Liste Alpinet - alpinet2k

RT Lifjellet-Dalsnuten 09.10.09 sau Ai grija ce-ti doresti...

O alta tura solitara. Nimeni nu parea dispus sa vina cu mine si poate a fost mai bine fiindca nu stiu cati ar fi trecut de hopurile de care m-am lovit. Hai sa pornim cu inceputul. Dimineata am avut ceva treaba si abia pe la 12.30 am pornit spre port. Imi fixasem cu o seara inainte planul: sa fac creasta dintre Lifjellet si Sandnes (cca 15 km). E vorba de munti de joasa inaltime (cateva sute de metri) cu destule ruperi de panta, trasee neumblate si destul de multa salbaticie. Ajung in port si vad ca primul feribot spre Hommers k pleaca abia la 13.50. Ce sa fac eu pana atunci ca am o ora si jumatate timp liber? Ma duc la Fiskepirterminalen de unde pleaca o parte din feriboturi, vase de croaziera, vase de transport in comun etc. Aici mai gasesc niste curse pentru insula Kvits y, orasul Skundeneshavn, Haugesund si alte multe curse. Pentru mai multe detalii, puteti consulta siteul www.tide.no. Raman fidel planului meu si la 13.35 ma duc la terminalul pentru
Hommers k. In loc sa vad ferry-ul obisnuit, de data asta pe cursa 802 este un cataraman de transport cu capacitate de 88 de persoane. Interesant! Cu d-asta n-am mai mers. Ma urc in el si conform orarului (13.50), la 14.20 ajunge in Hommers k. Din port urc un pic in oras (adica vreo 500m) si fac dreapta spre localitatea Li. Intreb in stanga si-n dreapta si mi se confirma directia buna. Trec prin Riska si la un moment dat drumul se desparte in doua: stanga spre Hogstad si dreapta spre cheiul din Li. Fac dreapta pe drumul principal si dupa o curba in ac de par cobor in panta destul de mare spre port. Mi se pare ceva ciudat fiindca eu tot trebuia sa urc si la prima casa intreb in engleza pe unde trebuie sa merg. Primesc indicatii sa ma intorc in curba si pe al doilea drum sa merg tot inainte. Urmez indicatiile care se dovedesc a fi gresite. Cand termin drumul, intreb de data asta in norvegiana un localnic si imi spune ca e celalalt drum. Ii multumesc si
intr-adevar pe al doilea drum merg bine spre antena de pe Lifjellet. In alta intersectie fac stanga si pe langa o ferma incep sa urc pe un forestier in padure. Sa nu uit ca inainte sa ajung la padure, am vazut pe o pasune o caprioara in libertate. Nu m-a lasat sa ma apropii si a disparut in padure. Forestierul face mult stanga spre Hogstad si pornesc direct pe nemarcat printre mesteceni spre antena. Curand incep sa urc pe stancile acoperite de muschi din ce in ce mai abrupt. Toate crengile sunt putrezite si se rup in mainile mele. Continui sa urc fiindca aud un zgomot de apa. Venea de sub pietrele pe care eram. Continui firul de apa pana la o mica cascaduta si deasupra ei dau de o mlastina imensa. In stanga se ridica un varf la circa 250 de metri altitudine. Evit sa merg pe sub peretele vertical si incerc sa ocolesc mlastina pe dreapta. Intru pana la glezna in apa si caut repede o alta solutie. Aceasta vine de la arbustii pe unde se scurge apa spre
fiord. Asa ca ma furisez printre ei si reusesc sa trec si sa ajung la punctul de scurgere al lacului H gafjellstj rna. Aici identific directia buna (spre vest) si incep sa ma catar pe un perete de circa 50 de grade si inaltime de vreo 40 de metri. Abia gasesc prize si la un moment dat ma si opresc sa ma odihnesc in perete. In momentul ala m-am incurajat cu voce tare sa trec mai departe fiindca incepeau sa imi alunece bocancii pe muschi uzi. Fac pasul cel mare si am trecut. Ce bine! Merg mai departe pe muchie si dau de o verticala de data asta in jos spre drumul forestier ce urca la antena. Doua turiste, mama si fiica, urcau pe drum si s-au minunat cand m-au vazut asa de sus. Nu credeau ca pot sa cobor pe acolo. Au plecat mai departe si cu grija am gasit niste brane care m-au coborat la drum. Mi-am julit eu putin palmele, dar chiar nu conta. Am reusit sa trec de cele doua zone dificile. De aici am urcat in aceeasi directie si in 5 minute am dat de un
marcaj PR care urca din Li. Asa ca foarte lejer am urmat marcajul si in 5 minute am ajuns pe Lifjellet pentru a doua oara (16.45). M-am inscris in caietul de varf si dupa cateva poze si un pic de ciocolata, am pornit in goana la vale pe traseul de acum cunoscut. In 20 de minute am ajuns la intersectia spre Dale si apoi in inca 15 minute la Dalsvatnet. Aici am urmat marcajul PR pe langa lac. Teoretic marcajul merge pe creasta pe langa Resasteinen si apoi Dalsnuten. Fac cateva zeci de metri pe langa lac si dau de o mica peninsula care intra vreo 15 metri in corpul lacului. Fac o escala aici si sar prin iarba inmuiata in apa pana in capatul peninsulei. Admir luciul apei si umbrele zoarelui si revin in traseu si mai departe. Poteca incepe sa semene cu balaureala din Mehedinti unde am incercat zadarnic sa cobor direct de vreo doua ori pana la sosea. Cauza de atunci a fost prezenta unor saritori surplombate de cateva zeci de metri. In padurea cu umezeala
foarte mare pierd cu usurinta marcajul. Acesta probabil urca in dreapta spre creasta. Merg in continuare prin padure, ma orientez dupa zgomotul unei mici cascade si apoi in sus pe langa ea spre saua care se formeaza in fata ochilor. Aici imi aduc aminte de pajistile din Apuseni sau de poienile de pe langa fosta cabana Rentzea. Ma aflu pe partea stanga a unei vai (geografic partea dreapta) si creasta pe care banuiesc ca mergea marcajul era pe stanga vaii. Continui pe muchia din stanga pana in capatul ei. Am parte de o surpriza neplacuta: o cireada de vaci care vine spre mine. Ca sa scap de ele, ma bag putin prin braduti desi. Odata ajuns in primul varf, mi se lumineaza mintea: eu urmarisem un varf cu momaie pe el si credeam ca e Dalsnuten. Vazand lacul de sub acest varf sub un perete imens, mi-am dat seama ca e Bj rndalsfjellet si ca e mai la est de tinta mea. Asa ca schimb directia spre vest prin bradutii desi. Ma si gandeam ca trebuie sa existe o
solutie sa ies din ei si mi-a aparut un forestier in fata, forestier care urca in dreapta. Puterea gandului!!! Urc un pic pe el si cand incepe sa coboare, fac iarasi stanga prin brazi si dau de alt forestier de data asta mai putin vizibil. Ca sa vezi, al doilea forestier care urca si ma ajuta! Acesta ma duce la marcaj si imi dau seama cam pe unde era traseul. Continui acum mai relaxat pe marcaj si inainte sa cobor spre saua varfului Dalsnuten, dau de stanca numita Resasteinen. Parca ar fi Bordul Tomii din Retezat. Continui pe langa el si la ora 19.05 ajung la marcajul care coboara spre Dale. Decizia de a face mai putin decat mi-am propus a prins contur. Totusi hotarasc sa urc pe Dalsnuten si de acolo pe muchia nemarcata care coboara in Gramstad. In 17 minute ajung pe Dalsnuten si conform obiceiului, ma inscriu in caietul de varf, mai mananc niste ciocolata si beau un pic de suc energizant si pornesc in graba pe muchie dupa 5 minute pe varf. In aceste 5
minute am facut cateva poze nocturne catre Stavanger si Sandnes. Seara incepe sa se lase (19.30) si inca mai am lumina suficienta cat sa nu aprind lanterna. Cobor peretii varfului si sunt nevoit sa ocolesc niste saritori de cativa metri. Apoi merg prin niste mlastini si vorbesc cu tatal meu acasa ca sa-l felicit de ziua lui. In prima zona mai plana dau de un indicator: stanga Gramstad direct si dreapta Gramstad prin varful vre Eikenuten (19.50). Scot lanterna si zic ca urc pe varful acesta, ma intorc si cobor in Gramstad dupa aia pe marcaj. Acum ce sa zic ca marcajele sunt destul de rare si se pierd usor. In 10 minute ajung pe varf si o poteca pare sa continue. O urmez si ma trezesc in padure, pe bezna si cu brane care tot coboara. Continui pana vad in fata in jos un perete de vreo 5 metri spalat. Il rog pe Dumnezeu sa-mi arate drumul bun si in dreapta vad niste jnepeni de care ma sprijin si cobor. Oau, multumesc! Mai departe in padure dau de alt
perete de data asta de vreo 20 de metri. Repet rugamintea si in dreapta jos vad o treapta la mijlocul peretelui. Urc pe dupa in brad si apoi cobor la treapta respectiva. Ce noroc pe mine! Aici pasajele spalate au 1-1, 5 m. Usor ma las pe ele si ajung la padure. Inca o data multumesc si pornesc prin padurea acoperita aproape peste tot de muschi mari si pufosi. Aud un paraias si pe langa el urmez niste poteci putin clare si vad fiordul din ce in ce mai aproape. In 40 de minute de la plecarea de pe varf dau de soseaua ce uneste Dale si Gramstad. Fericit ca am scapat de padure, multumesc iarasi in gand si ma gandesc ca poate era nevoie sa trec peste atatea hopuri in toata ziua. Sun un coleg de camin si il rog sa anunte ca sunt ok si am iesit din padure. Mai sun si acasa sa anunt ca nu am nici o problema si ca ma indrept spre casa. Din Gramstad merg doi km pana in Sandnes si apoi urmez drumul autobuzului 3 pana in prima statie de unde pot folosi abonamentul
meu valabil pe anumite zone. La 22.25 iau autobuzul pana in centrul Stavangerului si apoi 7 pana acasa (23.40). Speram sa fac un dus, sa mamanc un iaurt si sa ma culc. Cand colo a trebuit sa stau un pic la marea petrecere din caminul in care stau, "Party in White Castle". Asa ca socializez vreo ora si ceva cu colegii si la 1 noaptea adorm frant de oboseala.
A doua zi aflu ca in Romania un prieten, Andrei, a "picat" intr-o capcana de ursi in Mehedinti intr-o tura solitara si ca a scapat dupa o ambalare inutila a presei. Am vorbit cu Andrei si m-a asigurat ca totul e in regula.
Multumesc lui Dumnezeu pentru ajutorul pe care mi l-a dat de cateva ori in toata ziua asta plina de incercari. Pana la urma trebuie sa ai grija ce-ti doresti, ca sigur se va intampla.
O varianta mai "turistica" a povestirii gasiti la www.dreamdestinations.ro

Dupa atatea aventuri, sper sa mai aveti rabdare sa vedeti si cateva poze.
Ture faine si sigure!
Cezar Partheniu

http://outdoors.webshots.com/album/575080940PXgOXr

Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii