7 septembrie 2003
Plecam din autogara de pe Ritmului in echipa de patru
(A., eu, Daniel si Ionel) pe la 06: 00 (A. sosise de la
05: 00 dar noi am ajuns mult mai tarziu, sorry!).
Destinatia? Busteni! Pentru ce traseu? Nici noi nu
stiam...
Dupa doua ore in care ne-am povestit (eu si A.) cate
ceva din experienta montana si am zambit mai tot
timpul am ajuns in Busteni. Ne-am intalnit cu Cristi
(care era in Busteni de mai multe zile cu Adriana si
Maria), am urcat la gazda unde erau cazati (intr-un
bloc din zona intrarii spre viitoarea partie
Kalinderu, 250000 lei/ camera/ noapte) apoi am
asteptat sa o pregateasca pe Maria (in varsta de 10
luni) de drum... Inca o mica deviere la cumparaturi
prin oras apoi am mers spre soseaua de Gura Diham. La
iesirea benzii galbene de pe sosea am facut pauza de
masa. Dupa pauza am intrat pe poteca cu banda galbena
mergand in ritmul impus de popasurile destul de dese
facute pentru diversele necesitati legate de Maria. Am
mers impreuna (A., eu, Ionel, Adriana, Cristi, Maria,
Daniel) pana pe la 10: 30. La mica distanta de la
intrarea benzii galbene in padure ne-am rupt grupul in
doua subgrupuri: grupul kinder (Maria, Daniel,
Adriana, Cristi) si grupul Valea Morarului (A., eu,
Ionel).
Grupul kinder a mers pe traseul Pichetul Rosu- Poiana
Izvoarelor- Busteni iar celalalt grup a mers in Valea
Morarului cu intoarcere pe Valea Cerbului. De aici
inainte ma ocup de grupul care a mers pe Valea
Morarului.
Am continuat banda galbena pana la intersectia cu
triunghiul rosu, am apucat-o pe triunghiul rosu apoi
am prins Valea Morarului. Am intrat in Valea Morarului
pe la 11: 50. Nu mai urcasem valea de multi ani...
Pentru A. si Ionel era prima urcare. Pentru mine era a
doua sau a treia urcare (ultima data cand fusesem pe
acolo am parcurs-o in coborare). Am mers cand pe vale,
cand pe poteca, cand pe unde nimeream... Stiam ca
exista pe firul vaii o singura saritoare, n-am mai
recunoscut-o de data asta... Vreo 4 locuri imi
aminteau de saritoarea respectiva... Oricum, valea
mi-a parut ceva mai greu de urcat decat inainte...
Undeva inainte de despartirea vaii in doua fire ne-am
intalnit cu doi oameni care coborau valea. Intreband
cam cat mai este pana in Omu am primit un raspuns care
s-a dovedit corect pe jumatate: mai aveti cam 4/5 din
traseu si vreo 3 ore de mers avand in vedere ca
mergeti incet (oamenii faceau popas atunci, probabil
ca ne urmarisera cum urcam pe vale...). Era ora 13: 00.
Intr-adevar am ajuns in Omu la 16: 00. Saritorile care
le-am trecut direct le-am trecut nu in catarare
eleganta ci intr-un gen de aderenta sau altfel spus,
taras... Nu mai spun de "trage-ma de mana" sau "te
imping de rucsac" sau de trecerea la liber urmata de
trecerea rucsacului in maniera mai mult sau mai putin
improvizata.
In zona despartirii vaii in doua fire am vorbit la
telefon cu Cristi si Daniel. Mi-a reamintit Daniel ca
trebuie sa tin aproape de creasta Morarului, deci in
zona firului din stanga (sens de urcare) sau dreapta
(sens geografic). Am prins interfluviul stancos
dintre cele doua fire care a pus probleme elementare
de catarare. Am constatat acum ca pe acolo merg si
sagetile rosii care servesc de marcaj in unele trasee
alpine usoare care le-am parcurs pana acum. In zona
superioara era asternuta zapada proaspata. Ajunsi in
zona joasa a primei caldari a Vaii Morarului (sens de
coborare) am vazut statia meteo de pe Omu. Intre timp
vorbisem iar cu echipa kinder si acestia m-au intebat
daca stiu pana la ce ora coboara telecabina (aveam de
gand sa coboram cu telecabina din Babele avand in
vedere ca eram obositi). Am socotit ca mai avem o ora
de urcat, pana la urma am mai urcat 40 minute si am
ajuns pe poteca de pe Bucsoiu Mare. Am facut poze cu
echipa si ceva vederi spre imprejurimi, cred ca am
reglat aiurea diafragma (am pus parca 5, 6 desi era
zapada... adevarat ca soarele era ascuns in nori...),
in total vrea 5 poze... La 16: 00 eram la cabana Omu
(putina lume pe acolo), am intrebat cand pleaca ultima
telecabina din Babele, am aflat ca la 16: 00. Traseul a
fost astfel stabilit, coborare pe Valea Cerbului cu
speranta ca vom prinde din Busteni un oarecare mijloc
de transport pana acasa... La Omu am servit cate un
ceai (15000 lei/cana) si apoi am luat-o in jos (era
deja 16: 10). O parte din echipa de jos (Cristi si
Daniel) a venit in intampinarea noastra pe Galma Mare,
am coborat fara rucsac dupa ce ne-au "recuperat"ei.
Stabilisem ca vin ei cu frontala pentru cazul in care
ne prinde noaptea in padure. La plecarea din Omu le
dadusem SMS (Connex) anuntandu-i ca venim pe banda
galbena.
Pe Valea Morarului s-au dislocat cu noi sau pe langa
noi cateva piatre/ bolovani. Un bolovan destul de mare
s-a dislocat chiar cand am pus eu piciorul pe el, m-a
lovit usor in picior dar nu s-a intamplat nimic grav,
nu luase viteza. Se disloca destul de usor pietrele
din Morar si Cerb... Chiar si Valea Cerbului arata
mult mai rau (poteca alunecoasa, pamant care iti fuge
de sub picioare) decat stiam eu... Nu mai vorbesc de
multele PET-uri aruncate de porcus turisticus pe
traseu, chiar si Valea Morarului este jegoasa... Legat
de asta, un container de gunoi din soseaua de Gura
Diham avea multa mizerie aruncata pe langa el chiar
daca nu era plin... De taxa de intrare (pentru
autovehicule) pe soseaua de Gura Diham si de
interzicerea camparii in zona cred ca stie toata
lumea.
Alte preturi la Omu: cazare in camere cu doua sau
patru paturi: 120000lei/loc; cazare in dormitor comun:
100000 lei/loc; diverse feluri de mancare intre 25000
si 60000 lei.
Coborarea pe Valea Cerbului am facut-o in viteza
maxima pe care am mai fost in stare sa o avem, am
depasit cateva grupuri care plecasera mai devreme ca
noi cu cine stie cat timp, am facut un singur popas,
undeva pe Galma Mare. La 18: 55 eram in gara Busteni...
Pana sa ajunga personalul de Bucuresti ai mei au
"agatat" microbuzul de Ploiesti. In Ploiesti am luat
tramvaiul 101 (6500 lei/calatoria in Ploiesti) care
ne-a dus la gara Ploiesti Sud de langa care pleaca
microbuze spre Bucuresti. Am luat microbuzul care ne-a
lasat in Piata Victoriei (capatul oficial este la
autogara de pe Mircea Vulcanescu) pe la 21: 00. Pe la
22: 00 eram deja acasa!
Cum a fost vremea? La inceput soare apoi un pic de
ploaie transformata treptat in lapovita apoi in
ninsoare. Toate astea in timp ce mergeam pe Valea
Morarului. In Omu se incalzise putin dar era innorat
in continuare. Pe Valea Cerbului a fost doar cer
acoperit, intrati in padure puteam sa bagam in rucsac
hainele groase dar nu ne-am mai oprit... Bine zicea
cineva pe alpinet zilele trecute, mai bine sa ma ninga
si sa ma ploua decat sa-mi para rau ca am stat acasa!
A fost prima (sper ca nu si ultima) iesire pe munte
cu A. Echipa a fost destul de omogena, s-a mers
intr-un ritm normal, cand a fost de "alergat" a
alergat tot grupul, cand s-a mers incet asa a mers tot
grupul...
Cu o zi inainte, pe 6 septembrie, cand se faceau 17
ani de cand am urcat prima data la Crucea Caraiman (in
grupul tata, mama, Mihai, Cristi, Daniel si eu, aceea
a fost oficial prima zi in care am mers pe munte...),
Maria a ajuns prima data la Cascada Urlatoarea. Legat
de mersul cu bebe-ul pe munte, mentionez ca nu veti
gasi Pampers nici la Poiana Izvoarelor nici la Gura
Diham (a avut fratele meu nevoie pentru Maria asa ca a
intrebat).
Adrian Negoita
Mesajele sunt preluate ca atare de la sursele menţionate.
Nu ne asumăm nici o responsabilitate pentru forma şi conţinutul lor.
Alte mesaje din aceeaşi discuţie:
Legături cu Ghidul Montan:
Nu există comentarii pentru acest mesaj
@ RT: 7 septembrie 2003, Bucegi