Mihai Pacuraru wrote:
>
>
> Din cauza denivelarilor si a zapezii pufoase,
> deseori varful schiului imi intra sub zapada, chiar sub o creanga
> ascunsa de
> jneapan si faceam eforturi mari sa il scot intrucat mobilitatea
> legaturii de
> tura imi statea parca impotriva. Ultimii metri pana in golul alpin m-au
> terminat. In final am incercat sa imi dau jos schiurile, dar nu aveam
> nici o
> sansa. Intram in zapada pana in gat. Banuiesc ca ati patit si Dvs
> astfel de
> lucruri.
>
Da, am patit asta. Dar foarte rar am dat de situatia de a face "slalom
printre movilitze de zapada pufoasa". Insa, de vreo 3 ori cand ne-au
insotit amici cu rachete, unde erau varfuri de jnepeni afara din
zapada, dar nu existau "movilitze de slalom " si zapada nu era pufoasa,
ei se scufundau din cand in cand pana la sholduri (goluri pe langa
jnepeni), noi niciodata, schiurile nu ne lasau sa cadem in acele goluri.
Dar e si chestie de obisnuinta. Doi amici din judetul BN- care facusera
multe ture pe schiuri, dar erau la prima tura pe rachete, au spus ca nu
mai vor alta pe rachete. Alti amici, care au facut multe ture pe
rachete si mai putine pe schiuri (si pe care i-am reintalnit sambata
trecuta pe creasta Cucurbetei), au declarat ca le place mai mult cu
rachete.
Si apropo de ce scria Luleasca:
>in ordinea crescatoare a confortului/usurintzei deplasarii in zapada
mare, afinata etc. ar fii: bocancul, racheta, schiul, sania trasa de
catzei si statul acasa
toti cei care folosesc bocancii, rachetele, schiurile, chiar si cei cu
sania trasa de caini iubesc Muntele si miscarea in aer liber. Nu si cei
care stau acasa, cei cu ATV-uri si alte surse de "atenuare" a aerului
de munte prea curat si a linistii prea suparatoare...
Dinu Mititeanu