Alpinet lists - alpinet2k

Draga Ionut,

Iti multumesc mult pentru comentariile, corecturile si
completarile trimise, le pun pe liste pentru ca ai
nostri colisteni sa le poata vedea si ei. Totodata, am
explicat mai bine in unele locuri la ce ma gandeam in
unele exprimari anterioare. Nu stiu daca culorile
rosu, albastru se vor vedea, dar asta este..

Cu prietenie sincera,

Peter


Peter: Marginea superioara-anterioara a capului este
latita, patratoasa, botul aparand turtit-trunchiat sau
nobtuz-rotunjit.
Ionut: Descriere incorecta: partea posterioara a
capului este latita... Nu se intelege ce vrei sa
pui... Poate vrei sa sugerezi existenta unei carene..?

Peter: Aici doresc să zic că botul nu se
ascuţeşte, ci chiar şi in partea
anterioară se menţine laţit, normal ca
nu se lăţeşte mai mult decat in zona
posterioară a craniului.

Peter: Pe partea dorsala a capului are numerosi solzi
si scuturi de dimensiuni mici,
Ionut: Pe cap exista 1 frontal, 2 paritale, 2
supraoculare de dimensiuni mari... (ceea ce scrii tu
merge la ammodytes)

Peter: Doream sa zic ca pe cap, dorsal prezinta o
„fragmentare” mai mare a
„pielii” decat la speciile de colubride,
care au scuturi mari care acopera toata fata
suparioara a capului. Aici, pe langa scuturile mari,
mai apar si solzi de dimensiuni mici, care dau un
aspect diferit fata de colubride. La ammodytes
intr-adevar exista un si mai mare numar de solzi pe
cap...

Masculii au un colorit general cenusiu,
cenusiu-argintiu sau brun-cenusiu-deschis (cu
zig-zagul negru).
Femelele au dimensiuni in general mai mari decat
masculii, si au un colorit cafeniu, brun sau
brun-rosiatic(cu zig-zagul brun inchis). In apropierea
capului, femelele au fata ventrala galbui, uneori cu
pete rosiatice. Unele femele (nu numai femelele sunt
monocolore) au un colorit brun-roscat uniform, desenul
dorsal in zig-zag lipsind la aceste exemplare.

Exemplare melanice (M si F), total sau aproape total
negre,

Peter: Conform Reptilia lui Fuhn si Vancea, Vipera
berus seoanei Lataste habiteaza in Peninsula Iberica.

Ionut: Este depasita aceasta taxonomie...

Peter: Despre acest taxon, vipera iberica de munte, in
cartea lui Diesener G., Reinchholf J., Diesener Ruth,
1997, se zice ca este considerata actualmente ca
specie aparte, Vipera seoanei,
Ionut: Exista doua subspecii distincte ale acestei
subspecii: V.s. seoanei si V.s. cantabrica

Peter: Vroiai sa zici „ale acestei
specii”, in loc de „ale acestei
subspecii”.


Problematica prezentei sau absentei subspeciei
bosniace in Romania. Unii specialisti au considerat ca
pe versantul vestic al Carpatilor Orientali, in Muntii
Ciucului, la Sanmartin, si in Muntii Ciucas ar exista
o populatie de Vipera berus bosniensis Boettger 1889,

Ionut: A fost o greseala de determinare a lui Vancea,
si acuma toata lumea se leaga de chestia asta (mai
ales ca exemplarul colectat de Vancea a
disparut...deci nu exista nici o proba concreta). Se
pare ca populatiile de campie din zona
Banatului-Crisanei au cateva caractere de
bosniensis... Asta ar mai merge... nu avem inca
destule date pentru un articol... Insa in Carpatii
orientali este cam peste mana. In plus literatura cea
mai recenta (joger et all 1997, ananjeva et al 1998)
situeaza ambele subspecii (bosniensis si
sachalinensis) ca specii bune...

Este prezenta din zona (de campie: Timisoara, Arad,
Oradea, Satu Mare) colinara la cea montana,

padurile de amestec ale fagului cu conifere (aici
populatiile ating densitati maxime), in

populatia din padurea Barnova, padure de fag din
vecinatatea Prutului, sau cele din platforma
Strehaiei, reprezinta exceptii importante (Fuhn I. E.,
1969) (vezi exemplele de mai sus din zona de campie).


Comportament. Iesirea din hibernare se produce la
sfarsitul lunii martie inceputul lui aprilie (este
putin cam devreme pentru zona noastra: in functie de
altitudine si de temperatura, ele ies incepand din
aprilie pana in mai; in martie iasa doar daca au fost
mai multe zile temperaturi ridicate), atunci
cand ies din hibernare fiind frecvente inca petele de
zapada in habitatele in care ele traiesc. Inceperea
hibernarii se produce in octombrie (in jurul datei de
10-15 septembrie; juvenili-pui mai pot fi observati
afara dupa aceasta data).

Peter: gaitele, aricii, mustelidele, pisicile si
mistretii. Aricii sunt considerati printre cei mai
mari pradatori ai viperelor.

Mistretul este considerat a fi cel mai mare pradator
al viperelor (se stie din popor ca daca vrei sa
„cureti” un loc de vipere, aduci o turma
de porci domestici si o lasi acolo o perioada...; in
plus, ariciul este nocturn, si intra mult mai rar in
contact cu o vipera ascunsa de obicei in sol, pe cand
mistretul cauta activ larve in sol si poate da peste o
vipera destul de usor; nu stim daca nu cumva o miroase
si o cauta activ...).

Chiar daca aricii nu au nici un fel de imunitate fata
de veninul viperelor (Diesener G., Reinchholf J.,
Diesener Ruth, 1997), sunt aparati de tepii lor.
Ariciul este imun la veninul de vipera (un exemplar de
arici de 3 ani-crescut de mic in laborator la Deva, a
fost muscat de 2 vipere-1 berus si 1 ammodytes- intr-o
singura noapte; i s-a umflat o parte a capului, si
atat... In schimb din ammmodytesul adult a mai ramas o
bucata de vreo 4-5 cm, iar berusul a fost muscat in
cel putin 10 locuri diferite, si cu coloana vertebrala
sfaramata).

Viperele tinere consuma multe soparle si insecte
(exista articol cu insecte consumate doar la
ammodytes...la berus nu stiu...).

Cautarea prazii injectate anterior cu venin, se face
prin urmarirea traseului acesteia, marcate de
substantele odorante emise de prada
(incorect...viperea merge pe urma lasata de moleculele
de venin propriu; daca ar fi urme lasate de rozatoare,
atunci vipera ar putea foarte usor sa le caute activ;
pentru doctorat, am facut experiente prin care am
dovedit ca se ia dupa propriul venin). Prin scoaterea
frecventa a limbii, deci fiind ajutata exclusiv de
olfactie (mai corect organul vomero-nazal...olfactie
inseamna nari), vipera gaseste prada omorata.

Peter: ma gandeam la organul lui Jacobson, care este
tot un fel de olfactie, aici sub termenul de olfactie
intelegand ceva care percepe molecule odorante din
aer.

dar are efecte drastice, provocand dureri si
degenerari musculare care pot dura ani in sir
(incorect: cunosc mai multe persoane muscate de berus,
si la nici una dintre ele nu a aparut asemenea
degenerari musculare; in schimb apar alte simptome, in
afara durerilor) (Diesener G., Reinchholf J.,
Diesener Ruth, 1997).

La fel ca si preludiul, copularea in sine poate dura
ore in sir, perioada cand viperele sunt foarte
vulnerabile deoarece la aparitia unui factor
perturbator nu se pot desparti (descrierea amanuntita
a comportamentului copulator la berus Andren,
1986...merita citit) (Diesener
G., Reinchholf J., Diesener Ruth, 1997).

--- Peter Lengyel <lengyelpeter@yahoo.com> wrote

Login or register to comment