Salutare.
Multumesc foarte mult pentru descrierea turei. Mi-am reamintit cu atata placere ca am fost si eu pe Mitikas anul trecut si locurile de acolo din taramul zeilor nu le voi uita niciodata. Voi (nu stiu ce varsta aveti) ati facut ceea ce se face normal pe munte. Va inteleg perfect motivele pentru care ati reactionat in acest fel: in primul rand ca dl Aurel a initiat tura, in al doilea rand e vorba de respectul pentru un montagnard (trebuie sa ai asta in vene ca sa vrei si sa reusesti sa-ti sarbtoresti 70 de ani pe Mitikas), in al treilea rand e vorba de varsta dansului, in al patrulea rand e vorba de o zona cu risc destul de mare pentru oricine si cred ca ar fi multe motive de adaugat. Noi, oamenii de munte le cunoastem foarte bine.
Felicitari pentru tura si reusita.
Cat priveste romanismele, n-am ce comenta. Suntem pe aceeasi baricada si nesimtirea, evidentierea functiei, tupeul sunt din pacate la loc de frunte in comportamentul unora. Pacat de ei caci pana la urma roata vietii se intoarce.
In august anul trecut am fost in masivul Olimp si am facut Zonaria pe semi-intuneric la lumina lunii. Traseul de sub Zonaria este intr-adevar riscant si solicita ceva atentie. Ambele trasee de sub munte sunt superbe pe vreme faina si nu in nori cum ati avut voi pe la 2500m.
Ture faine si cat mai senine,
Cezar Partheniu
________________________________
From: Daniel Betea <>
To: Alpinet Group <alpinet2k@yahoogroups.com>
Sent: Thu, October 1, 2009 8: 34: 51 PM
Subject: [a] Olimp
Salutare.
Am fost in concediu in Grecia si pe langa saltele si rogojini am pus in geamantan si perechile de ghete si cate un polar. Scopul? Varful Mytikas din masivul Olimp.
Voi face un scurt rezumat al turei in cazul in care ajungeti in preajma Olimpului si doriti sa-l si urcati.
Am fost cazati in Paralia Katerini, localitatea de la poalele Olimpului se numeste Litochoro si aici se poate ajunge cu autobuzul (Paralia -orasul Katerini - Litochoro ~ 4 E) Dar din acest satuc mai raman 17 km de asfalt pana in parcarea din Prionia - 1100 m. Acest drum poate fi parcurs doar cu taxi (~ 18 E) sau eventual cu ceva ATV inchiriat din Litochoro.
Noi am ales cea mai ieftina si mai rapida metoda de a ajunge in Prionia. Am inchiriat o masina din Paralia (50 E pt. 24h) si la ora 7 eram deja in parcare. De aici incepe poteca propriuzisa, este marcata cu stalpi pe care este trecut numarul traseului, E4. Grecii nu-si coloreaza pietrele sau copacii.
Pana la refugiul A (2100 m) am facut cam 2 ore. Nu am mai gasit deloc apa si chiar la refugiu a trebuit sa mai cumparam 2 L. Probabil luna septembrie este cea mai secetoasa asa ca este bine sa se faca plinul in Prionia.
Refugiu este prea putin spus, de fapt este un fel de cabana de la noi. Are locuri de cazare (19 E), camping (4 E/pers), folosirea bucatariei/baii (1, 6 E/zi) insa este interzisa folosirea primusului.
Dupa un scurt popas si dupa ce ne-am informat asupra ultimei portiuni din traseu am pornit mai departe. Incet padurea a disparut si am iesit direct in golul alpin, zona de jnepenis lipseste aici. Se ajunge la o intersectie de unde:
- se poate merge spre Mytikas pe traseul ce duce la refugiul C (nerecomandat datorita riscului de caderi de pietre);
- tot spre Mytikas pe un traseul de creasta ce trece peste varful Skala;
- spre alte varfuri.
Noi am ales traseul de creasta, mai spectaculos si doar cu 20 min mai lung decat celalalt. Dupa alte 2 ore in care parca mergeam prin desert (cald si totul foarte arid) am ajuns pe Varful Skala (2866 m). Aici il intalnim pe ungurul solitar care ne depasise pe drum si-l convingem sa vina si el pe Mytikas desi sa incapatana sa ne convinga ca pe langa Budapesta locurile sunt putin mai netede
Urmeaza un scurt coboras si apoi urcusul final spre varf, catalogat ca fiind un A2.
Chiar la baza urcusului intalnim un roman de 70 de ani ce fusese "abandonat" de restul echipei aflata in goana spre varf. Era intr-un pasaj in care nu gasea priza de mana. L-am ajutat acolo si i-am promis ca vom urca impreuna pana pe sus. Tipu' era maramuresean, aranjase toata logistica turei (venisera special pentru Olimp) iar acum echipa (ceva ziaristi de la un cotidian din Maramures) il lasase de izbeliste intr-un loc mai greu. Aveam toate motivele sa fim furiosi si sa-l ajutam pe mos sa ajunga pe varf. In scurt timp ne intalnim cu tradatorii ce se intorceau de pe varf dar ii ignoram total.
Urcusul seamana oarecum cu Strunga Dracului insa fara lanturi, de fapt sunt niste spituri cu placute insa sunt batutea aiurea si foarte rar. Oricum pentru cine s-a catarat macar odata in viata este floare la ureche. Este drept ca sunt vreo 3-4 locuri foarte expuse (verticala de vreo 300 m!) in care te cam trec sudorile dar in conditii de stanca uscata se trece lejer.
Dupa vreo 45 de minute de la Skala punem si noi piciorul la 2917 m!. Priveliste te lasa fara cuvinte, intr-adevar un loc ideal pentru tron. S-a vazut destul de bine linia plajei si mai incolo marea brazdata de siajele navelor, norii s-au format undeva la 2500 m si ne-au separat de lumea de jos, de asemenea restul varfurilor din Olimp iti defileaza sub ochii. Am facut poze, ne-am felicitat si ne-am trecut numele in caietul aflat intr-o cutie de metal pe varf. Nu am avut cum sa nu observam cum cei dinainte se semnasera cu "Redactor sef la...."
Bucuria maramureseanului ne-a dublat incantarea si multumirea ce ne coplesisera oricum. Nu se mai oprea din multumiri si apoi ne-a tinut o scurta lectie de geologie (era de profesie) chiar acolo pe varf.
Inapoi pana pe Skala am facut tot pe atata si aici am reintalnit echipa mosului care avusese totusi bunul simt sa-l astepte. Ne-am despartit si noi am pornit in viteza spre Prionia. La vale am scos vreo 3 ore dar deja picioarele au inceput sa protesteze.
Zilele urmatoare cand stateam tolaniti pe plaja priveam cu alti ochi Olimpul, "Am fost acolo!"
Azi am vazut ca "echipa" respectiva publicat si articolul respectiv: http://www.graiul. ro/? p=15990. Comentariul meu nu cred ca o sa-l vedeti vreodata postat pe site-ul ziarului asa ca il atasez mai jos. RUSINICA!
" Buna ziua.
Pe cat de frumos articolul tot pe atat de mincinosa
Da, eu sunt unul din acei a tinereia cu tricolorul.
D-le Alec, de ce nu publicati poza echipei (4 persoane-dupa cum ziceti) in timp ce se felicita pe varful Mytikas? De ce nu scrieti exact ce s-a intamplat in ultima parte a ascensiunii pe Mytikas?
O sa va rapund eu in caz ca ati uitat.
Pe Dl. Aurel tef noiu l-am intalnit in zona peretelui cu placi spalate, era singur si se straduia sa gasesca o priza de mana ca sa treaca mai departe. Ne-am bucurat de intalnirea unui roman acolo, dar ne-am intristat imediat ce am aflat ca echipa cu care a venit il parasise acolo, orbita fiind de mirajul varfului. I-am intins o mana de ajutor si ne-am promis ca vom urca impreuna pana sus. Dl. Aurel este cel care a initiat aceasta tura si cel care trebuia sa-si sarbatoreasca cei 70 de ani impliniti.
D-le Alec, ati incalcat prima lege a muntelui, un om din echipa nu se lasa niciodata in urma. Ati calcat in picioare visul D-lui Aurel doar pentru a lipi pe varf un autocolant cu numele ziaruluia
Deci pentru mine acesta grozava ascensiune cu prapastii si hauri pe care foarte frumos o povestiti nu valoreaza mai mult decat o plimbare pana la toaleta din fundul curtii.
Dl Aurel avea nevoie doar de sprijinul moral oferit de ECHIPA, noi i-am oferit acest lucru si impreuna ne-am strans mainile acolo sus pe Mytikas.
D-le Alec, sau cine monitorizeaza aceste comentarii, oare puteti urca a Olimpula din suflet publicand acest comentariu, sau cel putin sa scrieti adevaratele fapte?
Cu stima,
Daniel Betea"
Carari insorite!
Daniel
[a] Olimp