3 A. STAŢIUNEA BĂIŞOARA - CRUCEA CRENCII - MUNTELE ROMÂNEASA
- REZERVAŢIA SCĂRIŢA-BELIOARA - V.BELIOARA - LUNCA LARGĂ - CHEILE RUNCULUI -
RUNC - OCOLIŞ
Marcaj: cruce albastră Durata: 6 ore (3 până în rezervaţia Scăriţa-Belioara)
Caracter: Marcaj ce face legătura dintre staţiunea
Băişoara şi Valea Arieşului, utilizat însă în primul rând pentru vizitarea,
plecând din staţiune, a rezervaţiei Scăriţa-Belioara şi pentru accesul la celelalte
obiective din zonă: Cheile Pociovaliştei, Cheile Runcului, Cheile şi Mănăstirea
Poşaga etc. Traseul este uşor accesibil pentru drumeţie în tot cursul anului,
mai ales pe porţiunea dintre staţiune şi rezervaţie. Iarna orientarea este însă
dificilă, traseul fiind recomandat numai cunoscătorilor.
Pentru cicliştii montani traseul este accesibil,
dar necesită experienţă şi antrenament, fiind recomandabilă evitarea porţiunii
dintre cabana militară şi V.Vadului (se coboară pe drumul forestier) şi efectuarea
primei părţi a coborârii pe V.Belioara pe lângă biciclete.
Din faţa cabanei "Muntele
Băişorii" (hotelul), urmăm şoseaua, lăsând suuccesiv spre dreapta
"drumul militar" (însoţit de marcajul cruce roşie) şi apoi drumul
forestier ce coboară în V.Vadului, ajungând la 15 minute de la plecare
aproape de Cabana Militară, unde stâlpii de marcaj ne indică să părăsim drumul
asfaltat, intrând în dreapta în pădure. Coborâm mult, pe un vechi drum de căruţe
pe alocuri adâncit de ape.
Într-o poieniţă avem grijă să cotim stânga, împreună cu marcajul,
ce ne conduce în scurt timp la firul Văii
Vadului, pe care îl traversăm. După încă 50 m, într-o poieniţă, cotim
aproape 180 de grade spre dreapta, întâlnind drumul de tractor ce vine pe firul
Văii Vadului. După câteva zeci
de metri cotim la stânga pe o potecă, traversăm drumul forestier (care se sfârşeşte
puţin mai la stânga, continuându-se numai cu un drum de tractor) şi urcăm prin
pădure. Treptat panta scade iar poteca ne scoate într-un luminiş, unde ne orientăm
faţă-dreapta, pe lizieră, coborând apoi oblic pe o potecă spre un drum de care
ce vine din V.Vadului.
Suntem la Crucea Crencii,
la limita dintre judeţele Cluj
şi Alba. De la plecare a trecut
o oră. Un drum de tractor foarte adâncit de ape urcă în dreapta, spre Stăuina
Runcanilor. Noi mergem înainte pe drum, apoi, la colibe, un alt drum
urcă la stânga, în serpentine, spre culmea ce duce la muntele Boinic,
Şovaru şi obârşia văii Jgheburoasa. Drumul cel mai bătut continuă înainte, pe curbă
de nivel, noi însă îl părăsim şi ne orientăm spre sud, prin fânaţ, ghidaţi de
un stâlp de marcaj. Poteca firavă devine treptat mai bine conturată.
Traversăm Apa Rătăcită,
cum plastic a fost denumit izvorul Văii Tisei datorită meandrelor pe care la
face în această zonă plată şi mlăştinoasă. Urcăm vizavi, spre colibele numite
La Ştiolne. Aici întâlnim un drum ce vine din spate-dreapta, pe culme,
de la colibele Bocşeşti (unde
se sfârşeşte drumul auto forestier ce urcă din Săgagea). Începem să urcăm pe
Muntele Boului, pe un drumeag
înierbat, destul de abrupt, lăsând în stânga noastră nişte plopi.
Ajunşi în culme cotim spre dreapta, poposind la stâlpul de marcaj
pentru a admira peisajul ce se deschide în direcţia staţiunii: Se vede sub noi
firul Apei Rătăcite, colibele
Ştiolne, Bocşeşti,
Crucea Crencii şi Zăpodie (în dreapta, pe versantul dinspre
V.Tisei al muntelui Şovaru).
În plan mai depărtat se văd nenumăratele case de vacanţă ridicate în staţiune,
iar pe orizont se conturează la vest-nord-vest vârful Buscat,
la vest vf.Pietrele Mărunte, continuat
spre stânga de Muntele Mare şi
Neteda.
Ocolim în urcuş lin, pe drumeagul înierbat, obârşia Văii Boului, aflată în stânga noastră. Tot
în stânga rămâne şi vf.Româneasa, în dreptul căruia traseul devine
orizontal, iar panorama spre sud, până acum obturată, ni se deschide brusc:
Se vede Valea Arieşului şi împărăţia de munţi din sudul Apusenilor
şi, în zile cu vizibilitate bună ( iarna sau în octombrie), se pot admira la
orizont crestele munţilor Făgăraş, Parâng şi Retezat!
Direcţia de mers se schimbă din nou. Ne orientăm spre est, printre
ienuperi, şi coborâm într-o şa. Aici părăsim drumul şi urcăm direct prin păşune,
ghidaţi de semnele de marcaj aplicate pe pietre, spre vârful Cuntenitu.
Este ultimul urcuş. Ajunşi în culme lăsăm în dreapta vârful, cu baliza topo,
şi, la 2 1/2 - 3 ore de la plecare, ajungem la marginea rezervaţiei Scăriţa-Belioara.
Intrarea în rezervaţie este barată de un gard, prevăzut cu un pârleaz.
Cu câteva zeci de metri înainte de gard, în stânga, la obârşia văii
Belioara, un stâlp cu săgeţi marchează începutul traseului triunghi
albastru (ce traversează rezervaţia şi coboară în Runc prin Cheile
Pociovaliştei). Marcajul nostru, cruce albastră, coboară abrupt,
prin păşune, ajungând la un izvor. Din stânga vine de pe un picior un drumeag
înierbat. Continuăm să coborâm pe linia de cea mai mare pantă şi intrăm în pădurea
de fag.
Poteca se transformă treptat în drum de tractor, ce urmează firul
apei, scoţându-ne din pădure la o ramificaţie, unde un drum de tractor urcă
în serpentine pe versantul din stânga. Continuăm pe firul văii, pe drumul ce
devine treptat carosabil. După circa o oră trecem pe lângă cantonul silvic Lunca
Largă şi intrăm în satul cu acelaşi nume. Ajunşi în valea
Ocolişului, la drumul principal, cotim dreapta şi intrăm curând în
Cheile Runcului, a căror versanţi
abrupţi se ridică la înălţimi impresionante. Pe vale mai întâlnim vechi mori,
vâltori şi alte instalaţii tradiţionale acţionate de forţa apei, unele încă
în funcţiune.
După 3,5 km din Lunca Largă
ieşim din chei şi ajungem în satul Runc, unde se sfârşeşte traseul marcat cu
triunghi albastru, de care ne-am despărţit cu circa 3 ore în urmă. 300 de metri
în aval vedem şi confluenţa Ocolişului cu apa Pociovaliştei.
De aici, urmând în continuare drumul, trecem prin Ocoliş,
sat reşedinţă de comună, înşirat pe vale. După 4,5 km parcurşi din Runc
ajungem la Gura Ocolişului, la
confluenţa cu Arieşul, unde întâlnim drumul naţional, pe
care sunt 34 km până la Turda şi, în sens opus, 51 km până la Câmpeni.
Gara Ocoliş este la 500 m de mers,
spre dreapta, mocăniţe circulând de două ori pe zi.