[a] Impreuna pentru Natura : Ştiri

Traseu: accesibil, dificil iarna (neindicat) Marcaj: nemarcat, parţial bandă roşie Durata: 5-6 ore



Ascensiunea Vîrfului Mînaileasa Mare se poate face urmînd acest drum de culme, care în prima porţiune oferă privelişti largi. Poteca începe tot la podul de la Gura Mînăilesii (ramificaţia şoselelor), pe malul vestic al pîrîului. Chiar de la pod poteca urcă în serpentine mici spinarea pietroasă a culmii dintre pîrîul Mînăileasa şi Lotru. Spre Lotru, panta e mult mai abruptă şi versantul este împădurit. Ceva mai sus, urcuşul devine mai lejer şi după cca 10 minute întîlnim o bifurcaţie. Putem urma oricare din cele două poteci - cea din stînga este de fapt un vechi drum de tractor, căci ele se vor reuni mult mai sus, dar ne vom înscrie pe cea din dreapta, ce se menţine chiar pe culme şi după cca 20 minute de la plecare vom ieşi într-o largă poiană (,,la Lăcuţ"), unde se află sălaşe pentru vite.

Urcăm uşor pe culme ajungînd la o casă situată chiar lîngă potecă (stînga), la altitudinea de 870 m. Poteca se continuă acum pe faţa sudică a culmii (se poate scurta în serpentine mici, dispuse chiar pe culme), trece pe sub linia de înaltă tensiune Ciungetu-Vidra, apoi urcă spre culme în direcţia nord. Sus, pe muchie (,,la Covee"), se ramifică o potecă spre dreapta ce conduce la sălaşele unor localnici de pe Runculeţul Mic. Noi vom păstra poteca de pe culme, care, trecînd Vîrful Baltac (1071 m), prin sud, ne scoate într-o mică şa. Continuăm apoi să urcăm pe culmea prelungită, avînd în dreapta, spre nord, bazinul pîrîului Vrabiei, izvorul principal al Pîrîului lui Bută. Trecem din nou pe sub linia de înaltă tensiune după care poteca se dispune pe faţa sudică a culmii, în urcuş uşor, ajungînd în Şaua Runculeţ. (Aici întîlnim marcajul bandă roşie).

Dacă dorim să urcăm pe creştetul vîrfului Runculeţ, vom părăsi temporar poteca urcînd direct pe culme pînă intrăm în pădure şi întîlnim un drum de tractor ce vine din nord, din bazinul Pîrîului lui Bută, unde se fac exploatări forestiere. Acest drum de tractor ne va scoate la poiana de pe faţa sudică a Vîrfului Runculeţ unde se află stîna Biţei. Poteca trece pe la sud de vîrf, apoi coboară uşor către Şaua Runculeţ, reunindu-se cu cea care vine de pe faţa sudică.

In şa întîlnim iarăşi linia de înaltă tensiune, care trece definitiv pe versantul nnrdic, împădurit, al culmii. De aici se desprinde o potecă ce se îndreaptă spre colonia minerilor de la Cataracte, trecînd prin Padina Ursului. Din acest punct vom începe urcuşul culmii pe muchie, avînd în dreapta (nord) pădurea mare, iar în stînga (sud) o tăietură de pădure. Poteca e firavă în acest sector, dar ne călăuzim după liziera pădurii pînă mai sus, unde intrăm în pădurea mare. Aici poteca e mai largă, dar urcuşul mai greu. Sporadic se vede şi vechiul marcaj, bandă roşie, dar vom căuta în zadar semnele următoare, căci nu mai există.

Pentru o bună orientare, trebuie să ne menţinem pe culme. Poteca urcă prin pădurea de fag, întîlnim un sector cu arbori căzuţi, care ne obligă să-i ocolim cu grijă spre a nu pierde poteca. Apoi ieşim într-o poieniţă cu iarbă mătăsoasă şi ne menţinem pe marginea ei nordică. Depăşim poieniţa şi urcăm în serpentine uşoare prin pădurea în care încep să apară din ce în ce mai des coniferele. Treptat, urcuşul se domoleşte şi în sud, printre brazi, observăm deschiderea spre munţii de dincolo de valea Mînăilesii. În acest sector versantul sudic al abrupt şi dacă ne abatem prin rarişte puţin spre sud' vom observa serpentinele drumului ce ur-ca pe valea Mînăileasa spre Vidra. La picioarele noastre se observă stîncării în care se află bîrloguri ale urşilor.

Poteca ocoleşte în continuare prin sud un vîrf aplatizat a cărui baliză se pierde printre brazi. De aici vom coborî uşor spre o şa largă ce adăposteşte poiana de la Casele Oancei (1 661 m). Poiana este însă compromisă de tufele de ştevie şi urzici. Trecem pe lîngă o stînă părăsită care putrezeşte încet în umezeala pădurii. Din şa privirea răzbate spre nord pînă la Vîrful Balindru Mare şi la izvoarele Balindrului. Către sud se ivesc vîrfurile Fratoşteanu Mare, Repezi şi Culmea Părăginosului, iar în depărtare pantele nordice ale Vîrfului Ursu din Munţii Căpăţînii.

In continuare, urcăm uşor prin pădurea de molid pînă spre un vîrf aflat la sud de culme, apoi ajungem la o poiană alungită în direcţia de mers aflată la sud de un mic vîrf (1762 m). Mai departe, coborîm uşor pe poteca largă şi ocolim prin sud un vîrf de 1750 m altitudine, după care urcăm prin rariştea de molid. Drumul va ieşi în golul de munte de la marginea estică a Vîrfului Mînăileasa Mică. În poiană ne permitem un răgaz pentru popas în care admirăm spre sud silueta semeaţă a Vîrfului Nedeia (2130 m).

Poteca se ramifică. Cea din dreapta se îndreaptă spre stîna Mînăileasa, aflată la izvoarele pîrîului Şteflea. Poteca din stînga ocoleşte prin sud Vîrful Mînăileasa Mică, îndreptîndu-se spre Curmătura Vidruţei. Noi ne vom îndrepta direct spre Vîrful Mînăileasa Mică (1845 m) unde apar şi cîteva stîncării, apoi coborîm în şaua nordică ce îl desparte de Vîrful Mînăileasa Mare. Pînă pe vîrful Mînăileasa Mare vom urca faţa sa sudică, acoperită de o frumoasă pajişte subalpină. Pe vîrf vom avea prilejul să admirăm culmile din sectorul înalt al Munţilor Lotrului aflate la nord.