Mesaj trimis la rugamintea domnului Mircea Ordean...
==
Un aparent paradox: imi voi da cu parerea despre o lucrare pe care nu am citit-o (sper sa o fac). Cred insa ca posed suficienta imaginatie pentru a realiza dobitocul - mare atentie, nu e vorba de autorul opului, ci de situatie - chiar pornind de la oscior...
1) Nu pot sa nu constat ca reactiile la elogiosul material al dlui Mititeanu sint, dincolo de toate, critice la adresa prezentarii incomplete (doar fata trandafirie) ce par sa caracterizeze atit cartea, cit si luarea de pozitie a prietenului nostru clujean. Prin urmare, fumul pare a se trage totusi de la un foc...
De aceea ma mira un pic faptul ca, exceptindu-l pe Cornel Sain (dar si el este fugar in exemple), nimeni nu da detalii, cu atit mai putin nu se lanseaza in vreo prezentare mai aprofundata a subiectului. Lasitate? Superficialitate? Lehamite?
Este fara indoiala o insusire a noastra, a montaniarzilor, de a nu prea vorbi in fata impricinatului, fapt care conduce nu o data la birfa pe la colturi. Putina lume isi asuma misia de a prezenta barbateste, adica in fata si argumentat civilizat, opinia.
Nu pot sa nu accept insa ca multa lume nu executa acest deziderat intrucit are lucruri mai importante de realizat in viata.
Despre dl Noaghiu. Cu mentiunea ca sint incomplet informat si subiectiv.
Imi mentin opinia exprimata si cu alte prilejuri. Cind te bagi intre porci, nu ajungi sa-i civilizezi, ci astia finalmente te papa. Ajungi de pilda sa nu mai sesizezi penibilul si, rasplata a faptului ca te-a luat in Pamir la 1977, sa-i tragi lui E. Cristea niste perii nu realmente gretoase, dar si absolut alaturi de adevar (nici nu e de mirare, cele doua caracteristici fiind surori nedespartite). Ca-ti ramine omeneasca insusire de a te mai revolta de una-alta in lumea alpina pe care ai ales-o, asta nu schimba datele problemei.
O sa mi se spuna ca nu se putea altfel, decit in sistem. Am vazut de altfel ca acelui sistem nu i-a scapat mai nimeni pina in 1989. Mi s-a spus insa ca un Viorel Nicolaescu a reusit sa evite miscarea alpina oficiala. Deci s-a putut.
Aceeasi carte imi readuce in minte domeniul relatarilor despre istoria alpinismului, mai exact a celor privind perioada comunista (desi nu sint deloc PNTCD-ist sau similar, nu ma voi incurca cu dulcetzuri gen socialista, totalitara etc.).
S-a intimplat sa realizez o ampla prezentare a perioadei alpine rominesti din interbelic. Teoretic ar fi simplu sa ma las dus pe firul apei si sa iau in lucru deceniile de dupa 1945. Cu toate acestea, risc sa dau la gunoi o experienta a cercetarii destul de interesanta. Pe de o parte pentru ca exista lucruri pe care le faci la o anumita virsta si atit (vezi de pilda poezia). Pe de alta, pentru ca nu as putea realiza o prezentare cit de cit echilibrata a perioadei, pe care orice relatare serioasa si doritoare de realism o impune. Nu pot sa devin avocat al diavolului. Am prea mare greata de acea epoca in care albul era de-a binelea negru, si invers.
Nu as putea, cel putin azi, sa nu spun unor oameni altminteri stimabili: "Cum dracu de ati acceptat asa ceva!?". Mi se va spune intre altele ca-i foarte posibil ca, posedind alta educatie si rezistenta la stres, sa fi gindit si sa gindesc altfel. Ori ca, daca nu la 40, atunci la 100 de arginti oferiti poate l-as fi vindut si eu pe Cristosul moralitatii. Este absolut plauzibil, dar asta nu-mi indeparteaza incompatibilitatea cu pricina.
Tot eu, dupa ce fug atit de gratios de treaba, invit pe cine-o putea sa recolteze totusi informatii pricind cea epoca. Sa dea 600.000 lei pe un reportofon, apoi sa bata la usa unui Floricioiu, de pilda. Nu-i treaba usoara, dar procura mari satisfactii, eu insumi le-am trait din apropierea de supravietuitorii interbelici pe care i-am frecventat cu incepere din 1981. Mai mult, din motivele enumerate, investigatorul la care fac apel va binemerita infinit mai mult decit subsemnatul de la interesatii intru istorie.
(Pentru cei care nu au aflat inca: spre senectute mai toti devenim interesati de trecut...)
Venind vorba, desi ma aflu acum intr-o ampla napirlire mentala, demonul istoriei alpine se pare ca nu ma va parasi cu totul (e mai usor sa scrii despre ce fac altii decit despre nimicurile tale, nu?). Ca totul romanul doritor de progres insa as dori s-o fac la un nivel calitativ ceva mai hopa. Cu rezerva ca exista intotdeauna diferenta mai mica sau mai mare de la dorinta la putirinta, as dori sa produc niste interviuri cu nume ale alpinismului romanesc. Teoretic nimic nu-i nou sub soare, domeniul fiind inaugurat cel putin la 1976, de Valentin Borda. Spre deosebire de acesta, as dori sa pasesc un pic si alaturi de alpin, in domenii care sa completeze insa fericit pe cel montan. Caci omul nu este doar cel bucurindu-se/canonindu-se in bavareza, ci si urmare a unei multimi de factori care l-au impins succesiv pina acolo. Pe domnul Mititeanu, curiozitatea de bucurestean ratat intelectualiceste m-ar face sa-l intreb despre mediul in care s-a format modul sau tolerant de gindire, in Clujul cedat (se prea poate sa se fi nascut in alta parte, dar ideea ramine). Ori sa-l intreb cum se juca la 6-7 ani intr-o urbe cu urma razboiului. Caci practic prezentul oricarui om, optiunile sale la maturitate se fondeaza pe amanunte aparent neimportante de la virsta de care pomeneam.
Mi se poate reprosa la nesfirsit ca ma indepartez astfel de munte, dar astfel vad eu evolutia scriselor istorice de munte. Pot sa ma insel, dar dincolo de vigoarea cu care revin oriunde mentalitati care de care mai depasite, sint sigur ca ceva trebuie sa ia locul cartilor cu patru reactiii nefavorabile dintr-un total de cinci.
Totodata, vad relatarile istorice patrunzind ceva mai mult inclusiv in sfera relatarii unor momente neplacute din viata naratorului. Este o invitatie la masochism, mi se va spune, dar dincolo de disconfortul initial asta te scapa de multe belele. Intre ele, devii mai puternic, deoarece numai oameni de genul asta pot spune: "Am gresit! Sint om, imperfect prin definitie, si mai pic in eroare", fara s-o coteasca la nesfirsit prin balariile minciunii, omisiunii, infrumusetarii etc. Apoi iti scapa in buna parte cartea de reactii precum cele avute pe net de cartea dlui Noaghiu.
Este drept ca asemenea stil nu pare sa prisoseasca in scrisele montane romanesti (cum bate vintul in lume n-am idee).
S-auzim numai de bine!
Mircea Ordean
The messages are provided by the mentioned sources.
We take no responsability for their form and content.
There are no comments for this message
