Alpinet lists - alpinet2k

Domnule Mititeanu,

Eu sunt un pasionat al alpinismului hivernal. Nu am avut sansa sa invat mersul pe zapada sau stanca inghetata direct de la un alpinist experimentat asa ca am citit. Am apreciat capitolele scrise de dumneavoastra despre avalanse si le-am citit cu mare interes. M-au ajutat deoarece am catarat iarna atat in tara cat si in afara tarii si cu siguranta imi vor fi de folos si in continuare. Eu apreciez sfaturile dumneavoastra, pentru ca prin prisma a ceea ce scrieti, dovediti ca aveti o mare experienta si responsabilitate fata de cei carora va adresati. Pot sa mai spun doar ca cei care au urechi de auzit sa auda si ochi de vazut sa vada!

In legatura cu accesul mai facil la echipament din zilele noastre este un lucru bun, dar poate ca si alte lucruri dobandite in urma democratiei, a fost mai prost inteles de unii oameni; oameni care considera ca echiparea completa si corespunzatoare pentru munte iti aduce experienta si siguranta pe munte. Eu vad ca solutii implicarea FRAE sau a altor organizatii de profil, in tiparirea de brosuri, fluturase, ghiduri de buzunar, etc. care sa fie distribuite in toate magazinele de profil. Aceste informatii pot fi ulterior inmanate fiecaruia dintre noi care cumpara un echipament pentru escalada si alpinism. Sunt convins ca ar avea un impact major, mai ales printre cei care sunt la inceput, sa afle ce este bine de facut si ce nu, din partea unor mari alpinisti si cataratori cu experienta.

Nu in ultimul rand va dau dreptate mintea trebuie folosita in escalada si alpinism la fel de mult ca si muschii. Dar, nu pot sa nu spun, ca mintea, nu reactioneaza foarte bine in situatii noi, de stress sau situatii limita. In acele momente toate simturile sunt mai ascutite iar creierul este coplesit de stimuli si informatie abundenta, pe care nu o mai poate analiza complet si corect - si astfel apar greselile. Intr-un documentar pe aceasta tema, subliniau importanta antrenamentului care atinge si acest lucru obisnuirea creierului cu situatiile limita, pentru ca in acele momente sa reactioneze prompt si pe baza memoriei nu doar pe baza realitatii. Poate unii din voi veti spune ca a monta o mansa nu este o situatie de stress sau la limita. Imi permit sa va povestesc ca am trait cu un prieten bun, in Cheile Bicazului in timpul retragerii dintr-un traseu, o astfel de situatie cand fara sa-si mai dea seama ce face, era pe punctul sa se dezasigure si din ultima asigurare in care mai era prins in perete; la acea vreme, aveam impreuna o experienta de 3-4 ani de catarare impreuna ca echipa. Am preferat imediat, sa las in urma o caraba cu filet, decat sa ii explic acolo sus, in regrupare, ce gresea.

Eu cred in instruire, in teorie si apoi practica, in antrenamente si stagii de pregatire.

Numai bine!
Vlad

>
> Din pacate au mai fost astfel de cazuri, chiar si mortale si vor mai fi.
> Pentru a nu pati asa ceva, trebuie doar ca la escalada sa fie folosita
> si mintea, nu doar muschii. Nu trebuie neaparat sa urmezi o scoala de
> escalada ca sa iti dai seama ce se poate intampla daca treci coarda
> direct prin anou/bucla sau daca se pun mai multe corzi in acelasi top.
> Trebuie doar un mic efort mental. Asta imi aminteste de acei ani cand
> unii "oameni de bine" scandau pe strada in Bucuresti: "Noi muncim, nu
> gandim"! Nu era bine pe vremea tineretii mele cand la echipament de
> alpinism puteai avea acces doar daca te inscriai intr-un club; dar nu e
> bine nici acum cand si adolescenti isi pot cumpara, dar din lipsa de
> bani pentru a urma si o scola de catarare sau din teribilism se apuca de
> catarat "dupa ureche".... Dupa ce am primit niste raspunsuri nu prea
> politicoase la atentionari ca "nu e bine asa", am renuntat sa mai dau
> sfaturi....
>
> Dinu Mititeanu
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
> > _._,___

Login or register to comment