Alpinet | Hărţi Montane | Ghid Turistic | Cluburi Montane | Invitaţie în Carpaţi | Salvamont |
Comunitate
Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra CraiuluiMarathon 7500 Bike marathon 4 Mountains Cazare Predeal Cazare, Pensiuni, Hoteluri Parteneri
|
Liste Alpinet - alpinet2k
De la: cosmin munteanu <c...@yahoo.com> Data: Miercuri, 14 Oct 2009, 13:02 Subiect: [a] Fw: RT Alpi 2009 ( Dolomiti si Chamonix ) Forwarded Message ---- From: cosmin munteanu Subject: RT Alpi 2009 (Dolomiti si Chamonix) Salut! Cu scuzele de rigoare pentru intarziere va invit sa cititi, chiar si pe sarite, despre ce-am mai facut vara asta. Linkul pentru poze: http://picasaweb.google.com/cosmintmunteanu RT Alpi 2009 (Dolomiti si Chamonix) Anul acesta am reusit din nou sa ajung 3 saptamani prin Alpi , anul trecut a tradandu-ia cu o luna in Anzi /Peru. Am plecat de acasa in 08 08 09 , impreuna cu Cristina, sotia mea, cu masina noastra Suzuki Ignis, in urletele disperate fetitei noastre Dara Maria care s-a prins la numai un an si jumatate ca plecam de acasa si pe care am lasat-o cam cu inima indoita in grija bunicelor . Dupa o oprire la Paprika Csarda, la granita ungaro-austriaca, am ajuns a doua zi pe seara in campingul din Malga Ciapela, sub Marmolada, Regina Dolomitilor. Am inceput cu o a pauza de aprovizionare in Belluno, cauzata si de vremea ploioasa. Totusi, e de notat ca in zona sunt ceva munti foarte frumosi, Dolomiti Belunezi, e si un parc natural, deci merita si sa treci cu masina doar sa ii vezi. Apoi am inceput turele, care au fost mult mai usoare ca in alti ani. Planul initial a fost sa facem o tura mai mult foto, iar apoi, eu am indraznit sa ma gandesc la urcarea a cel putin doua varfuri, Civetta si Marmolada-Punta Seurata pe doua trasee de via feratta, Alleghesi pt Civetta si Eterna pt Marmolada. Nu a fost sa fie , dar sper sa mai am ocazia. Asadar, am inceput cu Civetta, am facut o tura de vizitare a celebrului perete vestic, unde s-au facut in premiera primele trasee de gradul 6 din istoria alpinismului. Noi am urcat din Alleghe cu telescaunul, si apoi am mers pe la refugiile Tissi a Coldai si apoi Alleghe de unde peretele se vede in toata splendoarea lui. Aici e, dupa cum am mai citit, un paradis pentru amatorii de trasee extreme . Din pacate nu am vazut pe nimeni catarandu-se dar nici nu am mers pe varianta de poteca de sub perete . In ziua urmatoare am incercat o via feratta de grad 3 C, dupa o clasificare gasita de mine intr-o carte scrisa de niste englezi (gradul maxim din carte fiind 5 C), care se numeste Finanzieri-adica e realizata de cei de la garda financiara din Canazei . Pana la ea am mers cu masina pana in Canazei si de acolo am luat o telecabina , varful respective fiind cumva in continuarea Marmoladei spre Canazei . Traseul urca pe un perete pana pe varful Colac, avand multe traversee, cu portiuni umede, chiar si verticale, dar unde am gasit niste scoabe foarte bine montate, iar noi l-am parcurs cam in trei ore . Pe varf avem parte de o panorama deosebita, se vad Sasolungo, Catinaccio, Sella, Marmolada , dar si unele varfuri necunoscute pe care vom ajunge in alte zile. Coborarea o facem pe o alta vf, de 1B, ce pare o joaca de copii in comparatie cu urcarea. A fost si zona cu cea mai putina prezenta umana din tot concediul, pe traseu am intalnit doar un tip care ne-a si depasit, dat fiind ca potecile si refugiile din Alpii sunt in general plini de oameni . A urmat o zi care a inceput cu ploaie, in care am mers pana in valea Zoldo Alto pentru niste poze si o mica recunoastere spre Monte Pelmo , urmatoarea noastra tinta. Monte Pelmo a fost primul munte mai important din zona urcat de un englez, John Ball la 19 09 1857, lucru care a dat nastere a erei alpinistice a , dupa cum rezulta dintr-o placa comemorativa. A doua zi am facut turul lui Monte Pelmo, pe ruta Forcela Staulanza-Passo di Rutorto-ref. Paso rif. Venetia Forcela Val da Arcia- Forcela Staulanza, sub amenintarea ploii care pana la urma nu a mai venit. Traseul ne-a luat cam 6 h 45 min. Oricum am vazut cheia urcusului spre varf, o brana mai ingusta, dar totusi vizibila, care te scoate intr-un valcel ce duce spre varf . Mai vreau sa amintesc ca am avut la noi scos la imprimanta descrierile facute de dl. Dinu Mititeanu pe site-ul sau http://www.dinumititeanu.blogopedia.biz/. Tura urmatoare, usoara, asa ca pentru genunchii nostrii cam betegi si dA jA obositi, a fost pe Piz Boe alt.3152 m, cel mai inalt varf al masivului Sella, pe varianta cea mai usoara, prin pasul Pordoi a telecabina-rif. Maria-Rif. Boe a Capanna Fassa a rif. Maria . In ziua care a urmat am abordat un traseu tare drag mie, Via feratta del Trincee sau a transeelor, pe care l-am mai parcurs si in vara lui 2007. Acesta are ca specific faptul ca roca e de origine vulcanica si nu e calcar asa cum am intalnit in Dolomiti de cele mai multe ori. Asta are importanta la momentul cand faci primii pasi pe stanca respectiva si se simte brusc o diferenta, trebuie sa faci alte miscari decat cele pe calcar. Dupa vreo jumatate de ora insa, ne-am mai acomodat si am reusit sa terminam tura fara sa ne depaseasca nimeni. Cristina m-a zorit la un moment dat caci o masa neagra de nori trecea cam razant pe langa noi si peste Marmolada, se aud si ceva tunete, asa ca nu mai apuc sa si filmez mai ales in cea mai spectaculoasa zona a traseului, pe un pod suspendat ce se balangane la fiecare miscare. Traseul mai are ca avantaj faptul ca in primii 30-40 m se termina pasajul cel mai dificil/sustinut , un perete aproape vertical, dar pasaje mai grele mai apar si prin alte locuri. Ca si data trecuta, m-am gandit la cei care au murit in primul razboi mondial exact prin locurile unde noi am venit sa ne distram/relaxam in concediu... Ziua urmatoare mergem in sud a vestul Marmoladei, in pasul San Pelegrino, pe un traseu de grad 1B numit Via ferrata Bepi Zac ce serpuieste printre ruinele unei alte linii de fortificatii austro-ungare , pe o creasta la care m-am tot uitat cand am urcat pe vf. Colac. Am mers asadar pe ruta Passo San Pelegrino /Rif. Costabela a telescaun -rif. Passo le Selle a -Lastel Picol alt.2697 m. Cima de Campagnaccia-alt.2737 m unde, putin sub varf, pe o stanca am gasit scris a Konig Ludwig Hutte 1915 a . Urmele unor constructii intareau cele aratate de inscriptie. De aici Cri a vrut sa ne retragem pe motiv de dureri de genunchi, asa ca am coborat cam la jumatatea traseului, pe un valcel asigurat cu cabluri spre telescaun, cu mentiunea ca pe hartile mai vechi aceasta varianta de retragere din traseu nu apare. In ultima zi petrecuta in Dolomiti am urcat pe varful Da Lech, alt 2910 m, situate in masivul Sella. Pana la baza traseelor am mers pana in Corvara si de acolo am luat o telegondola si telescaunul Vallon iar apoi eu am luat-o pe o via ferrata de grad 3 B iar Cristina pe o alta mai usoara, I B, tot pe motive de dureri de genunchi. De fapt ea a repetat un traseu facut de ea in 2007 cand era gravida in luna a patra si a urcat si singura si fara ham si autoasigurare. Revenind la traseul meu, l-am recunoscut de departe dupa sirul neintrertupt de oameni agatati de stanci si care parea ca nu se misca deloc. Am ajuns la baza lui, m-am echipat rapid si apoi am reusit sa ii depasesc pe toti cei intalniti in drum, desigur pe fiecare la locul potrivit. Echipele erau foarte eterogene, familii cu copii , baieti sau fete, aflati la varsta adolescentei, dar si oameni in varsta. Daca as fi fost cu Cristina cred ca am cam fi stat la coada. Traseul are cativa pasi mai seriosi iar pe doua portiuni verticale sunt montate scari. Cu Cri m-am intalnit pe varf, am facut multe poze in toate directiile, din nou cu Marmolada, Val Badia dominate de varful Sassongher, etc. Coborarea am facut-o fara emotii pe traseul de urcare al Cristinei. In Corvara am intrat intr-o librarie unde am vazut zeci si zeci de carti de munte, in afara de ghiduri, semn ca lumea citeste pe acolo o astfel de literatura, spre deosebire de Romania unde apar unul-doua titluri pe an a In ziua ce a urmat , pe la pranz am plecat spre Chamonix si, desi nu speram asta, totusi seara puneam cortul pe ploaie in Les Houches, langa Chamonix, intr-un camping mai de mana a treia plin de tineri cam zgomotosi pentru gustul nostru. A doua zi, ne-am mutat in campingul Mer de Glace , in Les Praz de Chamonix, de 4 stele, singura lipsa notabila a lui fiind ca nu avea frigider, ca in Malga Ciapella. De notat ca printre ramurile pinilor vedeam intr-o parte Le Dru iar in alta Aguille de Midi si Aguilles de Chamonix . Cazarea ne-a adus un abonament pe toate mijloacele de transport auto si pe tren iar in ziua urmatoare am luat si un abonament cu 90 de euro/5 zile pentru toate instalatiile de cablu din zona Chamonix, mai putin traversarea Ag.du Midi- P-ta Helbronner, si fara un numar limitat de calatorii . Desi urcasem cu Cristina in 2005 Mont Blancul totusi mai erau atatea de vazut aici in valea Chamonixului, incat nu am rezistat tentatiei de a veni din nou aici chiar si numai pentru poze. In plus am gasit pe www.carpati.org o descriere a zonei Mont Blanc facuta de dl. Mihai Tanase pe care am avut-o cu noi si de unde am preluat ideea cu tura pe la refugiile Requin- Leschaux-Couvercle-Charpoua. Nici asta nu a fost sa fie dar sper ca data vitoare sa imi iau revansa. Am mers in ziua urmatoare cu telecabinele din Argentiere pana in Les Grand Montets, unde ne astepta o negura groasa si rece. Totusi cerul se mai limpezeste dupa doua ore de asteptare la o cafea in refugiu si reusesc sa fac poze spre ghetarul Argentiere, Petit Aguillle Verte si Dru. Dimineata urmatoare este tot negura. Urcam totusi la Brevent unde nu prea vad nimic apoi spre dupa amiaza cand se face mai frumos cerul urcam la Aguille du Midi, cu cele doua telecabine , inghesuindu-ne cu o multime de japonezi . Pentru noi e o revenire la Aguille du Midi, in 2005 venisem dinspre rif. Torino pe jos, pe ghetar. Peisajul vazut de acolo merita insa toti banii . Varful Mont Blanc este vizibil in toata splendoarea, insa nu si partea nordica a masivului . In sfarsit o dimineata frumoasa. Planuisem sa urcam in sfarsit la refugiul Leschaux, intr-o tura de o zi, 4 h urcus de la statia trenuletului ce urca spre Mer de Glace plus returul. Dar o serie de mici ghinioane ne fac sa pierdem destul de mult timp. Ceasul de la telefon ramas pe ora de acasa nu suna , pierdem astfel primele curse auto spre Chamonix, si ne decalam cu o jumatate de ora tot programul care era destul de strict. Apoi pe la 10 ajungem cu trenuletul Montenvers a Mer de glace la statia finala. Din pacate nu ajungem pe la ora 13 decat pana la butoiul rosu/albastru care marca intrarea pe ghetarul Leschaux. Cum ultimul tren pentru intoarcere era pe la ora 16 , era clar ca nu mai aveam timp pentru o tura dus-intors in aceiasi zi pana la refugiul Leschaux, si astfel ne hotaram sa ne intoarcem. Eu mai merg in fata vreo 10 minute pe morena ce acoperea ghetarul si vad ca drumul corect e pe stanga morenei cum urci. Ma lamuresc si ca mai e destul de mult de mers, caci nici nu vad macar ghetarul Leschaux si, din pacate, peretele Grandes Jorasses ramane inca ascuns privirii dupa alte varfuri. Peisajul e fantastic, cerul e senin, se vede toata Valee Blanche / Valea Alba pana spre Dent du Geant, Grand Flambeau. Mont Blanc du Tacul, Aguilles des Chamonix, crevase, seracuri, etc, etc . Ma bucur mult ca am ajuns chiar si doar pana aici . Coborarea e super usoara, pacat ca trebuie sa ne intoarcem asa de curand. Imi doresc din tot sufletul sa mai revin si alta data a . In final mergem pana la grota sapata in Mer de Glace , unde coboram in viteza niste scari interminabile. Din cand in cand vedem cate o placuta cu nivelul ghetarului din 1880 si ceva, 1980, 1990. Cine nu crede in incalzirea climei , poate sa meaga acolo sa se convinga. In penultima zi, e frumos inca, asa ca mergem pana la Le Lac blanche /Lacul alb, unde e si un refugiu, loc de trecere pentru grupurile de turisti care fac turul Mont Blancului. E lume multa dar si foarte frumos , asa ca eu zic ca merita efortul de a ajunge acolo. Tot in Chamonix vizitez printre picaturi si Muzeul muntelui si, mai interesant, o expozitie despre ghetari. In ultima zi din nou cerul e intunecat. Merg totusi din nou pana la Brevent, profitand de abonamentul pentru mijloacele de transport pe cablu cu telegondola/cabina si mai fac cateva poze , din pacate nu in conditii de lumina ideale pentru poze. La intoarcerea spre casa nu scapam de emotii caci in Slovenia GPS-ul auto, incarcat cu doua programe, ne rataceste de mai multe ori. Cauza principala, s-au construit autostrazi iar hartile GPS nu au fost actualizate a . Cosmin Munteanu CAR BRASOV Mesajele sunt preluate ca atare de la sursele menţionate. Nu ne asumăm nici o responsabilitate pentru forma şi conţinutul lor. Alte mesaje din aceeaşi discuţie:
Autentifica-te sau
inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii
|
Membri: 29733
Autentificaţi: 0 Vizitatori: 1020 |
© 1999-2024, Proiectul Alpinet Utilizarea site-ului şi a materialelor prezentate presupune acceptarea notiţei de copyright şi a regulilor de utilizare Copyright şi reguli de utilizare Despre noi | Publicitate | Întrebări frecvente | Contact |