Liste Alpinet - alpinet2k

Despre dry si alte aberatii ale modernismului zilelor noastre Fara sa vreau sa pun ulei pe foc, ma simt obligat sa dau cateva explicatii si idei personale in legatura cu cele scrise despre dry cat si despre stagiul din Folea la care am participat si eu. Deasemenea vreau sa exprim cateva idei despre stilul si etica deschiderilor de trasee de mai multe lungimi. Nu caut sa atac pe nimeni si sper ca cele scrise de mine sa nu fie interpretate altfel decat simple idei si explicatii! (Vezi discutia initiala pe ROCLIMBING).

Opinia mea personala despre dry (ca forma de escalada aparte si practicat ca atare) se rezuma in cateva cuvinte: aberatie, absurditate... Aceasta (noua) activitate, practicata aparte si la modul in care se practica de cei mai multi adepti, exista de cand se practica alpinismul modern, adica din anii 1920. Dry-ul este pur si simplu o reducere drastica a unei ramuri complexe si exigente a alpinismului la forma ei cea mai simpla (in care numai partea fizica primeaza) accesibila in conditii optime de practicare (securitate, amenajare etc.) si la care aspira lumea moderna de astazi. Numai numele este nou, dry tooling, dar in afara ca suna bine, nu prea inseamna mare lucru. Alpinismul mixt este principala forma a alpinismului hivernal si a alpinismului tehnic de altitudine, iar dry-ul este o parte integranta a acestei activitati, foarte particulara si de multe ori foarte inconfortabila. Nu e vorba ca dry-ul este mai prejos sau mai presus decat escalada (care nu este altceva
decat o reducere a alpinismului la o forma de expresie corporala in care au fost excluse toate caracteristicile aleatorii ale alpinismului). Mai degraba este vorba despre aberatiile si derivele lipsei de bun simt si de logica. Nu vorbesc numai de Romania, dincontra, occidentul e campion in aberatii de genul asta, in principal din motive comerciale sau egocentrice! Cu nasterea dry-ului, numai fabricantii au avut ceva de castigat, si sunt unii care o si recunosc, de exemplu Grivel care recunoaste ca dry-ul i-a permis sa lanseze o colectie noua de tools care a fost salvatoare in situatia comerciala din anii precedenti Alpinismul nu prea a castigat cu dry-ul, dealtfel cei care cred ca dry-ul practicat in zone aseptizate ar permite sa faci chestii mai dure in mixt, se inseala grav. M10 sau orice M ar fi intr-o lungime de 17m si la 2 m de un gujon care rezista 3000kg cu un potential de cadere confortabila si fara gravitate, nu este imitabil intr- a 9 lungime la 2 metrii de un
friend 00 si cu un potential de cadere de 15m pe o brana Ca sunt astazi alpinisti buni si la dry si in mixt, este rezultatul unei practici complect diferite. Ei se antreneaza 95% in traseee de alpinism si practica dry-ul ca un antrenament specific pt mixt si nu inversul! Sa faci dry intr-un traseu lung, intr-o lungime nepregatita sau sa te dai pe lungimi super protejate, amenajate si preparate nu este aceasi lucru nici din punct de vedere fizic, dar nici psihic. Ca unii au gasit geniala ideea dry-ului ca activitate aparte e deja un lucru aberant si destul de simptomatic al saraciei de imaginatie al unora. Dar ca altii promoveaza dry-ul (din motive personale sau comerciale) prin competitii regionale, nationale sau chiar si internationale, prin filme despre dry facute in trasee de escalada, prin amenajari de trasee de dry intre trasee de escalada existente, sau prin argumente de genul ca dry-ul este viitorul alpinismului, chiar ca ne conduce drept intr-o pseudo-evolutie
lipsita de orice logica si bun simt. Daca in activitatile outdoor nu ne impunem limite si frontiere care nicidecum nu trebuie depasite, toata discutia despre de etica si respect fata de mediul in care practicam activitatile noastre devine imposibila. In cazul asta de ce sa nu facem Santinela din Bicaz in dry? si pe urma cerem si amenajarea unui teleferic care ne aduce jos, caci e nepotrivit sa te plimbi pe poteca cu coltarii pe picior si cu pioletii in mana. Sunt sigur ca o sa gasim adepti si pt genul asta de escalada. O sa fie pretendenti si la constructia telefericului si la fabricarea pioletilor mai rezistenti specializati pt trasee lungi si asa mai departe. In anii 80 in Franta au fost cativa...extremi ai schiului extrem care au descoperit schiul pe grohotisuri. Poate ca intr-adevar e tentant sa schiezi pe o panta de 45 de grade pe un grohotis, si au fost imediat unii care vedeau deja partii amenajate cu teleferice si fabricanti de schiuri speciale etc. Cu ce ar fi
fost mai prejos schiul pe grohotis decat schiul pe zapada? Cu nimic! Dar e aberant! Atat de aberant, ca pana la urma cei care au simtit posibilitatile de deriva, au incercat sa legifereze interdictia constructiilor de partii pe grohotis. Daca tot se crede ca totul ce se cheama modern e bun si demn de promovat, sa lasam libertate de actiune si pe cei care sapa prize, si cei care echipeaza trasee lungi atarnati pe o coarda fixa, sa lasam sa ne monteze prize verzi si galbene acolo unde natura a uitat sa le faca, sa lasam sa se amenajeze viae ferate peste tot unde mai e un metru patrat de stanca libera, sa se amenajeze toate falezele restante pt. consumatorii moderni de escalada, sa lasam accesul liber la toate falezele indiferent de ecosistemul local
Chiar daca eu persoanal cred ca dry-ul, ca activitate aparte, este o absurditate absoluta, nu sunt pt o interdictie a acestei activitati (e interzis sa interzici), dar cred ca e intr-adevar necesar ca dry-ul sa ramana o activitate reglementata si incadrata de reguli stricte si clare, pt ca derivele pot fi grave si distrugatoare pt mediu si pt viitor. Un exemplu simplu, traseele de dry prin frecventarile repetate, pot sa devina repede nepracticabile. Deci genaratiile urmatoare ce or sa faca daca vor si ei dry? Ocupa noi zone? Sapa prize la locul celor distruse? Intra in trasee de escalada? Intre altele din cauza asta, cred eu ca e importanta directia pe care o dam astazi practicarii dry-ului. Ca unii ca Kobe sau Cipri inteleg aceste probleme si ajung sa se limiteze in practicarea lor e un lucru pozitiv, dar din pacate experienta ne arata ca nu ajunge, deoarece nu toata lumea gandeste la fel!

Faptul ca instantele nationale din mai multe tari din Europa (aproape toate tarile din lume unde exista alpinism) s-au opus organizarii competitiilor de dry si au propus (FFME intre altele) la cluburi afiliate sa fie foarte atente si restrictive cu amenajarea zonelor de dry, pt mine reflecta clar opinia generala a comunitatii alpine mondiale.

Cateva precizari despre stagiul din Folea si despre stilul de deschidere al traseelor de alpinism/escalada. Toate deschiderile la care am participat in timpul stagiului au fost efectuate de jos in sus. Altii au reechipat topuri la traseele de escalada ceva mai vechi din zona. Altii (Dan Anghel, Cosmo, Nusu, Cornel Zarescu) au reechipat regruparile si punctele cheie din tavanul Randunelelor, pastrand insa caracterul de traseu in teren de aventura. Daca imi amintesc bine, Gioni, Vali Masina, Dragos State, Doru Paunescu, Damian Phulpin au deschis cu mine, partial sau integral trasee care mai tarziu au fost reechipate pentru escalada. Este insa vorba de ce s-a intamplat intr-o singura zi, pt ca in rest a fost vreme proasta. Restul traseelor au fost echipate dupa stagiu, in mare parte de sus, dar cateva si de jos. Dealtfel, nu am zis niciodata ca in zone de sport climbing nu e oportun deschiderea lungimilor de sus in jos chiar daca eu personal refuz sa practic acest tip de
amenajare.
In schimb sunt inflexibil in ceea ce priveste deschiderea traseelor de mai multe lungimi. Sunt de parere ca daca cineva nu stie cum sa faca, sau nu poate sau nu are materialul necesar, sa lase la altii posibilitatea premierei! Cei care vor intr-adevar si au motivatia necesara precum si fibra de premierist, vor reuni toate cele necesare pt a reusi mai tarziu. Cei care din diverse motive aleg posibilitatea de amenajari de sus in jos, aleg calea trisarii. Din punctul meu de vedere nu exista nici un argument valabil care justifica amenajarea traseelor de sus in jos! Vorbesc de argumente tehnice, ca argumente umane sunt mai multe, numai ca pe astea nimeni nu vrea sa le recunosca! Alegerea usurintei, egoul deplasat, setea de a cuceri la orice pret, incapacitatea de a recunoste ca altii sunt mai buni, dorinta de a-si lasa numele in cartile de istorie. Argumentele de genul: nu am nuca necesara, nu am timp pt asa ceva sau ca imi lipseste experianta, poate ca sunt realitati, dar
in nici un caz nu sunt argumente care ne dau dreptul de a face orice, oricum si oriunde. In fiecare actiune (ar trebui) trebuie sa fie o logica care coordoneaza modul cum intreprindem aceasta actiune. De cand omul a inceput sa se intereseze de munti, logica a fost ca omul sa-i urce si numai pe urma sa-i coboare, dar nicidecum invers. Mi se pare atat de fundamentala logica asta, ca nu mi-a venit niciodata sa-mi propun o alta alternativa de ascensiune pe orice fel de munte sau perete. Pe de alta parte, escalada si alpinismul fiind activitati complexe si foarte tehnice unde notiunea de reusita este sinonim cu a ajunge sus (si nu jos), este chiar un fel de inselare a propriei persoane, ca sa incepi de sus in jos. Sa atarni pe o coarda si sa fabrici ceea ce unii considera ca fiind opera verticala a carierei unui alpinist, mi se pare o insulta la notiunea de premiera in escalada/alpinism As zice ca de sus in jos (aproape) oricine poate sa amenajeze un traseu oriunde si de
orice dificultate! Dar in stilul normal, de jos in sus, deschiderea unui traseu chiar usor, nu e deloc la indemana oricui! Poate din cauza asta peste tot in lume, cei care practica amenajarea de sus in jos incearca prin toate argumentele imaginabile si posibile sa se justifice de actiunea lor! Sa pretinzi o premiera adevarata dupa o amenajare pe coarda fixa, e o aberatie si aici as avea tendinta sa afirm ca e mai prejos decat o premiera normala. De unde o necesitate de a preciza pt un traseu nou, modul in care a fost facut premiera.
In afara de argumentele tehnice, de motivatie sau de interes general, mai este un argument important care e contra amenajarilor de sus in jos. Acest fel de amenajare ne impinge si ne conduce inevitabil spre un mod de functionare care se cheama consum de stanca. Omul consuma in toate cazurile in care este usor de consumat! Febra mondiala de supraproductie si supraconsum exista din pacate si in escalada si cateodata chiar si in alpinism. Pt evolutia escaladei nu e nevoie sa fabricam nu stiu cate mii si mii de trasee, escalada ar evolua in toate cazurile, poate mai incet sau diferit, dar evolutia e inevitabila. Astfel, evitand amenajarea usoara si rapida de sus in jos ar ramane loc de premiere si pentru generatiile viitoare. E imposibil de reglementat in mod legal acest aspect al escaladei/alpinismului, si nici nu e cazul ca legea sa ocupe un teritoriu unde libertatea ar trebui sa fie absoluta, e vorba despre bun simt si gandire de ansamblu intr-o logica care serveste
activitatii noastre si nu numai persoanei si egoului nostru! In Franta au fost mai multe cazuri concrete unde s-au luat masuri concrete (fara sa existe legi adevarate) contra amenajarilor excesive sau lipsite de bun simt. Masurile au fost luate de comunitatile locale dupa discutii intre actorii principali din zona.

De exemplu, zona Presles a fost pur si simplu interzisa fratilor Remy din Geneva/Elvetia care, desi nu sunt orisicine, prin anii 80/90 au luat obiceiul prost si aberant de a deschide trasee noi in zone suprafrecventate, la cativa metri de alte trasee existente incrucisand si re-incrucisand trasee din zona respectiva. Deschise jumate de jos, jumate de sus cu materiale de sponsoring de la Mammut si in cadrul unui contract de sponsorizare Mammut, localnicii s-au cam suparat la un moment dat de atata aroganta. Dupa cateva zeci de premiere similare si dupa ce au fost avertizati de lipsa lor de bun simt, cataratorii locali s-au aranjat intre ei ca elvetienii sa nu mai aiba chef sa revina le Presles prima data o roata de masina gaurita, mai tarziu trei roti gaurite, si pe urma disparitia materialului de escalada din masina lor a facut ca pana la urma elvetienii s-au dezobisnuit complet de Presles.

De asemenea, dar intr-un stil mult mai conventional: in anii 95 a fost prezentat un plan intensiv de intretinere si reamenajare de trasee de alpinism din masivul Mont Blanc Initiatorul proiectului si principalul beneficiar a fost Michel Piola, nici el nu e oricine in lumea alpina si pe deasupra si el elvetian din Geneva Dupa discutii indelungate in forurile nationale, FFME si GHM au luat decizia sa interzica in mod explicit ca Piola sa modifice caracterul traseelor de alpinism printr-o amenajare masiva si standardizata. Nu exista nici un cadru legal pt asta, dar se bazau pe bunul simt al actorilor implicati. A urmat o confruntare intre cei care erau adeptii transformarii muntelui in arie populara de sport de placere si cei care considerau ca muntele trebuie sa ramana un teritoriu separat de modernismul societatii de consum si motivat de intentiile pur comerciale ale unora. Chestia asta a facut mare balamuc in comunitatea alpina franceza si problema a ajuns chiar la nivel
politic. Au rezultat niste restructurari importante in FFME, si chiar si GHM ul a indurat cateva demisii si in special o revizie al statutului sau.

Poate ca si in Ro ar fi cu ceva diferita situatia daca forurile nationale si comunitatea s-ar fi opus in mod deschis si clar contra abuzurilor de amenajari de genul celor care s-au practicat in peretele Vaii Albe cu sapaturi de prize de exemplu. De asemenea faptul ca FRAE si CAR promoveaza direct dry-ul prin competitii, eu personal nu cred ca este calea cea mai buna pt dezvoltarea miscarii alpine din Ro. Faptul ca sunt mai multe tari cu traditie alpina profunda care se retrag din circuitele internationale de acest gen, mi se pare mult mai relevant decat faptul ca alte tari sar sa ia locul de organizator pt aceste evenimente contestate.

Cat despre amenajarile de trasee de dry de genul pe care o vad pe poza de mai jos un M7 amenajat de sus in jos (poate ma insel) cu o asigurare beton la fiecare 3m... Sunt trasee mixte de alpinism care au fost deschise prin anii 60, 70, si 80 in stil bun, in Tatra, Alpi sau chiar si in Himalya care au lungimi expuse, cu asigurari pe mobile si pitoane, de dificultate identica sau chiar mai mare! Atunci, daca ma gandesc logic, ce poate sa fie M-ul asta de Dry modern, altceva decat regres pe care il numim cu multa mandrete progres
Leslie Fucsko


---------------------------------
Envoy avec Yahoo! Mail.
Capacit de stockage illimit e pour vos emails.

Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii