Daca mergem cu masina pe soseaua asfaltata
ce duce, de-a lungul Marii Negre, de la Mangalia catre localitatea 2 Mai (si
apoi spre Vama Veche), inainte de a intra in 2 Mai, pe dreapta apare indicator
catre Limanu (tot pe sosea asfaltata), o asezare aflata pe malul Lacului
Mangalia, acolo unde este cantonata o parte din flota militara.
Dupa ce trecem de ultimele case ale
lungului sat, pe dreapta soselei se contureaza o vale, afluenta Lacului
Mangalia, cu versanti relativ abrupti, din care apar strate orizontale de
calcar. Pe versantul drept al vaii, spre partea lui superioara, chiar inainte
de paduricea de conifere, se afla intrarea principala in Pestera Limanu. Nu
demult timp ea este inchisa cu o poarta metalica iar pe un panou metalic din
apropiere sunt povestite, prin cuvinte, imagine si desen, date interesante
despre pestera (unele exagerate). Acolo sunt scrise si trei numere de telefon,
dintre care doua pentru mobile, unde se poate suna pentru a face o scurta
vizita in subteran.
Ghidul soseste de obicei in 5-10
minute si vizita dureaza cam 15-20 minute. Este o ocazie de a receptiona cam 3%
din peisajul subteran, putind extrapola apoi cele vazute. Intrarea costa 30.000
lei de persoana.
Cred ca este bine ca aceasta
pestera a fost inchisa, stavilind astfel accesul celor care o poluau in zona
din apropierea intrarii cu torte, deseuri abandonate in subteran, inclusiv
numeroase cioburi de sticla. O fanta larga este lasata in amplasamentul de
metal, pentru ca liliecii si alte animalute sa poata accede in spatiul
cavitatii.
Suparator este ca pe panoul de la
intrare sunt trecute si date mincinoase. Astfel, harta pesterii, realizata de o
echipa a Institutului de Speologie, condusa de Margareta Dumitrescu si Traian
Orgidan, este reprodusa identic si integral (ea a fost publicata in tomul IV al
Lucrarilor Institutului de Speologie "Emil Racovita" Bucuresti, in 1965), dar
este atribuita Clubului de speologie Focul Viu Bucuresti, grupare recunoscuta
si pentru alte asemenea sau altfel de deturnari ale adevarului.
Lungimea pesterii este anuntata a
fi de 4000 metri, cifra scoasa din burta de catre realizatorii proiectului de
amenajare. Speologii care au cartat pestera au indicat 3200 lungime si au lasat
trei "semne de intrebare", trei galerii pe care nu le-au explorat pina la
capat. Una dintre aceste galerii necercetate, cea notata cu x pe harta, a fost
explorata in 1975 de Ica Giurgiu, Costel Roman si Eva Roman, speologi la Clubul
"Emil Racovita" Bucuresti, adaugind astfel pesterii inca 200 metri la lungime
(harta a fost publicata in buletinul Clubului de speologie "Emil Racovita"
Bucuresti, numarul 4, 1976). Apoi, in mai 2004, echipa formata din Ica Giurgiu,
Andrei Samoil si Cristina Lazar a lamurit si semnele de intrebare din punctele
y si z de pe harta; sunt aici galerii scurte care comunica cu mari spatii
invecinate (probabil ca cei care au cartat aceste locuri aveau lumina slaba in
acele momente, altfel nu se explica cum membrii unei echipe performante nu
si-au dat seama de cele doua mici ca lungime conexiuni posibil de realizat). Astfel,
lungimea totala a pesterii ajunge la 3405 metri.
Ica Giurgiu (Clubul de speologie
"Emil Racovita" Bucuresti)
