Alpinet lists - alpinet2k

RT-ul e scris de Bianca. Parteneri de tura: Bia, Dia, Serbi, Razvi, Ema, Andrei (motoras), Dorin
Rezumat de tura, Parang 1-9 august 2008
A
Sapte oameni au parasit Aradul in dimineata de vineri, 1 august, pentru a porni in calatoria spre masivul Parang. Trenul, cu o schimbare in Simeria, ne-a lasat in Petrosani, de unde am gasit transport spre telescaunul care ne va duce la 1650 m altitudine. Dupa o pauza de masa la o cabana de langa telescaun, am inceput urcusul pe partia de schi in jurul orei 3 dupa-masa. Acest prim urcus mi s-a parut cel mai demoralizator atat fizic cat si moral, fiind prima zi pe munte, rucsacii grei si soarele care batea fara mila pe noi. Cum am trecut insa de limita statiunii, ne-a intampinat golul alpin, cerul, cam noros ce-i drept, si aerul curat. Am mers pe marcaj dunga rosie cu scopul initial de a cobori la Lacul Mija, insa pe parcurs am decis ca e prea mare ocolul (traseul nostru mergea pe creasta) si am dormit la refugiul Carja. Refugiul, sarmanul, e intr-o stare destul de proasta; se poate dormi inauntru, insa direct pe pamant (cu izoprene dedesupt, normal),
sunt crapaturi destul de mari intre pietre, iar daca ploua se prelinge apa pe pereti... ce sa-i faci, ne-am inghesuit ca sardelele o noapte, dar a fost mai rapid decat despachetatul (si impachetatul) cortului.
A
Sambata am parasit refugiul in jurul orei 8. Baietii umplusera sticlele de apa dinspre seara, de la un izvor din vale. Poteca noastra trecea exact pe Carja, care pot sa zic ca isi merita numele, apoi urma frumos linia crestei. Am putut observa caldari glaciare imense si am admirat Lacurile Carja si Verde. Dupa ce am trecut de Gemanarea, ne-am intors spre Slivei, de unde s-a putut observa o poteca nemarcata ce cobora spre Zanoaga Stanei. Am avut noroc cu vremea senina, deoarece am inteles ca poteca e destul de greu de gasit pe ceata. Am observat o greseala comuna in mai multe harti, si anume faptul ca poteca ne-a lasat mult deasupra Zanoagei si nu dedesuptul ei cum e marcat in harti. De acolo ne-a fost lene sa ocolim, asa ca am luat-o direct pe bolovani (am facut ceva drum si pe ei!) spre Lacul Lung unde urma sa campam.
A
Ziua de duminica a fost zi de odihna. Doi dintre baieti au urcat fara bagaje pe Parangul Mare (au incercat o varianta in afara traseului marcat, pe langa Paclesa, care insa au zis ca nu e posibila cu rucsaci), in timp ce restul am trecut dambul care ne separa de Lacul Rosiile. Caldarea lacurilor era absolut imensa, una dintre cele mai mari pe care le-am vazut vreodata, iar peisajul ne-a impresionat prin salbaticia lui: stanci, bolovani, unghiuri ascutite si abrupturi. Am intalnit si palcuri de afine, de unde ne-am infruptat copios. In acest moment am observat ca unuia dintre baieti ii sunt rupti bocancii (imprumutati in ultimul moment) si urma cu regret sa-l trimitem inapoi in Petrosani cu un grup ce tocmai cobora. Ca norocul, cineva i-a vandut perechea sa, fapt care i-a salvat excursia. Am aflat apoi ca oamenii erau din organizatia Pro-Parang; ce frumos e sa intalnesti altii cu adevarat pasionati de munte! Spre dupa-masa s-au cam adunat nori si a
picurat vreo 5 minute, insa nimic grav. S-au intors si baietii de pe creasta, unde nu a plouat deloc. Ne-am culcat cu gandul la traseul lung de a doua zi.
A
Luni, trezirea a fost la ora 5 dimineata. Dupa un mic dejun scurt, am impachetat corturile partial umede de condens, ne-am luat apa de la izvorul din apropiere si am pornit la drum pe la 7. Urcusul pana in Saua Gruiu a fost greu, mergand majoritatea drumului din bolovan in bolovan. Ultima portiune in special a fost cumplita, cu pietricele care alunecau sub noi si mai ales cu rucsacii care adaugau la greutate si ne dezechilibrau. Putin mai sus in caldare ne-am clatit ochii cu Lacul Mandra (inca un loc care isi merita numele), unde baietii s-au distrat facand broaste in apa. Din Saua Gruiu am admirat Parangul Mare, varf care domina masivul. Am urmat apoi traseul de creasta, cu suisuri si coborasuri, pana la Saua Taiata. La un moment dat am crezut ca ne va prinde o furtuna, dar am scapat si de data asta. Din Saua Taiata am coborat pe langa Zanoaga Mare si am campat la Lacul Calcescu. Aici am intalnit o altfel de frumusete, cu palcuri de jnepeni ornamentand
stancile din jur, in timp ce in departare se vedeau creste line ca niste dealuri. Din pacate peisajul era intunecat de mormanele de gunoaie aruncate printre pietre si prin lac; am avut si un accident: facand baie in lac, unul din baieti s-a taiat intr-o sticla direct in talpa, fapt care ne-a tinut la lac mai mult decat planuisem. Astfel, am petrecut inca 3 zile la Calcescu pana rana i s-a vindecat destul pentru a merge.
A
Eu una m-am bucurat de timpul de odihna. Marti, doi baieti au mers in explorare si au urcat prin Hornul Lacurilor si pe crestele din jur; restul am ramas la corturi si am facut plaja. Dupa-masa ne-a plouat putin, iar noaptea a batut vantul ceva mai tare. Miercuri, am pornit patru dintre noi pe acelasi drum, cu scopul de a face creasta inapoi pe la Setea Mare si de a cobori din nou pe la Saua Taiata. Joi a fost zi de leneveala generala, mai putin pentru cel mai energic dintre noi care a trebuit sa urce din nou pe creasta! A si primit porecla de la un cioban in trecere: "Motoras". Am murit de ras cand am auzit... La Calcescu am intalnit multa lume: reprezentativi sunt o familie de avocati din Oltenia, care au venit cu copilul de 4 ani dupa ei! Am intalnit si vreo doua grupe de turisti cehi, dar in timp ce primii erau bine informati si pregatiti, al doilea grup, de adolescenti, pareau complet pierduti in spatiu. Sper ca n-au dat coltul pe-acolo pe undeva...
La un moment dat a urcat o trupa de vreo 50 de oameni, banuiesc ca dintr-o tabara, care au stat o vreme pe malul lacului si au lasat gunoaie in urma lor. Am curatat noi ce am putut, insa marea problema sunt depozitele vechi de conserve si sticle care nu se pot arde; in afara unei miscari organizate, gunoaiele nu puteau fi transportate... De asemenea, am vazut jnepeni taiati si arsi pt foc. Chiar daca nu scrie niciunde ca e rezervatie la Calcescu (chit ca este!!), jneapanul e protejat prin lege! Chiar as vrea sa se faca ceva in aceasta privinta pe viitor...
A
Vineri dimineata, trezirea la 6. Ranitul a fost pansat de cu seara, asa ca am mancat, am impachetat rapid si in doua ore am pornit la drum. Mai sus de Calcescu traseul ducea la alte doua lacuri (Pencu si Vidal), iar si mai sus se afla un al treilea lac, pe care insa nu l-am putut vedea din cauza norului din caldare (l-am pozat miercuri cand a fost senin). Marcajul (triunghi rosu) era foarte prost si poteca ducea pe unde nu trebuia, iar cu ceata in fata noastra nu se vedea aproape deloc. Noroc ca facusem drumul si inainte asa ca stiam cam pe unde trebuie sa o luam. Ultima portiune era cea mai grea, extrem de alunecoasa si instabila. Cand nu alunecam pe pietricele mici, a trebuit sa pravalim vreo doi bolovani mai mari care se miscau. Dupa multa gafaiala (macar rucsacii nu mai erau atat de grei), am trecut de Hornul Lacurilor si am ajuns in creasta. Au urmat cateva ore de mers prin ceata prin care vedeam doar la cativa metri in fata noastra. Intr-un final
am ajuns la "soseaua" care duce la statiunea Ranca. Dupa-masa am ajuns in Ranca (care sper ca arata mai bine iarna decat santierul mizerabil care este vara), unde am gasit cu greu cazare la Hotelul Maia (270 lei o camera cu 3 paturi, dar era singurul loc unde ne-au lasat sa stam toti 7 intr-o camera).
A
Sambata am gasit cu greu o masina care sa ne duca in Novaci; am stat inghesuiti 7 oameni cu bagaje intr-o masina de 5 persoane... Am avut noroc ca am ajuns chiar cand autobuzul se pregatea sa plece spre Targu-Jiu, iar de acolo am luat tren cu doua schimbari si am ajuns in Arad la 2 noaptea.
A
A
A
Concluzii: Consider ca excursia a fost un succes, chiar daca nu am facut tot ce ne-am propus (ideea era sa vedem si Buila si poate Capatanii). Vremea a fost excelenta, in sensul in care nu ne-a prins furtuna pe creasta, desi ne-a cam parjolit soarele (crema de protectie neaparat la munte!!). Parangul mi-a placut foarte mult, mai ales caldarile m-au impresionat prin marimea si diversitatea lor, si imi dau seama ca am vazut doar o mica parte din ele... M-au deranjat gunoaiele pe care le-am gasit si nu le-am putut lua cu noi (conserve, sticle), si sper ca se va organiza ceva pentru a face curat pe acolo. E trist ca nu am vazut capre negre, in schimb am vazut foarte multe pasari si flori (V-as fi foarte recunoscatoare daca un cunoscator ne-ar spune cum se numesc! Le-am pozat si le-am pus la http://community.webshots.com/user/dorinpetrut). Recomand Parangul oricui vrea sa-l vada si sa-l respecte, marcajul e bun, si totul e incredibil de frumos!
A

Send instant messages to your online friends http://uk.messenger.yahoo.com

Login or register to comment