Astfel de manifestari sunt de la an la an tot mai multe si mai bogate in
continut si atrag tot mai multi participanti si spectatori. Stim ca
toate aceste intalniri ale iubitorilor muntelui au in program seri de
proiectii de imagini din munti si pesteri, deplasari in zone montane
din apropiere pentru diverse demonstratii de salvare, de catarare,
concursuri etc.
Montaniarzii, alpinistii si speologii aradeni au alespentru asta
Statiunea Moneasa. In trei blande zile de inceput de toamna - 4-6
septembrie - s-au adunat aici iubitori ai naturii si muntelui din zona,
din judete vecine dar si veniti mai de departe. Noi, doi clujeni, ne-am
dus acolo caci stiam ca Aradul- oras de campie, are multe si active
cluburi de munte, de alpinism, de speologie. Stiam din program ca vom
vedea proiectii din activitatea lor; ne atrageau mai ales doua nume:
Cristian Tecu din Timisoara si Zsolt Torok din Arad. Cristi este invitat
special la mai toate manifestarile de acest gen, caci suitele sale de
imagini si filmele sale sunt cu totul deosebite, atat prin calitatea
imaginilor si a regiei, cat si prin cea a comentariului. Vineri seara a
cules din nou prelungite aplauze pentru:
The Finished Forest, Reggae, Khan Tengri, Domn al Spiritelor, O calatorie
spre Centrul Pamantului, Noi, pur si simplu, Dincolo de neguri, Trei
frienduri in Petit Dru.
Si pe Zsolt il stim de multe vreme; el este nu doar un excelent alpinist
ci si un suflet sensibil care reuseste ca sa dea viata imaginilor pe
care le proiecteaza, facandu-i pe spectatori sa simta macar o parte din
trairile si sentimentele sale in timpul ascensiunilor. Sambata seara am
vazut din nou imagini din munti si din pesteri. Alpinistii ne-au urcat
pe Cerro Aconcagua din America de Sud si ne-au purtat prin Alpi, Caucaz,
Pamir. Speologii, acei oameni temerari care fac alpinism invers si
in intuneric, ne-au aratat frumuseti din "muntele de sub pamant" din
Romania, din Albania si din Mexic (Clubul Speowest Arad), dar si doua
suite si filme cu imagini de cosmar: sali si rauri subterane inundate de
mii de PET-uri si de tot felul de alte mizerii. (Centrul de Protectie a
Mediului Bihor, Cercul Militar Beius). Pesteri (de ex. Pestera
Campeneasca de pe platoul carstic Vascau), care au fost pana nu de mult
adevarate opere de arta ale naturii si care aratau ca niste sali
dintr-un muzeu de arta, au devenit acum gropi de gunoi, sunt
inundate de mii de PET-uri si de tot felul de alte mizerii. Revoltator!
Seara de proiectii a incheiat-o desigur Zsolt. Imaginile din filmul sau
Sunetul linistii, noi le consideram o simfonie. Iar comentariul
filmului (a aparut ca articol in revista "Romania pitoreasca ".433-434
) il consideram o poezie. E un film ce ne deschide o fereastra spre
sufletului alpinistului Zsolt Torok, care este si un mare si impatimit
iubitor al naturii, al Frumosului. Au urmat apoi mult asteptatele
imagini fotografiate si filmate de Cristi si de Zsolt in timpul
ascensiunii lor pe Pilierul Walker din renumitul perete nordic Grandes
Jorasses din Alpii Francezi. Pe noi ne-a impresionat usurinta cu care
urca Zsolt cap de coarda, avand in spate un rucsac mare si plin, iar el
era incarcat ca un pom de Craciun cu anouri, bucle, carabiniere,
friend-uri si "nuci".... Modestia cu care povestea ascensiunea ne
dovedea inca o data ca se pregatise temeinic si fizic si psihic pentru a
face fata acelui mitic traseu. Ne-a vorbit mereu si despre cealalata
echipa -Torok Ianos (Jo Indianu') din Cluj si Daniel Marc din Tg. Mures-
care erau in fatza lor cu cateva lungimi de coarda si despre "echipa de
sprijin"- cei ramasi la refugiu sa-i urmareasca si sa-i intampine cum se
cuvine.
Ca "parte practica", aradenii nu au organizat demonstratii si
concursuri pe stanca, ci... in parcul statiunii. Dar nu fara legatura
cu alpinismul. Caci alpinistii care locuiesc departe de munti, au
imaginat diverse modalitati de a-si testa si imbunatati aptitudinile
pentru catarare. S-a organizat un concurs care a testat finetea
miscarilor si simtul echibrului: urcare cat mai sus pe lazi goale de
bere pe care si le tot adauga sub picioare concurentul. Desigur ca
pentru momentul cand se darama coloana, omul era asigurat de sus (aici
din doi copaci) si ramanea cateva secunde suspendat in aer! Trei
imagini de la acel concurs puteti vedea la
http://carclujuniv.blogspot.com/
Ceva ce vazuse Zsolt in Germania. Nu stim care e recordul acolo, dar in Arad s-a ajuns la 32 lazi, iar la Moneasa la 30. Chiar
si unii spectatori au devenit concurenti! Printre acestia si o mama care n-a facut in viata ei alpinism sau speologie, si fetitele ei! Cei de pe primele trei locuri au primit premii. Iar ceilalti concurenti care au urcat minim 10 lazi au primit cate o diploma. Deasemenea Clubul Condor Arad a oferit tuturor participantilor harti cu zona Moneasa. Speologii (Serviciul Salvamont si Salvaspeo Bihor; Serviciul Salvamont si Salvaspeo filiala Stei, Serviciul Salvaspeo Arad, cu concursul Speowest Arad) au instalat in imediata apropiere o tiroliana, unde s-au facut demonstratii de salvare.
La Centrul de Informare Turistica al statiunii am vizitat doua
interesante expozitii organizate de membrii ai Condor Club Arad: una de
fotografii, multe dintre ele cu subiect montan si una intitulata
Radacini cu chip de poveste. Cea de a doua ne-a impresionat atat prin
spiritul de observatie al artistului care a vazut arta in niste radacini
din padure pe care le-a lacuit si asupra carora a interveni foarte
putin, dar pe care le-a botezat cu nume deosebit de inspirate, nume ce
le creste valoarea artistica.
A doua seara s-a incheiat langa un "foc de tabara" cu mici, carnati,
bere si mai ales cu povesti pe grupuri si grupulete de vechi si de noi
prieteni. Buni prieteni intre ei si buni, statornici si respectuosi
prieteni si ocrotitori ai Mariei Sale Muntele.
Dinu si Marlene MITITEANU
The messages are provided by the mentioned sources.
We take no responsability for their form and content.
Links to the Mountain Guide:
There are no comments for this message
