acelei ascensiuni.

In curand Horia Colibasanu va pleca iarasi spre Himalaya. Probabil doar
sa urce inca un optmiar, nu sa faca ceva iesit din comun sau o
tentativa de record. Sa-i tinem pumnii si s-auzim de bine,

Dinu Mititeanu

Login or register to comment