O IESIRE CU FLOAREA DE COLT-BUCURESTI.
Duminica 18 Septembrie, 2005. Locul de intalnire, ca de obicei, personalul de 6.11am-3001-din Gara de Nord. Tot ca de obicei, ne suim in vagonul al dolea de la locomotiva, un vagon vechi si destul de comfortabil cu plan deschis si etaj. Destula lume de la club ca sa umplem cam jumatate de vagon. La Chitila se urca Ovidiu cu doi tineri. E o zi inchisa, buletinul meteo nu e promitator, nu stiam atunci dar avea sa fie ultima zi inainte de "potop". Pina spre Ploiesti e inca intuneric, lumea sta de vorba sau mai trage un pui de somn, planurile de excursie sant inca vagi, dar consensul pare sa fie ca trebuie stat in padure. La Ploiesti se suie contingentul local, ca deobicei in frunte cu tanti Virginica. De la Comarnic culegatorii incep sa coboare. Marius sau Mihai vine cu idea Horvatca, o poteca nemarcata pe Piatra Mare. Ma tenteaza si pe mine, mai incercasem odata traseul asta dar nu ajunsesem pana in varf. Rodica nu pare convinsa ca ziua e potrivita, dar pana la urma e de accord si ea. In Busteni ni se alatura Radu, un localnic mai in varsta care cutreiera muntii dupa pofta inimii. La 9.50 coboram in Timisul de Sus. Santem 12 persoane: Marius, Mihai, Nelu, Radu, Clara, Mirela, Ovidiu cu cei doi tineri, Vlad, Rodica cu catelusa Tara si cu mine, un grup mare dar totusi destul de omogen. O luam putin spre S, ne umplem sticlele de apa la izvorul de sub sosea, si la primul pod trecem Timisul. Urmam drumul forestier si in prima curba (spre dreapta) lasam drumul si dupa un urcus scurt si pieptis prin padure prindem o poteca bine conturata, care cam dupa o ora ne va duce la o cabana a padurarilor intr-o frumoasa poienita. Drumul forestier mai continua putin pe valea Horvatcai. Culmea din stanga, pe care urcam noi, se numeste pe harti Culmea Ciorga. Numele de Horvatca s-a incetatenit insa printre noi. Dupa o scurta pauza pentru o gustare in fata casei padurarilor, care seamana cu o casuta din povesti, continuam. Exista o poteca spre stanga, care insa duce numai pana la sursa de apa. Drumul nostru continua in sus pe un fagas mai putin definit. Secretul e sa tii cat mai aproape de culmea geometrica. Pe hartile Touring Clubului, din perioada interbelica, aceasta poteca apare ca o poteca marcata. Marcajul nu a fost intretinut si a disparut de mult, se pare ca insusi N. Ceausescu a avut o casa de vanatoare pe aici. Dupa 1 ora si un sfert de la casa padurarilor se ajunge intr-o poiana mare si frumoasa cu un foisor de vanatoare care la nevoie poate servi de adapost pentru doua persoane. Poiana este invadata de brusturet, semn ca pe aici a fost o stana pe vremuri, in mijlocul ei este un butuc cu un drob de sare pentru animale. De aici nu mai e mult, se urca spre dreapta printr-o padure rara si imediat se iese la gol alpin. Acum lucrurile sant foarte clare, varful este vizibil, urcusul final, printr-un afinis, dureaza cam 20 de minute. Poiana cu fosta cabana Piatra Mare si noua cabana se vede sub noi si spre stanga. Dispare repede insa, ceata vine in valuri. In jur de ora 13 santem pe varf. Este, fara doar si poate, calea cea mai directa spre Piatra Mare venind dinspre Valea Timisului. Nefiind vizibilitate, pauza de masa este destul de scurta si pe la 13.30 pornim la vale pe cruce rosie. In ceata e usor sa te ratacesti la gol alpin, chiar cand teritoriul ne e foarte cunoscut. Inainte de Poiana Stanii din Pietricica grupul se desparte, majoritatea o luam spre dreapta pe bulina albastra spre Valea Timisului Sec, Mihai si Vlad drept inainte spre Susai. Dupa o coborare placuta prin padure, unii dintre noi culeg ciuperci, ajungem la cocheta cabana a ocolului silvic privat in jur de ora 16. Cum e devreme ne mai odihnim putin pe malul iazului de langa cabana. Pana la Halta Tunel sant cam 10min de mers. Prindem personalul 3008 care ajunge la halta la 16.40. Locuri pe alese, pastram si pentru cei care se vor sui in aval. E ziua de nastere a lui Ovidiu, eu sant cu trei zile mai batran, amandoi am implinit 62 de ani asa ca facem cinste. Marius, cel iute de picior, da o fuga in gara Predeal dupa cateva sticle de bere de 2l. Restul Coltarilor se suie in diverse statii de pe drum, care decurge fara evenimente majore. In Bucuresti-Basarab dupa alta iesire reusita a clubului. Taria acestui club este tocmai flexibilitatea lui, grupurile se formeaza pe personalul 3001, atat sambata cat si duminica, in functie de afinitati si abilitati, dar este totdeauna loc si pentru nou veniti. Activitatile la sala incep si ele a treia joi din Octombrie la ora 17 in sala Universitatii Populare de vizavi de Biserica Amzei.
Revenind la traseul nostru de astazi, este o poteca interesanta din multe puncte de vedere. Nefiind maracata necesita putina abilitate de navigare, sant folosite nu numai picioarele dar si capul. Iti da, insa, o senzatie de libertate pe care nu poti sa o incerci pe o poteca marcata. Pe de alta parte realizezi insa ce carje mintala este marcajul. Poteca este de asemenea foarte curata, nu cred ca am vazut vreo sticla de plastic, sau alt semn al societatii de consum, pana in varf. Asa aratau poate toate potecile noastre de munte cu 50 de ani in urma. Rog amatorii care vor sa o incerce sa o lase asa cum au gasit-o.
Dan Golopentia