In ultima saptamina din 2008 stabilim sa iesim de Anul Nou pe Negoiu.
Pe 27-28 dec inca ne gindeam la o varianta mai lesnicioasa, care sa ne
permita atingerea cu usurinta a virfului. Dupa o noapte petrecuta sub
jnepeni pe creasta Craiului, nu imi arde de bivuacuri fortate pe
Custura Saratii. Totusi ascensiunea de la Cab Negoiu nu imi suride
deloc. Este o tura lunga si nu se stie daca facem numai 1 zi Cab
Negoiu-Caltun. Atunci, imi aduc aminte de Piscu Negru si Valea
Caltunului.
Imi conving tovarasii de drum, mai caut si altii si pe 30 decembrie
2008, marti seara, reusim sa zburam catre Transfagaras.
Echipa: in LED-ul meu sintem 3(Mircea Toma de la Hades, Dan din Buzau
si eu, Hiker) iar in masina cealalta inca 4: Maria, Robi, Lucian si
Claudia. Ei au plecat din Bucuresti si au un avans de vreo 2 ore. Din
Ploiesti si pina la Cab Capra facem 250km, drum cu gropi pina la
Tirgoviste. De la Piscul Negru incepe si zapada pe carosabil.
Finalmente, pe la 1: 30 noaptea sosim la Salvamont Capra unde ne
reunim. Majoritatea sint la priciuri si dorm. Hotarim ca dimineata sa
plecam spre Caltun. Lucian doreste sa dea trezirea la 6: 30, totusi
prea devreme pt noi. Avem si acceptul sefului de la Salvamont, Dl
Nicolae Plesita, de a incerca traseul spre Caltun si Negoiu.
31 decembrie, miercuri, ultima zi din 2008
Plecam cu toti de la Capra pe la ora 9. Este frig dar senin. Masinile
pornesc la prima cheie. Ne echipam si pe la 9: 30 pornim de la Piscu
Negru spre Ref Caltun, vara traseu de vreo 3 ore. Beneficiem de urme
adinci si de un marcaj foarte bun aplicat pe copaci.
Este din ce in ce mai cald si raminem doar in bluze subtiri. Sint
necesari ochelarii de soare si alifia de fata. Cu fiecare pas multumim
celor care au facut urme inaintea noastra. Ne apropiem de partea
epuizanta a traseului, adica de jnepeni. Nu sintem siguri ca vom mai
gasi urme.
Intru in fata la spart urme si se pare ca nu e asa de usor. Totusi
mentin o diferenta fata de restul grupului. Catre finalul pasajului,
Lucian trece in fruntea grupului usurindu-mi munca pe caldura
istovitoare. Ne apropiem de un alt circ, peisajul se deschide si mai
mult. Unii din grup incep sa se plictiseasca/oboseasca. Cit o mai fi
de urcat?
Deja vedem clar creasta si unii stilpi de marcaj. Preiau un cort si o
coarda pentru a usura mersul unui coleg. Gasim si un stilp de marcaj,
undeva la inceputul Marelui Perete al Caltunului. Din Muchia
Paltinului pornesc 2 mici avalanse care ne-ar fi speriat daca erau
linga noi. Sintem avantajati de versantul umbrit. Inspre vale zarim
citeva mogildete care parca ar dori sa ne prinda din urma. Nu e bine
deloc...speram sa fim singuri in micutul refugiu.
In partea superioara citiva dintre noi ne punem coltarii. Sint limbi
lungi de zapada geruita iar versantii sint stincosi cu gheata. Mergem
atenti si incet in ciuda frigului care s-a lasat in zona. sintem
nerabdatori sa vedem refugiul si sa mincam. Totusi, dupa fiecare prag
glaciar sperantele noastre cresc. Deodata il aud pe Dan strigind ca
are nevoie de o lopata pt a dezgropa refugiul. Bingo! E ora 15: 30 si
sintem la marginea marelui lac. Rind pe rind ne adunam in fata
refugiului si raminem uimiti. Avem doar 1 cort, e loc suficient pentru
7 insi. Trebuie totusi sa ne cream conditii pt noaptea cea mai lunga a
anului. Ar trebui sa ne asteptam la alte grupuri dinspre Bilea. In
timp ce Lucian incearca sa faca o copca, eu dau sa aprind MSR-ul... Si
ce sa vad! Prin zona robinetului benzina curge ca la pompa barmanului
de la Peco. Ung robinetul, garniturile fara nici un rezultat; observ
totusi o piese din plastic este desprinsa din pompa. Neavind nici o
sansa de a remedia defectiunea, apelez la Coleman-ul lui Mircea. E
alta viata linga flacara! Cele 2 arzatoare pe gaz nu au randament si
de asta data vom folosi doar benzina pt topirea zapezii. Eu sint
teribil de dezamagit. O sa ma coste probabil vreo 150 lei o noua
pompa. Unde am gresit?
Catre ora 21 una din fete prezinta simptome de lesin, si ameteala.
Imediat ne dam seama ca benzina nu a ars complet, noi neaerisind
incaperea. scoatem ce avem la indemina: miere, zahar, tuica, spirt,
ness, lamiie. Dupa vreo ora cred, criza ia final. Sa nu uit sa
amintesc ca mai multi au prezentat dureri de cap, ameteli.
De retinut ca in zona semnalul la telefon e slab.
1 ian 2009, joi, pe la ora 7: 30 incepem pregatirile pentru ascensiunea
vf Negoiu. Doar Mircea nu are coltari si va ramine la bagaje. Restul
plecam spre Portita Caltunului pe la ora 9. Vintul adie suficient cit
sa nu mai facem pauze. Cei cu telefoanele deschise incep sa primeasca
mesaje si telefoane.
Sintem intr-o zona periculoasa, desfasuram cam 90m de coarda,
incercind sa gasim puncte sigure. Sintem in umbra, zapada inca nu e
stabila, fiecare urma e batuta cu atentie. Facem cu schimbul si
incercam sa ne folosim la maxim experienta.
Pentru continuarea traseului raminem doar 3: Lucian, Dan si eu.
Claudia ramine vreme indelungata in Portita, restul coboara la refugiu.
Facem "cap-schimbat" prin Caldarea Laitelului, orientind-ne catre str
Doamnei. Uneori comunicam prin statie unii cu altii si ne hotarim
pentru o ruta cit mai sigura. Strunga Doamnei este scurta si ne
permite orizonturi largi catre Vidraru si Cozia. Sintem uimiti de
continuarea traseului: traversari lungi prin zapada adinca si in
bataia soarelui. La 13: 30 ne hotarim sa renuntam la aceasta ruta dar
sa incercam zapada de sub Str Dracului. Lucian pleaca inainte si ne
transmite noi date.
Calculez timpul: inca 4h pina vine noaptea. Zapada fiind acceptabila
in horn, ii dam zor fiindca vremea ar fi in schimbare.
In circa 1 ora sint pe Negoiu.
Este 1 ianuarie 2009!
O clipa de neatentie si scap TRICOLORUL din mina. Ca un Ducadam sar
dupa el si-l prind in ultimul moment. Facem expozitie de pioleti
urmind apoi o pauza scurta dupa care ne intoarcem spre Str Dracului.
Coborim asigurati la ancore si pioleti deoarece urmele s-au acoperit.
Vremea e in schimbare, iar vintul se inteteste. Sosim in Caldarea
Laitelului si ne hotarim sa mergem direct spre Portita Caltunului,
taind alte urme, fiind mai inghetata zapada. Ramin in urma pentru a
supraveghea zona. Cam pe la 16: 30 sosim la refugiu si raminem uimiti
sa constatam ca 3 din marele nostru grup au coborit spre masini. Este
intr-adevar frig, si cine nu are activitate poate suferi la refugiu.
In aceste conditii psihicul trebuie sa fie tare. Acum, dupa
ascensiunea pe Negoiu parca am mai uitat de problema primusului meu.
2 ianuarie 2009, vineri
Pe creste inca este senin insa prin vai s-a acumulat ceata. Stringem
bagajele si cu parere de rau, dar inghetati ii dam la vale nerabdatori
sa prindem semnal la telefon.
Pe la ora 13 sosim la masina. Eu cu Dan vrem sa mai raminem sa urcam
ceva Buteanu. Spre Capra e aglomeratie mare, majoritatea oprind sa-si
puna lanturi. Pentru moment, din cauza traficului blocat hotarim sa
mai raminem pina vine Breakul de la Pitesti pentru Lucian si Claudia.
Pe seara stam cu echipa Salvamont de la Capra. Cerem sfaturi si ne
incalzim pentru ca am vrea sa dormim in masina. Fulguieste slab si
sint -10grade.
3 ian 2009, simbata
Urmeaza o noapte geroasa, geamurile facind o crusta groasa de gheata
pe dinauntru. Motorul porneste mai greu pe vremea asta. Vintul misca
continuu masina iar dimineata ne trezim cam inghetati, pe o vreme
inorata, cetoasa pe creste si cu vint. Doar gindul ca trebuie sa topim
zapada si sa facem ceaiuri afara la primus, in vint, ma cam sperie si
hotarim sa coborim spre o copertina a soselei, poate mai ferita de vint.
Facem ceaiuri pina ne mai incalzim. Intre timp sun la Cota 2000 si
aflu ca sint -14grade iar vintul bate continuu. S-a mai luminat, iar
Dan ar vrea sa ne intoarcem. Nu ar fi tirziu pt un Buteanu, desi
Yoghi(salvamontist la 2000) ne recomanda sa urcam din Bilea in Saua
Caprei. Renunt la idee si mergem spre tarimuri mai calde. Nici nu stiu
daca as mai urca fara lanturi cu anvelope de iarna.
Dupa ceva timp ajungem la Vidraru. Continuu au urcat masini- ce
aglomeratie va fi si azi! Risc crescut de accidente
Admiram apele lacului si Cab Cumpana. Tragem cu coada ochiului spre
munte. Simt cum regret coborirea...
Trecem peste baraj, pe linga platforma de sarituri, pe linga statuia
energeticianului si dupa citeva curbe poposim la Capatineni. In 20min,
pe trepte betonate si balustrade sosim la Cetatea Poenari. Platim
taxa de intrare 3 lei, facem citeva poze si dam repede la vale.
Tinem soseaua de Pitesti-Gaesti-Ploiesti si la 18: 30 sosim la gara in
Ploiesti.
Jurnal cu fotografii:
http://expeditii.lx.ro/revelion_caltun/caltun2008.html
Album foto:
http://picasaweb.google.com/hikerph/RevelionCaltun2009#
Ture faine si atentie la zapada!
Hiker
[a] RT: Anul nou in Caltun si pe vf Negoiu